Înapoi la articolul CE ESTE SI CE NU ESTE SPIRITISMUL
Vă prezint analiza veridicitătii unui text esoteric, pe care am făcut-o la cererea unui prieten, care tocmai descoperise un "articol spiritual interesant".
Răzvan Petre
Stimate domnule V.,
Ca răspuns la propunerea dumneavoastră de lectură, vă scriu câteva rânduri. Eu însumi fiind un om avid de cunoastere, m-am grăbit să răsfoiesc materialul pe care ni l-ati trimis, "Dansul falsilor zei rosii si albi". Profit de această ocazie ca să realizez o sinteză despre modul cum abordez eu lecturile ezoterice în general, si această lectură în particular.
1. În primul rând, sunt de la început circumspect în privinta veridicitătii textului. În câteva minute decid dacă voi părăsi lectura definitiv sau o voi continua. Astăzi, când bibliografia ezoterică poate umple zeci de rafturi, este necesar să ne ascutim discernământul. A-ti pierde timpul cu o lectură inutilă înseamnă să te privezi de o altă lectură valoroasă...
Cred că putem stabili valoarea unei scrieri metafizice având în vedere 3 criterii:
Dacă pică la unul dintre criterii, cartea ezoterică merită a fi abandonată. Iată câteva situatii posibile:
- Un limbaj prolix, adundând în neologisme si cuvinte inventate, ar putea fi o acoperire pentru lipsa de originalitate sau de idei a autorului.
- Prezentarea unei "realităti" fără puncte comune cu nimic din ce se cunoaste deja, poate fi un semn de creativitate, dar si un posibil semn al inventiei pure si lipsei de veridicitate.
- Un autor despre care nu găsim nici o referintă ar putea fi un pseudonim de ocazie. Oare de ce îsi ascunde identitatea: Se teme să nu-si periciliteze statutul social? Nu crede nici el în ce scrie? Doreste să dezinformeze intentionat cititorii? Oricum, ceea ce se permite în mediul scriitorilor de literatură de fictiune, nu este onorabil în domeniul - mai pretentios - al literaturii ezoterice.
- Abordarea unui subiect greu de verificat este o mină de aur pentru cine vrea să scoată bani pe o carte, dar de un folos discutabil pentru cititor. Ceea ce s-a întâmplat acum 3 milioane de ani, nu numai că este irelevant pentru noi, dar este si imposibil de verificat...
- Unii autori reusesc să facă atâtea conexiuni fantasmagorice între notiuni fără legătura între ele, încât pare a fi opera unei minti diabolice, pusă pe batjocorirea răbdării si inteligentei cititorului.
- Un autor care preia informatii exacte si reale, dar le prezintă, fără curaj, drept literatura de fictiune, diminuează forta de impact a acelor informatii importante. Potrivită acestui stil e mai degrabă prezentarea unor principii generale, cum face ilustrul Paolo Coelho.
- Odată ce prezumtia de sinceritate a autorului a căzut, fiindcă i-am descoperit una sau mai multe minciuni deliberate, întreaga operă cade în derizoriu, indiferent cât de valabilă pare a fi în rest.
- Traducerea unor cărti ezoterice nerespectând litera si spiritul cărtii originale este un gest extrem de dăunător, chiar dacă sub pretextul adaptării. Am întâlnit traduceri ale scrierilor unor mari autori, în care s-au adăugat idei personale, completări specifice unei alte scoli de gândire, rezultând o traducere mai mult decât liberă – ceea ce constituie o complicitate la dezinformare si o murdărire subtilă a creatiei originale. Acest traducător poate doreste, eventual, să fie un co-creator, dar sfârseste prin a fi un demolator.
2. Revenind la cazul concret intitulat "Dansul falsilor zei rosii si albi", iată câteva observatii personale:
a) Textul se doreste a fi un "channeling" prin mediumul numit MILA. În Occident, aceasta este o metodă cunoscută si acceptată, "channel" fiind o denumire modernă pentru medium. Datorită lipsei de criterii obiective si referinte, oricine poate fi proclamat "channel" si impus în mass-media. Literatura abundă de falsi prooroci. Sunt prezente si în mass-media românească astfel de persoane.
Cât este de sincer mediumul MILA sau, dacă el este de bună credintă, cât este de autentic mesajul primit de el?
Analizând limbajul, îl găsesc greu de înteles, necesitând un efort substantial de decodificare. Aceasta este o bilă neagră pentru autor, stiind că orice spirit superior care comunică ceva oamenilor o face pentru a fi înteles de cât mai multi.
Pe de altă parte, este adevărat că mesajul spiritului este îmbrăcat în cuvintele proprii mediumului. Dar asta înseamnă că gândirea lui MILA este destul de alambicată si confuză – o altă bilă neagră. Chiar si o idee corectă si bună se poate pierde în lipsa claritătii mentale. Si invers, lipsa unor idei clare si a unei finalităti constructive se poate masca prin cuvinte pretentioase si greu de înteles.
