Înapoi la pagina Stiinta Spiritualã

ALLAN KARDEC - Fondatorul doctrinei spiritiste

Hippolyte Léon Dénizard Rivail, cunoscut sub pseudonimul de ALLAN KARDEC, s-a nãscut la Lyon, pe 4 octombrie 1804, într-o familie onorabilã. Tatãl, ca si bunicul sãu au fost avocati de o înaltã moralitate si prestantã socialã, iar mama sa - de o remarcabilã frumusete, elegantã, amabilitate - a fost subiectul adoratiei sale toatã viata.

Educat la Institutul Pestalozzi, la Yverdun, a cãpãtat de la o vârstã fragedã obiceiul cercetãrii si gândirii libere, pe care viata sa de mai târziu avea sã-l exemplifice atât de pregnant. Înzestrat nativ cu pasiune pentru a-i învãta pe altii, s-a dedicat încã de la vârsta de 14 ani ajutorãrii la învãtãturã a colegilor sãi care erau mai putin avansati. Într-atât iubea botanica, încât deseori îsi petrecea ziua întreagã mergând 20-30 kilometri prin munti, în cãutarea speciilor pentru ierbarul sãu. Nãscut într-o tarã catolicã, dar educat în religia protestantã a început sã mediteze încã de copil la posibilitatea de a aduce o unitate de credintã printre diversele secte crestine - un proiect de reformã religioasã pe care nu avea cum sã îl ducã la îndeplinire în acel moment.

Dupã terminarea studiilor la 24 ani se gândea sã se dedice dreptului, dar diversele atitudini de intolerantã religioasã la care a fost supus l-au fãcut sã ia drumul Parisului, unde s-a ocupat un timp de traducerea în limba germanã a cãrtilor religioase pentru copii. Stabilindu-se în final asupra vocatiei sale, a cumpãrat în 1822 un centru educational pentru  bãieti, unde s-a dedicat predãrii. În 1830 a închiriat pe banii sãi o mare salã în Rue de Sèvres, unde a deschis cursuri gratuite de chimie, fizicã, anatomie si astronomie. Aceste conferinte au durat 10 ani si au avut mare succes la public, la ele asistând si nume care au ajuns ulterior celebre în lumea stiintificã.

Mereu dornic de a face atractiv actul învãtãrii, a inventat o ingenioasã metodã de calcul si a construit un tabel mnemotehnic pentru istoria Frantei, ca sã-i ajute pe elevi sã-si aminteascã evenimentele importante.

Dintre operele sale educative publicate pot fi mentionate: a) un proiect de îmbunãtãtire a sistemului public de educatie, supus aprobãrii Camerei Legislative, care l-a apreciat, dar nu l-a pus în aplicare (1821); b) un curs practic si teoretic de aritmeticã, în sistemul Pestalozzi, pentru uzul educatorilor si al mamelor (1829); c) o gramaticã a limbii franceze (1831); d) un manual pentru uzul candidatilor la examenele din scolile publice, cu probleme rezolvate de artimeticã si geometrie (1848); e) dictãri pentru examenele de la Sorbona, mai ales cele cu dificultãti ortografice speciale (1849). Aceste opere, foarte apreciate la momentul publicãrii lor, încã mai sunt în uz în multe scoli franceze.

A fost membru al câtorva societãti erudite, printre care Societatea Regalã din Arras, care i-a acordat în 1831 premiul de onoare pentru eseul sãu remarcabil intitulat "Care este sistemul de educatie cel mai potrivit cu nevoile epocii?". Timp de câtiva ani a fost secretarul Societãtii de Frenologie din Paris si a luat parte activ la activitãtile Societãtii de Magnetism, acordând mult timp investigatiilor practice asupra fenomenelor de somnambulism, transã, clarviziune si alte fenomene legate de actiunile de mesmerizare (biomagnetism). Aceastã scurtã prezentare a muncii sale este suficientã sã ne prezinte gândirea sa, diversitatea cunostintelor, latura eminamente practicã a mintii sale si strãdania permanentã de a fi folositor semenilor.

