< Înapoi la Pagina de KARMĂ,DESTIN, REÎNCARNARE
DEX, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998 |
O definitie scurtă, clară, dar extrem de consistentă. Ea reprezintă sinteza imensei suferinte umane, veche de mii si mii de ani, suferintă considerată de majoritatea oamenilor ca venind nu se stie de unde, nu se stie pentru ce, într-un cuvânt, nemeritată. Atunci când mânia lui Dumnezeu ne ajunge în mod dureros, ne întrebăm cu groază: ale cui păcate le ispăsim? Ce vină avem noi pentru greselile altora? Răspunsul este stupefiant: suferim pentru greselile acestei vieti, pentru păcatele părintilor si ale rudelor noastre, dar patimile ce le suportăm nu ne sunt de ajuns spre a iesi, într-un târziu, curati ca lacrima în fata Celui de Sus. Scânteia de viată ce o purtăm în noi, de când ne-am cuibărit în pântecul mamei si până în clipa trecerii spre vesnicie, a avut multe înfătisări trupesti de-a lungul istoriei omenirii. Acestora le-am putea spune pe nume: sunt încarnările spiritului nostru. Predecesorii nostri spirituali reprezintă zecile, sutele, miile de fiinte umane ce au adăpostit în trupurile lor aceeasi scânteie de viată, acelasi spirit. Dacă a gresi este omenesc, atunci câte greseli nepedepsite au avut strămosii nostri spirituali? Câte recompense neprimite în timpul fiecărei vieti zac în seiful memoriei astrale? Multe, extrem de multe, nici nu ne imaginăm cât de multe sunt! Ele trec peste veacuri de la o fiintă la alta, lasându-si amprenta pe fiecare dintre noi, dar si pe multi altii ce vor intra în focul vietii pământene...
În cei 16 ani de practică spirituală am întâlnit o multime de situatii în care actiunea legilor karmei a fost mai mult decât evidentă: unora le-a adus noroc, fericire, putere financiară, respectul celor din jur; altora, tristete, boli grave, familii destrămate, sărăcie, însingurare...
Nina Petre, 2010
Nefericita LI MIN s-a născut în China si a locuit
în primii ani de viată la tară, într-un cătun modest, din vecinătatea marelui
oras Shanghai. A trăit între anii 1816-1842. Fata a văzut lumina zilei într-o
familie de agricultori, cultivatori de legume si cafea. Deosebit de desteaptă si
curajoasă, de mică a simtit nevoia de a se apropia de Divinitate, dorind nespus
de mult să devină preoteasă într-un templu budist. La vârsta adolescentei,
părintii au dus-o la o mânăstire pentru femei, unde a fost primită si initiată
în tainele celor sfinte. La vârsta de 26 de ani s-a îndrăgostit de un călugăr,
care venea săptămânal pentru a le aduce hrană si alte lucruri necesare. Pentru
că iubirea a fost reciprocă, s-au înteles să fugă împreună din China,
salvându-si astfel viata de răzbunarea celor care conduceau cele două mânăstiri.
S-au îmbarcat pe un vas, pentru a trece în Taiwan, dar o furtună iscată din
senin a scufundat nava, ucigând toti pasagerii si echipajul. LI MIN si iubitul
ei au sperat până la ultima suflare că zeii îi vor salva de la moarte. Dar nu a
fost asa. Rugăciunile de pedeapsă ale colegelor si colegilor din cele două
mânăstiri i-au umplut de nenoroc.
După sărmana chinezoaică LI MIN, a apărut pe lume, în România, frumoasa si inteligenta ANDREEA. Ea poartă în destin urmările păcatului săvârsit de LI MIN, prin părăsirea unui lăcas sfânt, pentru o viată plină de satisfactii lumesti. Tinerei ANDREEA îi este predestinat să aibă multe suferinte din iubire, până când blestemul cu care s-a născut se va destrăma.
12 septembrie 2007
Sicilianul ROBERTO a trăit între anii 1873-1934. S-a ocupat cu comertul de
produse cosmetice si diverse dulciuri. A fost un om cumsecade, harnic, gospodar,
mai ales foarte bun cofetar si patiser. Veniturile obtinute din vânzarea
mărfurilor i-au asigurat o existentă linistită din punct de vedere financiar.
