<  Înapoi la articolul CE ESTE SI CE NU ESTE SPIRITISMUL


DANSUL FALŞILOR PROOROCI

Vă prezint analiza veridicităţii unui text esoteric, pe care am făcut-o la cererea unui prieten, care tocmai descoperise un "articol spiritual interesant".

Răzvan Petre

 

Stimate domnule V.,

Ca răspuns la propunerea dumneavoastră de lectură, vă scriu câteva rânduri. Eu însumi fiind un om avid de cunoaştere, m-am grăbit să răsfoiesc materialul pe care ni l-aţi trimis, "Dansul falşilor zei roşii şi albi". Profit de această ocazie ca să realizez o sinteză despre modul cum abordez eu lecturile ezoterice în general, şi această lectură în particular.

1. În primul rând, sunt de la început circumspect în privinţa veridicităţii textului. În câteva minute decid dacă voi părăsi lectura definitiv sau o voi continua.  Astăzi, când bibliografia ezoterică poate umple zeci de rafturi, este necesar să ne ascuţim discernământul. A-ţi pierde timpul cu o lectură inutilă înseamnă să te privezi de o altă lectură valoroasă...

Cred că putem stabili valoarea unei scrieri metafizice având în vedere 3 criterii:

  1. Sinceritatea autorului.
  2. Veridicitatea informaţiilor.
  3. Ce folos ne aduce (intelectual, moral, sufletesc, spiritual etc).

Dacă pică la unul dintre criterii, cartea ezoterică merită a fi abandonată. Iată câteva situaţii posibile:

- Un limbaj prolix, adundând în neologisme şi cuvinte inventate, ar putea fi o acoperire pentru lipsa de originalitate sau de idei a autorului.

- Prezentarea unei "realităţi" fără puncte comune cu nimic din ce se cunoaşte deja, poate fi un semn de creativitate, dar şi un posibil semn al invenţiei pure şi lipsei de veridicitate.

- Un autor despre care nu găsim nici o referinţă ar putea fi un pseudonim de ocazie. Oare de ce îşi ascunde identitatea: Se teme să nu-şi periciliteze statutul social? Nu crede nici el în ce scrie? Doreşte să dezinformeze intenţionat cititorii? Oricum, ceea ce se permite în mediul scriitorilor de literatură de ficţiune, nu este onorabil în domeniul - mai pretenţios - al literaturii ezoterice.

- Abordarea unui subiect greu de verificat este o mină de aur pentru cine vrea să scoată bani pe o carte, dar de un folos discutabil pentru cititor. Ceea ce s-a întâmplat acum 3 milioane de ani, nu numai că este irelevant pentru noi, dar este şi imposibil de verificat...

- Unii autori reuşesc să facă atâtea conexiuni fantasmagorice între noţiuni fără legătura între ele, încât pare a fi opera unei minţi diabolice, pusă pe batjocorirea răbdării şi inteligenţei cititorului.

- Un autor care preia informaţii exacte şi reale, dar le prezintă, fără curaj, drept literatura de ficţiune, diminuează forţa de impact a acelor informaţii importante. Potrivită acestui stil e mai degrabă prezentarea unor principii generale, cum face ilustrul Paolo Coelho.

- Odată ce prezumţia de sinceritate a autorului a căzut, fiindcă i-am descoperit una sau mai multe minciuni deliberate, întreaga operă cade în derizoriu, indiferent cât de valabilă pare a fi în rest.

- Traducerea unor cărţi ezoterice nerespectând litera şi spiritul cărţii originale este un gest extrem de dăunător, chiar dacă sub pretextul adaptării. Am întâlnit traduceri ale scrierilor unor mari autori, în care s-au adăugat idei personale, completări specifice unei alte şcoli de gândire, rezultând o traducere mai mult decât liberă – ceea ce constituie o complicitate la dezinformare şi o murdărire subtilă a creaţiei originale. Acest traducător poate doreşte, eventual, să fie un co-creator, dar sfârşeşte prin a fi un demolator.

< Sus >

2. Revenind la cazul concret intitulat "Dansul falşilor zei roşii şi albi", iată câteva observaţii personale:

a) Textul se doreşte a fi un "channeling" prin mediumul numit MILA. În Occident, aceasta este o metodă cunoscută şi acceptată, "channel" fiind o denumire modernă pentru medium. Datorită lipsei de criterii obiective şi referinţe, oricine poate fi proclamat "channel" şi impus în mass-media. Literatura abundă de falşi prooroci. Sunt prezente şi în mass-media românească astfel de persoane.

Cât este de sincer mediumul MILA sau, dacă el este de bună credinţă, cât este de autentic mesajul primit de el?

Analizând limbajul, îl găsesc greu de înţeles, necesitând un efort substanţial de decodificare. Aceasta este o bilă neagră pentru autor, ştiind că orice spirit superior care comunică ceva oamenilor o face pentru a fi înţeles de cât mai mulţi.

Pe de altă parte, este adevărat că mesajul spiritului este îmbrăcat în cuvintele proprii mediumului. Dar asta înseamnă că gândirea lui MILA este destul de alambicată şi confuză – o altă bilă neagră. Chiar şi o idee corectă şi bună se poate pierde în lipsa clarităţii mentale. Şi invers, lipsa unor idei clare şi a unei finalităţi constructive se poate masca prin cuvinte pretenţioase şi greu de înţeles.