Când, în jurul anului 1850, fenomenul "meselor rotitoare" atrãgea atentia Europei prin spectaculos, el a înteles natura adevãratã a acestuia, ca fiind dovada existentei unei relatii între lumea vizibilã si cea invizibilã. Întrezãrind marea importantã pentru stiintã si religie, imediat a început o atentã investigatie a fenomenului.  Unul din prietenii sãi avea douã fete care erau mediumi. Ele erau vesele, pline de viatã, dornice de societate, dans si amuzament, iar comunicãrile pe care le primeau de obicei corespundeau dispozitiei lor lumesti si frivole. Dar, spre surpriza tuturor, atunci când dl. Rivail era prezent, mesajele transmise prin aceste domnisoare cãpãtau un caracter foarte serios, si întrebate de el care este cauza acestei schimbãri de registru, inteligentele invizibile i-au rãspuns cã "spirite de un ordin mult mai înalt decât cele care comunicã în mod curent prin cele douã fete au venit în mod expres pentru el, si vor continua sã o facã, pentru a-l ajuta sã îndeplineascã o misiune religioasã importantã".

Uimit de aceasta, la un moment dat a testat autenticitatea acestor comunicãri punând invizibililor interlocutori o serie de întrebãri legate de diverse probleme fundamentale ale vietii si universului. Cele douã domnisoare au consimtit sã-si dedice câteva seri pentru acest scop, obtinând astfel, prin metoda bãtãilor în masã si a literelor de pe o plansetã, rãspunsuri care au pus bazele teoriei spiritiste, si pe care aceste fete usuratice nu erau capabile sã le inventeze sau imagineze.

Dupã circa doi ani de conversatii, într-o zi el i-a spus sotiei sale un lucru pe care ea l-a aprobat din tot sufletul: "Ce curios! Conversatiile cu inteligentele invizibile mi-au revolutionat complet ideile si convingerile. Aceste instructiuni formeazã o teorie complet nouã despre viatã, datorie si destin, care mi se pare a fi perfect rationalã si coerentã, extraordinar de interesantã si aducând consolare. Mã gândesc sã public aceste conversatii într-o carte, cãci ceea ce mã intereseazã pe mine atât de mult i-ar putea interesa si pe altii." Data urmãtoare a pus aceastã problemã interlocutorilor sãi nevãzuti. I-au rãspuns, în modalitatea obisnuitã, cã "de fapt chiar ei i-au sugerat acest lucru, deoarece comunicãrile nu-i erau adresate numai lui, ci aveau scopul expres de a fi date lumii, iar momentul punerii acestui plan în executie sosise".

Entitãtile au continuat sã-i comunice astfel: "Cãrtii în care vei pune instructiunile noastre îi vei pune numele de CARTEA SPIRITELOR, cãci este mai degrabã munca noastrã decât a ta; si o vei publica sub pseudonimul de ALLAN KARDEC. Numele de Rivail pãstreazã-l pentru cãrtile tale pe care deja le-ai publicat, dar ia si pãstreazã numele acesta pe care ti l-am dat pentru cartea pe care urmeazã sã o publici din ordinul nostru, si în general pentru toatã munca pe care o vei depune pentru a îndeplini misiunea pe care, ti-am spus-o deja, ti-a fost încredintatã de Providentã si care ti se va revela treptat, pe mãsurã ce o duci la bun sfârsit sub îndrumarea noastrã."

Cartea s-a vândut foarte repede, fãcând adepti nu numai în Franta, ci pe tot continentul, iar numele de ALLAN KARDEC a devenit foarte cunoscut. Numai sotia si vechii prieteni mai foloseau numele lui de botez. Curând, a fondat Societatea Parizianã de Studii Psihologice, al cãrei presedinte a fost pânã la moarte si care se întrunea în fiecare vineri seara la el acasã, cu scopul de a obtine de la spirite, prin intermediul mediumilor cu scriere automatã, instructiuni în elucidarea problemei adevãrului si a datoriei omului.