Totusi, după ce a împlinit 40 de ani, a avut unele ocupatii "colaterale", fiind
racolat de o bandă mafiotă siciliană. ROBERTO locuia în sudul Siciliei.
Camarazii de afaceri necurate, în special comertul cu arme interzise plus
cosmetice de provenientă dubioasă, l-au santajat în repetate rânduri, pentru a-l
constrânge să vândă în dugheana sa si astfel de mărfuri. Expunându-se unui
permanent pericol de a fi trădat de cineva si de a lua calea ocnei, ROBERTO a
devenit, în ultimii ani ai vietii, un individ suspicios, aspru cu toată lumea si
deosebit de periculos. Avea tot timpul lângă el o armă de foc si o bâtă. Le-a
folosit de câteva ori, împotriva unor iscoade ale carabinierilor, care l-au
încoltit si l-au santajat, pentru a le da bani în schimbul tăcerii lor. Astfel,
timp de câtiva ani, ROBERTO a făcut victime umane. De familia lui numeroasă -
părinti, bunici, nevastă si cei 7 copii - s-a ocupat pe apucate, ferindu-se de
comiterea unor acte de violentă printre cei dragi. I-au plăcut mult femeile,
bucurându-se de ele atât cât i-au permis frumoasele locului.
A fost sănătos tun până în clipa mortii sale timpurii. Dacă nu-l înjunghia o iscoadă lacomă de bani, ar fi trăit, ca si bunicul său din partea mamei, adică 101 ani.
MARIA, cea de astăzi, a mostenit, pe cale spirituală, simtul corectitudinii si al dreptătii, care la sicilianul ROBERTO au fost înnăbusite odată ce a ajuns la vârsta maturitătii. Mediul social, îmbâcsit de violentă si acte împotriva legii, l-au determinat pe sicilian să lupte cu propria fire (cinstită, de altfel) pentru a nu fi ucis de către banditii din zonă. Din acest motiv, MARIA s-a născut cu predestinarea de a deveni juristă, lucru deosebit de îmbucurător. De ce? Pentru că, în conditiile actuale de viată si în viitor (cu sigurantă) ea va avea ocazia să corecteze ceea ce a gresit italianul. Viata MARIEI trebuie să fie dedicată răspândirii dreptătii în lume. Având o zestre karmică dificilă, datorată activitătilor subversive ale italianului, eforturile MARIEI, spre promovarea corectitudinii sociale, se izbesc de nenumărate piedici.
10 septembrie 2007
Predecesorul său spiritual a fost o femeie!
Huhana a
trăit în Noua Zeelandă, la sfârsitul secolului 18 si începutul secolului 19. De
meserie pescar la mare adâncime, ea se scufunda în apă, unde prindea vietăti
marine foarte mult cerute pe piată. A avut o viată de martiră: mamă a 10 copii
si sotie a unui betivan, care nu se trezea niciodată din aburii alcoolului, si-a
distrus sănătatea muncind în adâncuri pe orice fel de vreme... Prin eforturile
ei, adesea supraomenesti, a reusit să câstige banii necesari pentru a-si creste
cu bine copiii. După ce i-a văzut pe toti maturi, cu meserii bune si familii
reusite, a închis ochii într-o zi de sărbătoare, multumită că si-a făcut datoria
de om cu credintă în Dumnezeu...
Dorin, cel de astăzi, s-a născut cu predestinarea de a deveni sportiv. Încă din fragedă copilărie a stiut că va practica boxul. Mai târziu acesta i-a adus multă bucurie, dar si nenumărate suferinte. De la neo-zeelandeza Huhana i s-au transmis peste veacuri simtul primejdiei, tenacitatea în situatii limită, dorinta de a lupta până la capăt pentru a-si atinge idealurile.
După ce îsi va încheia cariera sportivă, ar fi bine să o înceapă pe cea de politician. În el sălăsluieste un mare talent oratoric si o abilitate a gândirii demnă de invidiat de către multi oameni politici ai zilei. Va trăi toată viata în cinste si demnitate, iar poporul său îl va iubi la fel ca si până acum...