Părerea mea: nu sunt cuvinte inspirate, ci propria gândire a autorului.
b) Subiectul abordat este imposibil de verificat, fiind vorba de pretinse întâmplări din urmă cu zeci de mii si milioane de ani. Chiar dacă mintea omului obisnuit are limite, nu înseamnă că trebuie să renuntăm la discernământ, dând frâu liber imaginatiei necontrolate. În fond, toate informatiile la care accedem ar trebui să ne fie de vreun folos, or fără contributia ratiunii de a le valida, ordona si folosi, ele rămân speculatii inutile, hrană pentru vise, antrenament poetic...
c) Am extras din textul lui MILA câteva afirmatii de-a dreptul incredibile sau absurde:
"1. Pământul si sufletele din el nu au fost niciodată de acord să înglobeze forma delfinilor si a balenelor; 2. iar Pământul nu a fost vreodată de acord să înglobeze forma umană. 3. De fapt Pământul nu stia că delfinii si balenele existau pe suprafata sa, deoarece aceste specii au rămas într-un vis separat ancorat în jurul Pământului de către savantii Sirieni, odată cu scuturile de gheată."
Comentariu: acest citat se împiedică de următoarele dificultăti logice:
1. Stim că speciile sunt create de Îngerii creatori, adaptându-le la viata terestră. Sufletele se multumesc să se încarneze în formele de viată create de Îngeri, neavând nivelul de evolutie să pună în discutie planurile superioare.
2. Aici, Pământul este considerat o entitate distinctă, cu păreri proprii. În realitate, există o confrerie de spirite superioare care guvernează planeta si care se subordonează Vointei lui Dumnezeu. Este absurd să crezi că Pamantul se opune Planului Divin, nedorind să fie populat cu oameni. Or, omul este suprema creatie fizică!
3. Apoi, ori Pământul este un spirit atoatecunoscător – că doar se contrează cu creatorii speciilor! -, ori e o fortă brută cu gândire fără orizont si fără stiintă...
d) Alt citat semnificativ:
"Într-adevăr, Mila îsi aminteste că a văzut demult o videocasetă cu Ramtha (care este un alt nume pentru sufletul cunoscut ca Rama), în care "creatia vietii" era explicată prin intermediul transmitătorului lui Ramtha, numit JZ Knight."
Dacă articolul era cu adevărat credibil, nu avea nevoie să fie întărit cu afirmatii venind din surse externe. Se invocă numele unui alt "channel" care ar fi spus ceva pe linia mesajului lui MILA, sau invers. Jalnică, această referintă! În plus, arată că textul este o alcătuire literară cât se poate de lumească.
În acelasi sens, ce relevantă are că "Jacques Cousteau si echipa sa de scufundători au făcut un film despre Manatee, despre care Mila îsi aminteste că l-a văzut la televizor în tineretea ei."?! Parcă ar fi niste povesti la gura sobei, inspirate din emisiunile de televiziune...
e) "Durata vietii majoritătii oamenilor de atunci era de 2000 de ani omenesti."
Pare a fi o întrecere cu relatările biblice: dacă Matusalem a trăit 900 ani, hai să fie MILA mai original si să le acorde o durată dublă de viată! Am putea accepta această vârstă numai pentru umanoizi diferiti de noi, în conditii diferite. Dar tocmai această descriere lipseste din povestirea lui MILA. Imaginatia l-a părăsit tocmai când putea să ne picteze un tablou ceva mai convingator...
f) Apar în text preluări ale unor idei binecunoscute, învesmântate în cuvintele lui MILA. Exemple:
În rest, textul este o speculatie pe aceste teme "clasice"...
Ce folos ne aduce acest text?
Mie personal mi-a folosit la analiza de fată, dar altfel as fi renuntat să-l citesc imediat pe următoarele motive:
Dificultatea lecturii nu este compensată de utilitatea sa.
Informatii pe teme similare pot fi obtinute din surse mai credibile si într-o formă mai atrăgătoare.
Unele dintre teme nu sunt de interes real. Nu sunt împotriva lărgirii orizontului de cunoastere, dimpotrivă. Dar orice dilatare a gândirii în infinit ar trebui să fie însotită si de o înăltare sufletească, pe care textul abordat nu o oferă, ceea ce îmi arată că pe undeva, ceva este fals. Cu ce ne ajută să evoluăm spiritual sau mental? Mâine putem găsi o carte cu afirmatii antagonice acestui text, care ne-ar putea "băga în beznă".
Textul în sine este o făcătură, un fals, pretins a veni din surse superioare.
Nu transmite nici măcar emotii de natură spirituală...
În final, trebuie să mărturisesc că n-am avut puterea si curiozitatea să citesc textul până la sfârsit, ci doar l-am răsfoit... Din contră, sunt cărti pe care le recitesc cu plăcere. De exemplu, cartea care provine de la adevărati mesageri divini, intitulată "Din tainele vietii si ale universului" a lui Scarlat Demetrescu - un scriitor talentat si un om de stiintă dedicat adevărului.
Nu mi-am propus să fiu un casap al non-valorilor literare ezoterice. Oricine are dreptul să se exprime. Încerc însă să fiu exigent cu ceea ce îmi umple mintea, timpul, îmi consumă energia si îmi clădeste opiniile, deci viitorul.
Domnule V., sper că nu v-am supărat cu vreuna din afirmatiile mele, că poate îmi veti da dreptate si că n-am gresit în privinta textului trimis spre analiză!
La bună vedere! La bună citire!
Cu stimă,
Răzvan Petre
15 aprilie 2007
Înapoi la articolul CE ESTE SI CE NU ESTE SPIRITISMUL