<  Înapoi la Pagina Rãzvan Petre

CE ESTE SI CE NU ESTE SPIRITISMUL?

FILOSOFIE

În secolul 19 era în vogã filosofia spiritualistã, care promova suprematia si primordialitatea spiritului asupra materiei. Spre a pune în evidentã noua sa doctrinã, Allan Kardec i-a dat acesteia numele de spiritism. Dincolo de nume, diferenta esentialã constã în sursa de inspiratie a învãtãturilor spiritiste, care provin chiar de la locuitorii tãrâmului spiritual: spiritele.

Spiritismul este deci o doctrinã filosoficã, inspiratã de Dumnezeu si Îngerii Sãi, având ca obiect de studiu viata si universul, asa cum au fost ele create de Divinitate. Se constatã astfel apropierea sa de doctrinele religioase. Prin aspectul sãu experimental, de intrare în legãturã directã cu lumea spiritelor, îsi vãdeste aspectul stiintific, adicã obiectiv, metodic si reproductibil. Filosofia spiritistã nu este creatia mintii omenesti, ci este ecoul Stiintei Cosmice care stã la baza Creatiei. Ea încearcã sã explice si uneori chiar sã reproducã tot ceea ce religia numeste îndeobste ca fiind "taine", simtul comun ca "mistere paranormale", iar stiinta academicã nu are încã mijloace sã abordeze.

PREJUDECÃTI COMUNE

În popor, spiritismul este deseori asociat cu groaza inspiratã de "fantomele care miscã mobila din casã si paharul de pe masã". Departe de a fi o metodã de excitare a nervilor, dimpotrivã, spiritismul îi explicã omului ce sunt fantomele, locurile bântuite, fenomenele de poltergeist, facându-l astfel imun la teama comunã de cei "morti".

Sedinta spiritistã tinutã în semi-obscuritate, invocând spiritele sã-si facã simtitã prezenta prin trosnituri de mobilã sau prin miscarea paharului de pe mãsuta cu litere, reprezintã o metodã relativ simplistã si depãsitã, tinând mai mult de istoria timpurie a spiritismului. Desi efectul acestui tip de întruniri ar putea fi uneori cel de a-i convinge de realitãtile invizibile pe cei total increduli, din pãcate, câstigul spiritual este aproape nul, fiindcã spiritele care se fac astfel cunoscute sunt de obicei de rang inferior. Aceastã metodã empiricã a fost înlocuitã cu cea a scrierii automate a mesajelor sau raspunsurilor, dictate mediumilor dotati pentru acest mod de comunicare facil si exact. Scrierea automatã este cea care a lãsat posteritãtii marile opere de largã respiratie spiritualã.

RELIGIE

Prin comunicarea cu cei dragi, trecuti în lumea celor drepti, practica spiritistã poate oferi o consolare inegalabilã celor rãmasi în viatã, precum si informatii pretioase. În plus, ea aduce pacea si în sufletele agitate ale defunctilor, care de multe ori suferã fiindcã nu sunt receptati de cei vii.

Învãtãturile spiritiste explicã pe larg si pe întelesul tuturor ce si cum este Lumea de Apoi, în care vom merge cu totii dupã moarte, pregãtindu-ne astfel sã pãrasim fãrã teamã sau regrete lumea terestrã, pentru a intra gloriosi în eternitate.

O parte din învãtãturile spiritiste erau cunoscute din vremuri imemoriale, cum ar fi fenomenul reîncarnãrii spiritului si conceptul de karmã, justitie divinã. Totusi, doctrina spiritistã aduce un plus de logicã, profunzime si vorbeste pe întelesul omului modern despre lucruri care înainte erau ascunse omului de rând. Se pare cã Planul lui Dumnezeu este ca, acum, Tainele Creatiei (o parte din ele) sã fie aduse la cunostinta maselor si rãspândite în întreaga lume.