A înfiintat si editat o revistã lunarã, intitulatã "Revista Spiritistã - Jurnal de Studii Psihologice", dedicatã sustinerii opinilor expuse în CARTEA SPIRITELOR

Foarte repede s-au format asociatii similare în toatã lumea, dintre care multe au publicat reviste de sustinere a noii doctrine, si care transmiteau Societãtii Pariziene cele mai remarcabile comunicãri de la spirite pe care le primeau. Astfel, o enormã cantitate de învãtãturi ale spiritelor, unicã atât în cantitate, cât si în varietatea surselor de provenientã, a ajuns la ALLAN KARDEC, care le-a studiat, comparat, structurat cu un neobosit zel si devotament timp de 15 ani. Din aceste materiale primite din toate colturile pãmântului a completat CARTEA SPIRITELOR, sub îndrumarea spiritelor care au dictat-o initial. Editia revizuitã a acestei opere (1860), tipãritã intial în 1857, a devenit text oficial al scolii de Filosofie Spiritualistã asociatã cu numele sãu. Din aceste materiale a creat ulterior alte patru cãrti, si anume CARTEA MEDIUMILOR (tratat practic de mediumnitate si evocãri), 1861; EVANGHELIA EXPLICATÃ DE SPIRITE (o expunere a moralitãtii din punctul de vedere al spiritelor), 1864; CER SI IAD (explicarea actiunii justitiei Divine asupra omului), 1865; GENEZA (concordanta dintre teoria spiritistã si descoperirile stiintei moderne precum si semnificatia mozaismului explicatã de spirite), 1867. A mai publicat douã mici tratate intitulate "Ce este spiritismul?" si "Spiritismul, în forma sa cea mai simplã".

Este demn de remarcat cã ALLAN KARDEC nu era el însusi "medium", si prin urmare a fost obligat sã se foloseascã de mediumnitatea altora pentru a obtine comunicãrile spiritiste. Teoria vietii si a datoriilor omului, care se leagã automat de numele si munca sa si care sunt considerate în mod eronat cã au fost produsul mintii sale sau a spiritelor din imediata sa apropiere, nu este deci o opinie personalã. Filosofia religioasã din operele sale nu este în nici un fel rezultatul inteligentei sale, cãci era la fel de ineditã pentru el ca si pentru ceilalti cititori, fiind dedusã de el treptat din afirmatiile convergente a foarte multor spirite, obtinute prin intermediul a mii de mediumi care nu se cunosteau reciproc, din tãri diferite si din toate pãturile sociale.

Ca persoanã, ALLAN KARDEC era de staturã putin sub medie, cu un fizic solid, un cap mare, rotund, masiv, trãsãturi faciale puternice, ochi de culoare gri, arãtând mai mult a german decât a francez. Era energic si perseverent, dar cu un temperament calm, precaut, chiar stereotip si lipsit de entuziasm, sceptic prin fire si educatie, un logician strict si riguros, eminamente practic în fapte si gândire, lipsit de orice fel de misticism. Lipsit de ambitii lumesti, indiferent la lux, din modestul venit de profesor si vinderea operelor sale eductive ducea o existentã simplã. Toate profiturile din vânzarea cãrtilor sale spiritiste si revistei spiritiste le-a folosit pentru rãspândirea miscãrii si doctrinei sale. Minunata sa sotie l-a scutit de toate grijile casnice si lumesti, îngãduindu-i astfel sã se consacre în întregime muncii spre care a avut chemare, cãreia i s-a dedicat cu total devotament, pânã la excluderea oricãror alte ocupatii, interese si companii. Nu fãcea vizite, cu exceptia unui mic cerc de prieteni intimi, si rareori pleca din Paris, iar verile si le petrecea la Villa Ségur, o asezare semi-ruralã pe care o construise si amenajase pentru bãtrânete.