13 august 2004
Are 30 de ani. La
această vârstă minunată, se consideră o fiintă nefericită. Se întreabă
adeseori de ce este dispretuită de cei pe care îi iubeste din toată inima si
pentru care a făcut nenumărate sacrificii. Este un om incredibil de generos,
afectuos, întelegător fată de cei din jur. Cu toate acestea, ea mereu trebuie să
le demonstreze altora că este inteligentă, bine intentionată, harnică etc. Parcă
s-ar afla într-o competitie permanentă cu cineva, pentru un scop anume.
Cei din jur o acuză pentru niste culpe nelămurite. Despre
bani, nimic bun: oricât ar munci, de ei nu are parte atât cât îi trebuie.
Mihaela se simte străină oriunde s-ar afla. Nu a avut niciodată o casă a ei.
Uneori îsi doreste să adoarmă si să nu se mai trezească.
Până acum a avut parte numai de zbucium. Orice ar încerca să facă, se alege
praful de toate. De ce se întâmplă asa, nu stie. La vârsta de 5
ani a suferit o moarte clincă prelungită. În casa părintească s-a simtit captivă. În prezent,
printre multe alte afectiuni grave, suferă si de un cancer ganglionar. Se
întreabă ce crime oribile a putut săvârsi într-o altă viată, suferind acum o
pedeapsă atât de gravă pe care, totusi, o consideră venită de la Dumnezeu...
Din punct de vedere karmic, situatia Mihaelei nu este deloc de invidiat. Hassan, sirianul negustor de cămile, a dus o viată zbuciumată, plină de pericole. Aflându-se mereu pe drumuri, a avut relatii cu tot felul de femei, neglijându-si numeroasa familie. Cele două neveste si cele câteva amante i-au adus pe lume foarte multi copii. Acestia au crescut ca niste bălării, beneficiind doar de mângâierea mamelor si experienta vietii. Hassan a fost un om destept, dar fără stiintă de carte. S-a descurcat în viată bazându-se pe mintea sa pătrunzătoare si iscoditoare, la care s-a adăugat educatia severă primită de la tatăl său. Mihaela, devenind contabilă, a împlinit prin studii dorinta sirianului de a avea mai multă stiintă de carte si pricepere în socotelile negotului. Dar patima pentru femei a lui Hassan i s-a transims peste veacuri ca o mare pedeapsă; ea trebuie să sufere din cauza bărbatilor.
11 iulie 2005
Alena a trăit în Palestina, a fost foarte săracă si lovită de soartă.
Bărbatul i-a murit de tânăr, ucis într-o încăierare, ea rămânând cu cinci copii
mici, pe care i-a crescut cu pretul unor sacrificii imense. Avea simtul
dreptătii. Tocmai de aceea nu a vrut să se prostitueze pentru bani si nici să se
recăsătorească din interes cu un bărbat bătrân si bogat, care a vrut-o de sotie.
A muncit pe la casele celor avuti, reusind astfel să-si întretină familia
numeroasă. A fost o femeie inteligentă, dar fără noroc în viată. Într-un târziu,
Alena a obosit din cauza luptei neîncetate pentru existentă,
oboseala ei transmitându-se pe cale spirituală lui Gabriel.
Băiatul are în destin profesia de jurist. Este dotat cu inteligenta necesară unei astfel de profesiuni, dar îi lipsesc vointa si curajul de a înfrunta greutătile vietii. Existenta sa de până acum nu justifică prăbusirea psihică în care se află. A mostenit de la Alena istetimea mintii, dorinta de adevăr si sensibilitatea sufletească aproape feminină. Totusi, Gabriel este deja istovit de viată si are mare nevoie de sprijinul sufletesc al celor din jur pentru a-si continua cu bine traiul. Din nefericire pentru el, si-a constituit un anturaj de prieteni si prietene care încearcă să-l îndepărteze de la evolutia sa profesională. I s-au introdus în minte idei nesănătoase, cum ar fi: absurditatea prezentării la examenul de licentă; necesitatea consumului de alcool; tendinta de a-si considera părintii cicălitori si incapabili să înteleagă problemele sufletesti ale propriului copil. Contradictia dintre firea cinstită a lui Gabriel si influentele nefaste ale anturajului său au provocat în sufletul lui un conflict major, care îl poate arunca într-un spital de psihiatrie. La aceste neplăceri se adaugă si o recentă deceptie sentimentală, care l-a scos din echilibrul său obisnuit. Băiatul ar trebui să stie că are în destin o singură cununie. Va trebui să-si aleagă cu grijă mireasa, pentru a nu-si rata căsnicia.
