< Înapoi la Pagina de KARMĂ,DESTIN, REÎNCARNARE
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Preşedintele Partidului România Mare, adăposteşte, în creierul său, spiritul istoricului grec TUCIDIDE: un spirit înalt, aflat în prezent la a 461-a încarnare. De la TUCIDIDE încoace, CORNELIU VADIM TUDOR reprezintă a 16-a încarnare a acestui spirit.
medium Nina Petre
TUCIDIDE
Fiu al lui Oloros, TUCIDIDE s-a născut la Atena în anul 460 înainte de Hristos. A fost un mare om politic şi istoric atenian, autor al unei vaste monografii asupra Războiului peloponesiac. Războiul din Pelopones (la care TUCIDIDE a luat parte personal) s-a desfăşurat între Atena (ajutată de Liga de la Delos) şi Sparta (împreună cu aliatele ei) în cea de-a doua jumătate a secolului V î.Hr.. TUCIDIDE este implicat direct în evenimentele pe care le relatează, fiind strateg al Atenei. În "Istoria Războiului peloponesiac" autorul ne prezintă informaţii importante, dând în acelaşi timp dovadă de o superioară pătrundere şi imparţialitate, ceea ce îl ridică pe TUCIDIDE în rândul celor mai de seamă reprezentanţi ai istoriografiei din toate timpurile.
TUCIDIDE este cunoscut pentru importantul său text istoric despre Războiul peloponesiac. Acesta, spre deosebire de stilul povestirilor istorice de dinainte, este structurat în ordine cronologică, subiectul fiind abordat direct. Ca fiu al lui Oloros, un aristocrat atenian, este posibil ca TUCIDIDE să fi locuit în Tracia, unde familia sa avea o mină de aur. Când a început războiul dintre Atena şi Sparta, a realizat importanţa acestuia şi şi-a planificat să menţioneze progresul acestuia şi deznodământul. A fost numit unul dintre comandanţii flotei, dar nu a fost strălucit ca strateg, nereuşind cucerirea oraşului Amfipolis. Pentru această înfrângere, a fost exilat pentru 20 de ani. Şi-a întrerupt relatarea despre Războiul peloponesiac în anul 411 î.Hr.. În timpul exilului, TUCIDIDE a făcut cercetări şi a scris una dintre cele mai mari opere istorice ale antichităţii, care cuprinde neînţelegerile dintre Atena şi Sparta.
Istoriografia lui TUCIDIDE, cu o viziune profund pesimistă asupra naturii umane, se concentrează exclusiv asupra problemelor politice, în intenţia de a oferi, printr-o analiză a evenimentelor din trecut, un ghid pentru acţiunea politică a urmaşilor. Una dintre caracteristicile textului lui TUCIDIDE este acurateţea. Atunci când datele pe care le deţinea erau nesigure, a încercat să ocolească aceste porţiuni şi să redea adevărul. Textul său însă a fost ignorat până în secolul al XIX-lea. Se bănuieşte că TUCIDIDE ar fi fost asasinat, prin otrăvire, în anul 398 î.Hr..
Karma lui VADIM, preluată pe cale spirituală de la TUCIDIDE, este extrem de bogată. Dintre aspectele ei menţionez:
- Capacitatea de memorare, aproape nelimitată. VADIM ţine minte totul, chiar şi cele mai neînsemnate informaţii preluate din jurul său.
- Predispoziţia spre studiul istoriei, talentul neobişnuit în asocierea evenimentelor, în interpretarea faptelor şi povestirea lor în faţa auditorilor.
- Bunătatea neobişnuită, nelimitată, faţă de cei aflaţi în suferinţă. TUCIDIDE avea o milă imensă pentru cei răniţi şi ucişi în lupte. Cât a fost comandant militar, a preferat de multe ori să piardă luptele care s-ar fi soldat cu un număr mare de victime. Această bunătate i-a adus sfârşitul tragic în anul 398 î.Hr., fiind considerat trădător al patriei sale.
- Patriotismul lui TUCIDIDE i s-a transmis lui VADIM pe cale spirituală, fapt care de multe ori l-a adus în situaţii de mare pericol.