Grav, cu vorba lentã, manierat si cu o anume demnitate tãcutã, ce provenea din sinceritatea si hotãrârea sa (caractere distinctive ale sale), nici nu provoca, dar nici nu ocolea discutiile, însã niciodatã nu deschidea el însusi subiectul cãruia îi dedicase întreaga sa viatã. Primea cu multã ospitalitate nenumãratii vizitatori din toate colturile lumii, care veneau sã discute cu el despre teoriile al cãror exponent principal era, rãspundea întrebãrilor si obiectiunilor, explica chestiunile mai dificile si le dãdea informatiile cerute tuturor cercetãtorilor seriosi, cu care vorbea liber si plin de animatie. Câteodatã un zâmbet cald si plãcut îi lumina figura, chiar dacã din cauza comportamentului sãu sobru nu râdea niciodatã.

Printre miile de vizitatori erau multi cu rang înalt în societãtile literare, artistice, stiintifice si în "lumea bunã". Împãratul Napoleon al III-lea, al cãrui interes în fenomenele spiritiste nu era un secret pentru nimeni, l-a chemat de câteva ori si a purtat conversatii îndelungi cu el la Palatul Tuileries despre doctrina din CARTEA SPIRITELOR.

Suferind de inimã, ALLAN KARDEC a trasat în 1869 planul unei noi organizatii spiritiste, care sã ducã opera de propagare a spiritismului dupã moartea sa. Pentru a-i da un statut legal si comercial, a stabilit ca aceasta sã fie o editurã, cu o duratã de 99 ani, cu dreptul de a cumpãra si vinde, a tipãri, a primi donatii etc.  El intentiona sã cedeze toate drepturile de copyright ale scrierilor sale spiritiste acestei societãti, numitã "Compania pentru continuarea operelor lui ALLAN KARDEC"

ALLAN KARDEC nu a mai apucat sã îsi vadã realizarea acestui proiect atât de drag lui, dar acesta a fost dus la bun sfârsit de vãduva sa.

Pe 31 martie 1869, dupã ce tocmai si-a încheiat creionarea actului constitutiv si regulilor societãtii care urma sã-i succeadã, asezat fiind în scaun la masa sa de studiu, pe când strângea niste hârtii, viata sa s-a sfârsit dintr-o datã, printr-o rupturã de anevrism, boalã vascularã de care suferea de multi ani. Trecerea sa cãtre lumea spiritelor, cu care s-a identificat atât de mult, a fost instantanee, nedureroasã, fãrã suspine sau tremur, o adormire în pace...

Rãmãsitele sale pãmântesti au fost îngropate în cimitirul Montmartre, în prezenta a sute de prieteni. Acolo se adunã an de an la comemorarea mortii sale adeptii doctrinei spiritiste, se tin scurte discursuri omagiale si i se aduc jerbe de flori.

Moartea lui ALLAN KARDEC nu a micsorat puterea viziunilor pe care ni le-a dãruit si care sunt considerate a fi baza, doar baza, noii dezvoltãri a adevãrului religios predicat de Isus Cristos; începutul promisei revelãri a acelor "multe lucruri tinute ascunse încã de la întemeierea lumii", pentru cunoasterea cãrora rasa umanã nu era pregãtitã la vremea acelei predictii.

 

ANNA BLACKWELL - ("Prefata traducãtorului" - CARTEA SPIRITELOR,
prima editie în limba englezã)

DOWNLOAD

Cartea spiritelor

Cartea mediumilor

Geneza, miracolele si profeţiile

(Cele trei volume, în format e-book, pot fi descãrcate gratuit de la adresa aceasta)

 

Înapoi la pagina Stiinta Spiritualã