Faptul cã spiritismul s-a nãscut pe continentul european i-a oferit initial un caracter crestin. Spiritismul este însã compatibil cu oricare altã religie, cãci la bazã toate marile religii au fost inspirate de Divinitate. Spiritismul nu este o religie în sine, cãci nu detine un corp ecleziast si nici ritualuri specifice. Pãstrându-si traditia în care s-au nãscut, credinciosii oricãrei religii îsi pot completa cunostintele spirituale, întelegând si aplicând mai bine normele propriei religii, devenind mai buni, mai morali, mai întelepti.

STIINTÃ

Asa cum am spus, spiritismul are un aspect triplu, de filosofie, stiintã si religie. Stiinta spiritualã revelatã de acesta depãseste însã cu mult nivelul nostru de aplicabilitate practicã. Ea ne este descrisã cât se poate de clar, asa cum unui orb din nastere i se descrie un copac pe care el nu îl poate decât pipãi. Deocamdatã puterile paranormale rãmân rezervate unei elite si nu pot fi reproduse la dorinta oricui. În ciuda faptului cã universitãti si guverne alocã în secret resurse importante cercetãrilor parapsihologice, mai ales în studii de manipulare a materiei si constiintelor, acest domeniu interferã cu tãrâmul spiritelor, unde ele detin suprematia absolutã. Oamenii politici, savantii si supradotatii ar trebui sã manifeste mai multã modestie atunci când vor, sau chiar reusesc partial, sã domine sfera fizicã prin legitãti de ordin superior, energo-informational!

Mai trebuie sã spunem cât se poate de clar cã stiinta spiritismului nu si-a propus niciodatã sã înlocuiascã stiinta pãmânteascã. Oamenii trebuie sã cucereascã pas cu pas legile materiei si sã-si modeleze dupã propriul plan lumea în care trãiesc, prin stiintã, tehnicã, tehnologie. Spiritismul nu ne dã de-a gata formule geniale si inventii epocale, chiar dacã le cerem. Toate vin la timpul lor...

ETICÃ

Scopul principal al spiritismului este îmbunãtãtirea moralã a oamenilor, fãrã de care nici un progres real nu este posibil. Dezvoltarea unilateralã a stiintei, fãrã întelepciunea necesarã pentru a-i stãpâni puterile, este corect formulatã prin sintagma "stiintã fãrã constiintã". Oamenii au acces tot mai facil la forte distrugãtoare ale vietii si constiintelor, iar fãrã o disciplinã interioarã si autocontrol, ceea ce promite a fi progres, comoditate, se poate transforma în ruinã, dezastru, atât pentru individ, cât si pentru societate.

Îmbunãtãtirea moralã nu este doar un deziderat pragmatic al civilizatiei actuale, ci mai mult chiar, este imboldul etern si divin care ne îndeamnã cãtre perfectiune. Aceastã perfectiune, dupã care tinde sufletul nostru tãcut, poate fi atinsã la capãtul a milenii de evolutie spiritualã treptatã, din regn în regn, dintr-o încarnare umanã într-alta, pânã la epuizarea cauzelor interne ale suferintei. În fond, am putea spune cã pânã si Soarele va muri într-o zi, iar viata noastrã prezentã se va sfârsi încã si mai repede. Ce rãmâne cu adevãrat în urma acestui Joc cosmic este avutia acumulatã de spiritul nemuritor în urma nenumãratelor existente terestre. Evolutia spiritualã este o mizã pentru care meritã sã ne strãduim a fi tot mai buni!

MEDIUMI

Elementul cheie al practicii spiritiste este mediumul. În CARTEA MEDIUMILOR, Allan Kardec mentioneazã cele douã tipuri principale de mediumi:
     Tipul 1 - mediumi pentru EFECTE FIZICE, care pot ceda cu usurintã spiritelor o mare cantitate din bioenergia proprie, în scopul unor manifestãri fizice.
     Tipul 2 - mediumi pentru COMUNICÃRI INTELECTUALE, la care procesele mentale sunt foarte intense, fiind foarte receptivi telepatic.