- TUCIDIDE ar fi ajuns un bun conducător al ţării sale dacă vremurile i-ar fi fost mai puţin potrivnice. Acum, în mileniul III, VADIM are datoria karmică de a-şi salva ţara şi poporul de influenţele nefaste venite din afară.
- Spiritul analitic, puterea neobişnuită de sinteză a faptelor şi ideilor, caracteristice lui TUCIDIDE, i s-au transmis şi lui VADIM.
- TUCIDIDE a stat un număr foarte mare de ani departe de familia sa. Poate că şi din această cauză, cea mai mare pasiune a lui VADIM o reprezintă viaţa de familie.
- TUCIDIDE a fost un militar blând. VADIM este un soldat al cuvântului. Armele sale în lupta politică sunt argumentul, vorba răspicată, intonaţia nuanţată. Este un pacifist până în măduva oaselor. Adeseori foloseşte expresiile vechiului războinic atenian, în mod spontan, iar aceste vorbe sunt rău înţelese de adversarii săi politici.
- TUCIDIDE a fost un bărbat zdravăn, voinic, sănătos până la moarte. Robusteţea lui fizică i-a fost transmisă lui VADIM, peste veacuri, de către spiritul său.
- În tinereţe, VADIM a fost aruncător de suliţă. Poate că această înclinaţie sportivă a sa provine din ştiinţa armelor, învăţată de TUCIDIDE încă din copilărie.
- Talentul folosirii condeiului îl desemnează pe VADIM drept un urmaş demn al istoricului şi înţeleptului TUCIDIDE. Mai mult chiar, CORNELIU VADIM TUDOR este Doctor în Istorie!
Nina Petre
13 oct 2007
Încarnarea precedentă a spiritului acestui mare om politic, CORNELIU VADIM TUDOR, a fost un bărbat din Scoţia, de profesie medic militar. John Durnick, aşa s-a numit scoţianul, a trăit între anii 1873-1946. După terminarea studiilor, John şi-a dedicat întreaga viaţă salvării răniţilor de război. A trudit pe diverse fronturi de luptă, plecând oriunde şi-a găsit de lucru. Munca sa i-a oferit şansa de a călători pe toate continentele, cunoscând astfel multe ţări şi popoare. John era dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă ieşită din comun, completată de o intuiţie ascuţită. Avea darul prevestirii unor evenimente imprevizibile pentru cei din jurul său. Putea să pătrundă pe cale telepatică în minţile oamenilor, ghicindu-le gândurile, intenţiile, durerile şi bucuriile. A iubit cu patimă animalele, mai ales caii, care în lupte erau măcelăriţi adeseori. Văzând, de-a lungul anilor, câte suferinţe îndurau animalele fără să se poată plânge cuiva, John a regretat de multe ori că nu avea destulă ştiinţă pentru a le înţelege şi a le ajuta. *** (vezi nota)
Această neputinţă a scoţianului, dublată de regretele sale, i s-a transmis fiinţei de astăzi, CORNELIU VADIM TUDOR, ca o veritabilă zestre karmică. Profesia sa predestinată este cea de medic veterinar. Studiind şi practicând această meserie, el ar fi continuat cu mult talent şi dăruire profesională munca desfăşurată de John în condiţii grele şi primejdioase. Compasiunea faţă de animalele flămânde, chinuite, bolnave există şi la CORNELIU VADIM TUDOR. Generozitatea sa este binecunoscută, nu numai în cazul animalelor, dar şi al oamenilor năpăstuiţi. VADIM este gata oricând să-şi ajute semenii aflaţi la necaz. Pentru câini, el nutreşte o pasiune aparte. Este ceva ce porneşte din adâncul sufletului său şi se manifestă oricând, în mod spontan. Peste tot unde călătoreşte, le dă mâncare câinilor întâlniţi în cale. Îi mângâie, îi alintă cu vorbe frumoase, ca pe nişte copii neajutoraţi. Nici unul nu sare să-l muşte. Pe cei micuţi îi ia în braţe, şi-i apropie de obraji, dorind parcă să-i dea fiecăruia câte o părticică din energia sa binefăcătoare.