Părerea mea: nu sunt cuvinte inspirate, ci propria gândire a autorului.

 

b) Subiectul abordat este imposibil de verificat, fiind vorba de pretinse întâmplări din urmă cu zeci de mii şi milioane de ani. Chiar dacă mintea omului obişnuit are limite, nu înseamnă că trebuie să renunţăm la discernământ, dând frâu liber imaginaţiei necontrolate. În fond, toate informaţiile la care accedem ar trebui să ne fie de vreun folos, or fără contribuţia raţiunii de a le valida, ordona şi folosi, ele rămân speculaţii inutile, hrană pentru vise, antrenament poetic...

 

c) Am extras din textul lui MILA câteva afirmaţii de-a dreptul incredibile sau absurde:

"1. Pământul şi sufletele din el nu au fost niciodată de acord să înglobeze forma delfinilor şi a balenelor; 2. iar Pământul nu a fost vreodată de acord să înglobeze forma umană. 3. De fapt Pământul nu ştia că delfinii şi balenele existau pe suprafaţa sa, deoarece aceste specii au rămas într-un vis separat ancorat în jurul Pământului de către savanţii Sirieni, odată cu scuturile de gheaţă."

Comentariu: acest citat se împiedică de următoarele dificultăţi logice:

1. Ştim că speciile sunt create de Îngerii creatori, adaptându-le la viaţa terestră. Sufletele se mulţumesc să se încarneze în formele de viaţă create de Îngeri, neavând nivelul de evoluţie să pună în discuţie planurile superioare.

2. Aici, Pământul este considerat o entitate distinctă, cu păreri proprii. În realitate, există o confrerie de spirite superioare care guvernează planeta şi care se subordonează Voinţei lui Dumnezeu. Este absurd să crezi că Pamantul se opune Planului Divin, nedorind să fie populat cu oameni. Or, omul este suprema creaţie fizică!

3. Apoi, ori Pământul este un spirit atoatecunoscător – că doar se contrează cu creatorii speciilor! -, ori e o forţă brută cu gândire fără orizont şi fără ştiinţă...

 

d) Alt citat semnificativ:

"Într-adevăr, Mila îşi aminteşte că a văzut demult o videocasetă cu Ramtha (care este un alt nume pentru sufletul cunoscut ca Rama), în care "creaţia vieţii" era explicată prin intermediul transmiţătorului lui Ramtha, numit JZ Knight."

Dacă articolul era cu adevărat credibil, nu avea nevoie să fie întărit cu afirmaţii venind din surse externe. Se invocă numele unui alt "channel" care ar fi spus ceva pe linia mesajului lui MILA, sau invers. Jalnică, această referinţă! În plus, arată că textul este o alcătuire literară cât se poate de lumească.

În acelaşi sens, ce relevanţă are că "Jacques Cousteau şi echipa sa de scufundători au făcut un film despre Manatee, despre care Mila îşi aminteşte că l-a văzut la televizor în tinereţea ei."?! Parcă ar fi nişte poveşti la gura sobei, inspirate din emisiunile de televiziune...

 

e) "Durata vieţii majorităţii oamenilor de atunci era de 2000 de ani omeneşti."

Pare a fi o întrecere cu relatările biblice: dacă Matusalem a trăit 900 ani, hai să fie MILA mai original şi să le acorde o durată dublă de viaţă! Am putea accepta această vârstă numai pentru umanoizi diferiţi de noi, în condiţii diferite. Dar tocmai această descriere lipseşte din povestirea lui MILA. Imaginaţia l-a părăsit tocmai când putea să ne picteze un tablou ceva mai convingator...

 

f) Apar în text preluări ale unor idei binecunoscute, înveşmântate în cuvintele lui MILA. Exemple:

În rest, textul este o speculaţie pe aceste teme "clasice"...

< Sus >

Ce folos ne aduce acest text?

Mie personal mi-a folosit la analiza de faţă, dar altfel aş fi renunţat să-l citesc imediat pe următoarele motive:

În final, trebuie să mărturisesc că n-am avut puterea şi curiozitatea să citesc textul până la sfârşit, ci doar l-am răsfoit... Din contră, sunt cărţi pe care le recitesc cu plăcere. De exemplu, cartea care provine de la adevăraţi mesageri divini, intitulată "Din tainele vieţii şi ale universului" a lui Scarlat Demetrescu - un scriitor talentat şi un om de ştiinţă dedicat adevărului.

Nu mi-am propus să fiu un casap al non-valorilor literare ezoterice. Oricine are dreptul să se exprime. Încerc însă să fiu exigent cu ceea ce îmi umple mintea, timpul, îmi consumă energia şi îmi clădeşte opiniile, deci viitorul.

Domnule V., sper că nu v-am supărat cu vreuna din afirmaţiile mele, că poate îmi veţi da dreptate şi că n-am greşit în privinţa textului trimis spre analiză!

La bună vedere! La bună citire!

Cu stimă,

Răzvan Petre

15 aprilie 2007

< Sus >


Înapoi la articolul CE ESTE SI CE NU ESTE SPIRITISMUL