Ne dãm seama cã aceste calitãti speciale sunt în acelasi timp si o vulnerabilitate în fata entitãtilor ostile si a energiilor diverse din mediul înconjurãtor. Am putea chiar reprosa stiintei psihiatrice actuale cã încã nu a ajuns sã separe patologia psihiatricã propriu-zisã de simptomele de sensibilitate exageratã a unei fiinte cu aptitudini mediumnice!

Mediumii sunt mai des întâlniti decât am crede, majoritatea nefiind constienti de potentialul lor, si nici de tehnicile parapsihologice pe care ar trebui sã le cunoascã pentru protectia canalului telepatic. Mediumii nativi si-ar putea elimina o parte din suferintele karmice dacã si-ar descoperi aceastã vocatie si si-ar pune-o în slujba semenilor, a lui Dumnezeu si a Îngerilor Sãi.

Celor care îsi îndeplinesc onorabil misiunea de medium li se cuvine tot respectul nostru, pentru cã prin ei putem lua legãtura direct cu inteligentele invizibile care ne secondeazã din planul astral: îngeri pãzitori, sufletele rudelor decedate, spirite superioare etc. Acesti mediumi si-au asumat încã dinainte de a se naste o sarcinã dificilã, dar meritorie, care incumbã un sacrificiu de sine. Eforturile lor sunt însã rãsplãtite înzecit prin satisfactii spirituale si recunostinta semenilor. Credem cã în viitor tot mai multi semeni îsi vor descoperi calitãti de intermediari cãtre lumea spiritelor.

Este necesarã o educare în acest sens, pe care acest site încearcã sã o facã celor interesati, spre avantajul lor spiritual. O constatare a noastrã este cã persoanele care fotografiazã spirite de formã sfericã-circularã sunt dotate nativ cu însusiri mediumnice involuntare, de tipul 1. Cu putin efort, stiintã si acordul propriului spirit, aceste persoane ar putea deveni mediumi voluntari, mijlocind contacte telepatice la vointã cu inteligentele imateriale, sau, de ce nu, chiar fenomene materiale spiritiste (ciocãneli codificate în obiecte, aparitii, materializãri etc).

PREZENT SI VIITOR

Spiritismul nu este o "modã desuetã", cum pretind unii, ci o stiintã în plin avânt. Totalitatea cunostintelor spirituale acumulate de omenire pânã la ora actualã ne-a schimbat tuturor modul de gândire. Progresul ideatic survine treptat, de la an la an, de la o generatie la alta, fãrã a putea fi stopat. Cercetãtori din diverse ramuri ale cunoasterii se întâlnesc astãzi în studii si teorii comune inter- si trans-disciplinare, care folosesc si concepte "spiritiste", fãrã a le denumi neapãrat astfel. Conteazã ca zestrea filosofico-spiritualã sã prospere, ca indivizii sã se purifice mental si sufletesc, ca lumea sã devinã un loc mai bun pentru toti.

Se pare cã, în contextul amenintãrilor globale, singura cale pentru ca omenirea sã înainteze este cea a colaborãrii cu spiritele superioare, în vederea contrãrii si diminuãrii fortelor ostile omenirii. Viata este tot mai complicatã si avem nevoie de sfatul cât mai direct al îngerilor nostri veghetori, ai rudelor decedate care ne duc grija clipã de clipã si care ne pot da sfaturi nepretuite. Apelul la Divinitate, rugãciunea, reculegerea sunt arme imbatabile si foarte necesare în zilele noastre, dacã vrem sã ne pãstrãm curãtenia sufleteascã în mijlocul unei lumi tot mai haotice si dusmãnoase.

Sã fim însã optimisti! Planul divin îsi urmeazã cursul, în ciuda opozitiei unora. Lumea trebuie sã evolueze, oamenii sã-si ardã karma, iar încarnãrile sã se producã în flux continuu. Copiii de astãzi sunt mai inteligenti si mai spirituali decât cei de ieri, ceea ce este un semn al binecuvântãrii divine. Sã ne punem încrederea în ei si sã-i ajutãm sã-si descopere marele potential de transformare a lumii! Asa sã ne ajute Dumnezeu!