10 Iunie 1997
Ajuns la venerabila vârstă de 70 de ani, Virgil tot holtei a rămas.
Se consideră un
om normal din toate punctele de vedere, dar stie că a fost urmărit de ghinion
toată viata. Cu sănătatea, în general, a dus-o bine. Meseria învătată l-a ajutat
să câstige un ban, iar relatiile amoroase nu i-au lipsit de când a devenit
bărbat în toată firea. Totusi, este un mare perdant în lupta cu
viata. Nu i-au ajuns niciodată banii pentru a-si cumpăra o locuintă. Chiar si
acum, mosneag fiind, locuieste cu chirie într-o odaie modestă.
De unde i se trage nenorocul? Poate că de la turcul din viata sa anterioară...
Ali, pescar de meserie, tată a 7 copii, s-a ocupat mai mult de pescuit si de numeroasele sale amante decât de familie. Si-a mintit amantele, ascunzându-le faptul că era căsătorit si avea casa plină cu copii. Si-a bătut joc de bunăvointa iubitelor si de seriozitatea sotiei sale. Pedeapsa pentru aceste păcate i s-a transmis lui Virgil pe cale spirituală. Astfel, s-a născut cu predestinarea de a nu avea noroc nici în dragoste si nici la bani. Unele dintre fostele iubite i-au făcut vrăji, înconjurându-l cu ghinioane, luându-i sporul din casă. Prin faptul că Ali, predecesorul său spiritual, a fost un om risipitor, pedeapsa karmică îl împiedică pe Virgil să câstige bani multi, asa cum a dorit toată viata. Iar în privinta femeilor, norocul l-a ocolit întotdeauna.
17 iulie 2005
Încarnarea
precedentă a spiritului său a fost un maestru de arte martiale originar din
Japonia secolului 18. Akira s-a bucurat de o istetime a mintii extraordinară
si o
agilitate a miscărilor de-a dreptul uimitoare.
Între Vladimir si maestrul Akira există numeroase asemănări, cum ar fi:
Abilitatea deosebită în gândire.
Siretenia vulpii în caz de primejdie.
Ferocitatea tigrului atunci când este atacat.
Lipsa de îngăduintă fată de criminali.
Tenacitatea în luarea unor decizii majore.
Predestinarea unei vieti foarte lungi, plină de evenimente socante.
Alegerea Orientului pentru a-si duce traiul, renuntând la tentatiile Occidentului.
Zestrea karmică a lui Vladimir provine din mai multe vieti anterioare. Astfel, începând cu vârsta maturitătii, el s-a aflat zi de zi în pericolul de a fi ucis. Îi place să se joace cu primejdia, sfidând pericolele care îl pândesc din toate părtile. Are o dorintă aprigă de a fi credincios familiei sale, respingând avansurile unor admiratoare. Îl macină setea de mărire, obsesia urcării pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei sociale. Din păcate pentru el, nutreste falsa impresie că nu va fi doborât niciodată de dusmanii săi.
18 sept 2004
John Derek, originar din sudul Marii Britanii, a
trăit între anii 1913-1945. S-a ocupat cu vânzarea blănurilor. A murit spre
sfârsitul războiului, ucis de un glonte rătăcit printre arborii unei păduri. A
fost un om viteaz, dornic să lupte pentru tara si onoarea poporului său. Printre
"faptele sale de vitejie" în război s-au numărat câteva mutilări si ucideri.
Liliana, cea de astăzi, suportă consecintele eroismului si devotamentului pe câmpul de luptă al sărmanului John. Sănătatea delicată, permanenta senzatie de culpabilitate, neîntelegerea celor din jur, la care se adaugă suspiciunile multor semeni de-ai săi, au transformat-o pe Liliana într-o victimă a propriului destin. Curajoasă din fire, energică si bărbătoasă (ca un soldat), mai ales în tinerete, a înfruntat greutătile vietii ani la rândul, fără să-si piardă speranta că norii din calea sa se vor risipi, lăsând să apară soarele bucuriei si al succesului. Nici acum, la vârsta maturitătii pline de întelepciune, femeia nu are liniste în suflet si sănătatea mult dorită.