O altă problemă karmică a lui VADIM este faptul că nu suportă violenţa fizică. John a văzut în viaţa lui nenumărate orori, asistând neputincios la schilodirea şi uciderea unor fiinţe nevinovate. Mulţi îi reproşează lui VADIM violenţa verbală. Ne punem fireasca întrebare: un om care nu a omorât în viaţa lui nici măcar o muscă, nu ar avea dreptul să-şi pedepsească semenii vinovaţi nici măcar cu vorba?!
De la John Durnick, VADIM a mai preluat pe cale spirituală şi aptitudinile paranormale care l-au ajutat pe scoţian să scape de moarte în foarte multe situaţii critice. Oare câţi dintre românii noştri cunosc faptul că preşedintele CORNELIU VADIM TUDOR este o persoană înzestrată cu puteri telepatice deosebite, cu o intuiţie puternică şi cu darul viselor premonitorii? I s-a întâmplat de multe ori să viseze noaptea persoane cunoscute întinse, moarte, în sicriu. În scurtă vreme, personajele viselor sale au trecut la cele veşnice. Cea mai recentă premoniţie şocantă: l-a visat pe Preafericitul Patriarh TEOCTIST mort în sicriu. După 4 săptămâni, Sfinţia Sa a închis ochii pe vecie! VADIM a descris în publicaţiile sale, cu multă vreme înainte, fapte şi evenimente incredibile, care, ulterior, s-au petrecut în realitate, spre uimirea tuturor. CORNELIU VADIM TUDOR se află de foarte mulţi ani la conducerea Partidului România Mare. Deja, el face parte dintre personalităţile istorice ale României post-decembriste. El rezistă mai departe în focul luptelor politice, cu tenacitatea predecesorului său spiritual, John Durnick. Cine ştie, poate că şi aptitudinile sale paranormale l-au ajutat, de-a lungul vieţii, să iasă cu bine dintr-o infinitate de situaţii potrivnice!
Nina Petre
30 august 2007
***
BINECUVÂNTAŢI ANIMALELE ŞI COPIII
poezie de Corneliu Vadim Tudor, din volumul "101 Poezii -101 Bijuterii"
La vietăţi nu se gândeşte nimeni
de-abia le prinde vreun recensămînt
Istoria nici nu le ia în seamă
e important doar omul pe pămînt
De-a fost rănit un om în bătălie
şi au pierit din cai vreo zece mii
soldatul e slăvit de toată ţara
dar herghelia, cine-o va mai şti?
La marile seisme şi incendii
la revărsări de ape şi vulcani
se prăpădesc atâtea dobitoace
natura poartă doliu cîţiva ani
Le paşte moartea-n mii şi mii de chipuri
şi nu se pot ascunde de urgii
le umflă apa, le sfărîmă focul
adînci prăpăstii le înghit de vii
E un prăpăd ce nu se poate spune
miroase-a carne arsă şi înec
a cranii majestuos vitrificate
în care viermii iadului petrec.
Explozia atomică provoacă
o moarte spulberată-n mod egal
dar nicăieri nu veţi afla rapoarte
despre holocaustul animal
Şi cîtă spaimă, cîtă hăituire
ce mugete de turme în galop!
Morala tragediei depăşeşte
şi Biblia, şi geniul lui Esop
A suferit Istoria vreodată?
A lăcrimat vreun bun samaritean?
Nu-i paguba prea mare, fiţi pe pace
căci fauna renaşte an de an
Dar tocmai pentru marea neputinţă
a unui suflet necuvîntător
eu judec astăzi specia umană
şi egoismul ei nimicitor
Invoc acest masiv cît Himalaya
de oseminte putrezind în ploi ─
copii ai suferinţei fără margini
fiţi binecuvîntaţi, eu plîng cu voi!
(Poezie preluată din săptămânalul "România Mare" nr.1334, din 18 martie 2016 ─ 6 luni de la moartea poetului)
< sus >
Citiţi pagina IN MEMORIAM CORNELIU VADIM TUDOR