SPIRITISTUL

Dacã studiez, aprob si aplic conceptele spiritiste, mã pot considera spiritist. Nu am nevoie de diplomã sau de recunoasterea vreunui for. Pot chiar sã nu spun nimãnui; în fond, este o chestiune intimã, între mine si Dumnezeu!

Totusi, odatã ce te-ai desteptat la realitatea existentã dincolo de simturi, începi sã întelegi cã toate fiintele formeazã o unitate în sânul Dumnezeirii. Prin urmare, comportamentul altruist se impune de la sine, si vei dori sã-l ajuti pe cel care are deschiderea sã ia contact cu aceastã filosofie tãmãduitoare a sufletului. Totusi, numai cunoasterea intelectualã a doctrinei spiritiste nu este suficientã. Fãrã o aplicare practicã a principiilor sale morale - aceleasi cu cele crestine - cunoasterea rãmâne sterilã. Dincolo de divergentele teoriilor religioase, elementul comun tuturor cãilor spirituale sunt virtutile practice precum: compasiunea, altruismul, bunãvointa, caritatea, voluntariatul, cinstea, respectarea adevãrului, pacea sufleteascã etc.

În concluzie, nu trebuie sã fii medium, nu trebuie sã asisti la sedinte spiritiste si nu trebuie sã scrii cãrti în acest domeniu ca sã fii un adevãrat spiritist. Si nici nu-i nevoie sã-ti pui aceastã etichetã - e de ajuns sã fii.

FALSI MEDIUMI

Se scriu si se publicã nenumãrate cãrti, articole, comentarii, interviuri în care persoane care se pretind mediumi, channles, contactanti, mesageri divini, avatari, guru... sustin tot felul de puncte de vedere, unele de-a dreptul penibile. Atragem atentia asupra unui fenomen cu care convietuim astãzi, mai mult ca niciodatã: inflatia de falsi prooroci. Marea lor majoritate se pretind a fi mediumi cu scriere automatã, cãrora entitãti superioare le dicteazã mesaje si comunicãri. Începãtorul într-ale spiritualitãtii va pierde timp, energie si va fi îndoctrinat cu minciuni.

Unii dintre acesti "falsi prooroci" par a fi sinceri în aberatiile lor si chiar au capacitãti mediumnice. Aceasta ne aratã pericolele ce se pot ivi pe tãrâmul mlãstinos al energiilor-gând, fãrã ghidarea si protectia spiritualã de cel mai înalt nivel. Riscul ca entitãti inferioare, la un moment dat, sã ne domine mentalul nu trebuie niciodatã subestimat, având ca rezultat cãderea în ridicol, exacerbarea vanitãtii, desconsiderarea semenilor si celorlalti mediumi, diverse obsesii si chiar boala psihicã...

Pentru exemplificare si luare aminte, vã recomandãm lectura unei scurte analize a veridicitãtii unui text esoteric, pe care am fãcut-o la cererea unui prieten, care tocmai descoperise un "articol spiritual interesant". Demascarea unui fals se poate face prin intuitie si/sau experientã. Cel mai bine pentru un novice este sã lectureze întâi cãrtile spiritiste fundamentale, unanim recunoscute si apreciate!

SPIRITISMUL NU ESTE VRÃJITORIE

În România, s-a acreditat însã ideea eronatã cã tigãncile vrãjitoare se ocupã cu spiritismul. Atragem atentia cã practicile lor neonorabile sunt contrare doctrinei spiritiste, ca si crestinismului, din urmãtoarele considerente:

- spiritele pe care le contacteazã sunt inferioare: ale pãmântului, apei, focului, demoni s.a.;
- motivatia vrãjitoarelor este banul si numai banul, lipsindu-le altruismul manifestat de adevãratul spiritist;
- scopul lor nu este actiunea înteleaptã, ci deseori unul meschin: sã lege si sã dezlege cununii, sã facã de rãu etc;
- lipsa educatiei elementare le face în majoritate inapte sã priceapã legitãtile cosmice superioare, iar traditia mostenitã le înrobeste din copilãrie într-un tipar de gândire egoist, rãzbunãtor, vanitos - incompatibil cu comportamentul spiritual. (Ne cerem scuze dacã printre aceste persoane se aflã si exceptii pozitive de la regula de mai sus!)