Lui John i-au plăcut femeile. Le-a iubit, le-a respectat, dar le-a mintit frumos. Sotia si cei trei copii s-au descurcat cu greu în lipsa lui. Putina avere dinainte de război s-a risipit în câtiva ani. John a murit cu regretul că nu s-a putut întoarce la familia sa pentru a-si spori averea si a le lăsa copiilor o mostenire satisfăcătoare. Liliana s-a născut cu predestinarea de a vedea mereu fericirea de la distantă, ca un miraj. Crimele săvârsite de John ca fapte de vitejie sub stindardul patriei s-au întors cu înversunare împotriva urmasei sale pe cale spirituală, sub forma unor permanente probleme de sănătate, neîntelegeri cu partenerul de viată, la care se adaugă predispozitia de a deveni victima unor intrigi absurde sau de a fi acuzată pe nedrept pentru multe fapte pe care nu le-a comis.
Ce este de făcut pentru a-si anula măcar o parte din problemele karmice cu care s-a născut? Unele dintre acestea au dispărut, ca urmare a strădaniilor sale de a obtine iertarea Divină. Liliana s-a rugat ani de zile, cu lumânarea aprinsă în mână, în sfinte lăcasuri bisericesti si monahale, pentru iertarea păcatelor strămosilor săi, atât pe linie de neam, cât si pe linie spirituală. Ar mai trebui să renunte la tot ceea ce i-ar atrage ura si răzbunarea unor persoane.
26 ianuarie 2007
Italianul Ruggiero s-a născut în anul 1803 si a
murit în 1876. Excelent bucătar, a lucrat numai la boieri. Cu familia lui s-a
comportat corect, dar femeile i-au plăcut peste măsură. A stiut să profite de
iubirea multora, fără ca sotia lui să devină bănuitoare.
Valentina, cea de acum, a mostenit pe cale spirituală gustul pentru arta culinară. Însă bucătarul cu pricina, Ruggiero, si-a servit stăpânii cu prea multe dulciuri excelent preparate, contribuind astfel la suferintele lor provocate de dantura stricată. Din acest motiv, Victoria s-a născut cu predestinarea de a deveni medic stomatolog.
O altă problemă karmică: în relatiile sentimentale, ea trebuie să manifeste prudentă. Dacă italianul a cucerit multe femei cu minciuni frumoase, faptele sale păcătoase pot oricând să se întoarcă împotriva Valentinei sub formă de pedeapsă. Nu trebuie să se lase păcălită de bărbati!
Încă un avertisment: Ruggiero s-a îmbolnăvit de diabet din cauza consumului exagerat de dulciuri. Valentina trebuie să consume dulciurile cu multă cumpătare si să îsi controleze glicemia din când în când.
Italianul a visat toată viata la călătorii îndepărtate. Din nefericire pentru el, nu a reusit să părăsească Italia, din cauza lipsei banilor. Valentinei îi este predestinat să călătorească mult în străinătate, dacă va reusi să se mărite cu un bărbat înstărit.
19 februarie 2007
Mingh a trăit în Filipine, între anii 1816-1889.
Cucerind prin fortă o întreagă insulă, a stăpânit-o până la uciderea lui, ca
urmare a unui complot bine pus la cale de către adversarii din preajma sa. A
fost un despot sângeros, având pe constiintă câteva mii de suflete. Budist
fanatic, a distrus toate lăcasurile de cult din zonă apartinând altor religii. A
avut un harem numeros, cu sclave aduse de pe toate continentele. Spiritul său de
independentă si dominatie absolută l-a îndemnat să ducă o viată cu mult
deosebită de a celorlalti despoti din zona Pacificului si a Oceanului Indian.
Avea stări de delir mistic, urmate de setea de a vedea sânge omenesc curgând în
siroaie. Cusca sa cu lei devoratori de sclavi a intrat în legendele acelor
vremuri. Mamele îsi speriau copiii neascultători spunându-le că îi bagă în
"cusca lui Mingh, stăpânul". Complotul prin care i s-au luat viata si puterea
despotică a reusit datorită uneia dintre sclavele sale, Luila, în care Mingh
avea încredere deplină. Luila a reusit să-l adoarmă si să-i taie beregata.