În general, practica spiritistã nu are nimic de a face cu magia, pentru cã:

- În spiritismul crestin li se cer sfaturi de viatã spiritelor, dar nu sã ne rezolve ele problemele personale. În schimb, în magia invocatorie sunt chemate spirite inferioare, cu care magicianul face un pact de genul "mã servesti, te slujesc" pentru obtinerea unor avantaje si provocarea de situatii favorabile. Oricât de tentantã ar pãrea la prima vedere, vinderea sufletului pentru iluzorii si efemere recompense materiale va fi amarnic regretatã, iar efectele sale nu sunt niciodatã pe mãsura asteptãrilor. Nimic nu se poate compara cu chinul pierderii libertãtii de constiintã, provocate de înfrãtirea cu spiritele inferioare...

- În spiritism, deseori ne referim la karmã, cãintã si ispãsire. Cunoasterea karmei este primul pas în purificarea spiritualã, al doilea constând în actiunea sistematicã pozitivã, în sensul compensãrii pãcatelor din vietile anterioare prin compasiune, altruism, sacrificiu de sine. În schimb, în magie, legea universalã a cauzelor si efectelor (a karmei, a justitiei divine) este total ignoratã. Conteazã numai interesul imediat, indiferent de consecintele ulterioare. Este un mod de gândire imatur si agresiv.

Poate unora li s-ar pãrea cã practica spiritistã este slabã în comparatie cu practica magicã si cã folosul lumesc ar fi în favoarea magiei. Nu vã lãsati înselati de aparente! Spiritele superioare ne ajutã întotdeauna, chiar si când nu le-o cerem. Cu atât mai mult o vor face dacã vãd bunãvointã din partea noastrã de a ne ameliora moral si spiritual. Îngerii pãzitori stiu mereu de ce avem nevoie în etapa de viatã în care ne aflãm si ne pun la dispozitie mijloacele comune pentru a ne duce existenta pânã la capãt, conform destinului nostru. "Dumnezeu nu ne dã niciodatã o suferintã mai mare decât putem suporta", se spune si este foarte adevãrat. Am putea adãuga cã "Dumnezeu nu ne dã mai mult decât avem nevoie pentru a ne încheia cu succes misiunea de viatã pe care ne-a încredintat-o". Trebuie sã acceptãm cã avem de ispãsit o karmã (pãcatele vietilor trecute), în virtutea cãrora ni s-a trasat la nastere un destin si un rost în viatã.

Totusi, s-o spunem, de multe ori evenimentele în care suntem prinsi diferã substantial de predestinarea noastrã. Situatii neprevãzute ne pot pune bariere si capcane în care putem cãdea, astfel cursul firesc al vietii fiindu-ne deviat pe cãi sumbre. Viitorul nu este bãtut în cuie, iar pentru a fi feriti de dureri nemeritate trebuie sã manifestãm în permanentã vigilentã, luciditate, hotãrârea de a sluji lui Dumnezeu si sperantã în Gratia Divinã.

Fie ca aceastã întelepciune simplã sã ne ghideze în momentele mai grele din viatã!

Rãzvan Petre,
28 mai 2007

---

Citat:

ADEVÃRATII SPIRITISTI

"Spiritismul, dacã este bine înteles si mai ales simtit, duce la rezultatele deja expuse, ce îl caracterizeazã pe adevãratul spiritist, ca si pe adevãratul crestin, cãci ei sunt unul si acelasi. Spiritismul nu instituie o nouã moralã, ci doar ajutã omenirea sã înteleagã si sã practice îndemnurile cristice, dându-le celor care se îndoiesc sau sovãie o credintã nezdruncinatã si iluminatorie.