Slujitorii care pândeau în spatele perdelelor l-au decapitat, iar trupul său
ciuntit a fost aruncat în groapa cu lei.
Sufletul sângerosului Mingh a stat la Judecata Îngerilor Domnului aproape o sută de ani, după care a rătăcit prin lume pentru a-si găsi o fărâmă de copil căreia să-i dea viată.
George, poate că în adâncul sufletului său ar putea fi un om cumsecade. Însă problemele destinului, acutizate de greselile vietii anterioare, îi complică existenta din ce în ce mai mult, pe măsură ce avansează în vârstă.
George simte o chemare permanentă către generozitate si fapte bune. Nimic grav în aceasta, până când autoritatea sa debordantă începe să-i creeze disensiuni în relatiile cu oamenii. El crede că Dumnezeu l-a înzestrat cu un har anume, pentru a săvârsi cât mai multe fapte de omenie. În plus, George, în mod voluntar sau involuntar, se străduieste să-si mentină permanent un pact cu Dumnezeu: construieste si ajută lăcasuri de cult religios, sperând că prin aceste fapte îsi va atrage asupra sa bunătatea divină până la sfârsitul vietii. În ce scop? Pentru a-i merge bine, la nesfârsit, pe toate planurile!
Totusi, un semnal deosebit de grav nu ajunge până la constiinta lui. Oare de ce intuitia refuză să-l avertizeze asupra pericolului de a desfăsura o activitate politică sustinută? George ar trebui să se ferească de tot ceea ce se poate numi muncă de conducere. Oricât s-ar strădui să fie cinstit si corect în relatiile cu oamenii, amprenta destinului îl îndeamnă spre excese de autoritate, tendinte reale de despotism, gafe repetate la nesfârsit, toate acestea având o influentă nefavorabilă asupra activitătilor sale. Oricât de mult se va strădui, soarta nu-l va ajuta să devină conducătorul tării sale. Iar cum soarta vine de la Dumnezeu, tocmai Divinitatea Supremă îl va împiedica să ajungă foarte sus în politică. Să fie posibilă o minune? Greu de crezut!
3 aprilie 2007
Carlos a trăit în Spania, între anii 1867-1914. De
meserie toreador, a fost un om dur, mai ales cu animalele. A divortat de cele
două sotii. L-au părăsit amândouă, deoarece obisnuia să doarmă mai mult prin
bordeluri decât acasă. A murit ucis de un coleg de-al lui, din cauza unei iubire
comune. A avut doi copii care nu l-au iubit si nu i-au cinstit memoria.
Anca, cea de astăzi, a mostenit de la Carlos
o tenacitate neobisnuită în a suporta durerile fizice si cele sufletesti. Carlos
credea că suferintele vin de la Diavol si obisnuia să sfideze tot ce se
manifesta împotriva vointei lui. Anca este la fel de puternică mental ca si
el, însă religia primită prin botez i-a modelat configuratia psihică. În adâncul
mintii Ancăi sălăsluieste credinta că durerile de orice fel vin de la
Dumnezeu, ca lectie pentru ispăsirea păcatelor. Poate că în realitate fata nu
gândeste chiar asa, dar comportarea ei fată de toată lumea demonstrează că se
străduieste să fie conciliantă si docilă, ca orice bună crestină. Acest lucru îl
speculează prietenul ei, Mircea. Dar oare până când? Într-o bună zi, Anca va
pune capăt relatiei lor. Cum? Îndrăgostindu-se de un alt bărbat!
Întelegându-l pe Carlos, ne dăm seama cum vine karma peste om, ca o bucată de stâncă. Iar biata fiintă omenească se comportă ca o insectă adăpostită într-o gaură a stâncii. Greu se mai arde karma! Spre deosebire de Carlos, care a fost un dur, Anca trebuie să fie bună, blândă, iertătoare. Dacă toreadorul din viata precedentă a Ancăi a fost un om needucat si un ucigas de tauri, Ancăi îi este predestinată o meserie pur umană (medic, psiholog, jurnalist, biolog) prin care să actioneze spre binele oamenilor si al animalelor, să lupte pentru dreptul la viată si sănătatea lor.
15 noiembrie 2006