Pe de altã parte, multi dintre cei care cred în manifestãrile mediumnice, nu le înteleg consecintele si nici profundele efecte morale, sau dacã le înteleg, nu le aplicã în viata personalã. De ce? Oare sã fie de vinã unele neclaritãti ale doctrinei spiritiste? Nu, pentru cã aceasta nu contine alegorii sau expresii ce pot duce la interpretãri gresite. Claritatea este chiar piatra de temelie pe care este construitã, adresându-se direct inteligentei omului. Nu existã nici un mister, iar initiatii nu detin alte secrete ascunse.

Trebuie oare sã posezi o inteligentã deosebitã ca sã o poti întelege? Nu, cãci existã persoane cu capacitãti remarcabile care nu o înteleg, în timp ce altele de inteligentã medie, chiar si tineri, prind sensul exact al celor mai delicate puncte. Acest lucru demonstreazã cã partea materialã a stiintei nu cere decât ochi ca sã vadã, pe când partea esentialã pretinde un anume grad de senzitivitate, ce ar putea fi numitã maturitate moralã, si care este independentã de vârstã sau nivel de educatie, pentru cã este specificã evolutiei spirituale a sufletului încarnat.

La unii oameni, legãturile sufletului cu materia sunt atât de strânse încât ei nu se pot elibera de lucrurile pãmântesti. Un fel de ceatã care îi încojoarã nu le permite sã priveascã în viitorul infinit. Efectul este cã nu se pot despãrti de vechile tendinte si obiceiuri, nefiind capabili sã vadã cã existã ceva mai bun decât ceea ce au deja. Ei cred în existenta spiritelor ca un fapt banal. Dar asta nu le modificã tendintele instinctive. Într-un cuvânt, ei nu percep decât o micã razã de luminã, insuficientã pentru a-i ghida sau a le oferi aspiratii înalte care sã le învingã înclinatiile animalice. Fenomenul în sine îi preocupã mai mult decât moralitatea, care li se pare desuetã si plictisitoare.

Ei cer mereu ca spiritele sã le dezvãluie noi si noi mistere, fãrã a-si pune întrebarea dacã ei si meritã sã li se reveleze secretele ascunse ale Creatiei, cel putin deocamdatã. Acestia, asadar, sunt spiritisii imperfecti. Ei au stagnat ori s-au îndepãrtat de credintã fiindcã nu au dorit sã se auto-reformeze, sau poate au pãstrat afinitãti cu cei care au aceleasi slãbiciuni si prejudecãti. Oricum, acceptarea principiilor fundamentale ale doctrinei este primul pas, de la care le va fi mai usor sã-l facã pe al doilea cândva, în viitor.

Persoana care poate fi consideratã pe drept cuvânt a fi un spiritist adevãrat si sincer se aflã pe un nivel superior de moralitate. Spiritul acestei persoane îsi dominã aproape complet corpul fizic, permitându-i astfel o perceptie mai clarã asupra viitorului. Principiile doctrinei, care pe unii îi lasã indiferenti, îi face sã vibreze profund. Pe scurt, fiindcã sufletul le este miscat, au si o credintã fermã. Pot fi comparati cu un muzician care este emotionat de câteva acorduri, în timp ce altul nu percepe decât sunete seci. Adevãratul spiritist poate fi recunoscut dupã transformãrile morale lãuntrice si prin eforturile pe care le depune pentru a-si domina înclinatiile negative. Pe când unul se multumeste cu un orizont limitat, altul care întelege cã existã si lucruri mai bune, face toate eforturile sã se elibereze de propriile limite si reuseste întotdeauna, dacã aceastã dorintã este puternicã si sincerã."

ALLAN KARDEC - Evanghelia dupã Spiritism, Cap.17, pct. 4

<  Înapoi la Pagina Rãzvan Petre