<  Înapoi la Pagina de KARMĂ,DESTIN, REÎNCARNARE


OPINII PERSONALE
despre Karmă, Destin, Reîncarnare

Autor NINA PETRE

 

Din capitolul "Profesiunea predestinată"

31 octombrie 2014

PROFESIA PREDESTINATĂ ESTE O CREATIE A SPIRITULUI

 

Din rubrica "Piper şi vorbe"

29 octombrie 2014

CU PICIOARELE PRIN KARMĂ

< Sus >


Anul 2013

  Nu trebuie să te identifici cu încarnările anterioare ale spiritului tău! Am scris mai de mult în site-ul meu despre tendinţa greşită a unor oameni de a crede că au mai trăit şi în alte vieţi. Am subliniat atunci că fiecare fiinţă umană este unică, ea neputând fi clonată nici în trecut şi nici în prezent. Nici măcar două clone nu sunt identice, ele având sufletele şi spiritele diferite. Relaţia dintre omul actual şi încarnările anterioare ale spiritului este cea de înrudire spirituală, aşa cum relaţia cu strămoşii săi genetici este aceea de a avea în comun ADN-ul şi toate asemănările generate de el. Odată ce ai aflat poveştile de viaţă ale unora dintre antecesorii tăi spirituali, trebuie să eviţi a te transpune în pielea acelor oameni. Este necesar să îi priveşti ca pe nişte rude îndepărtate de la care ţi s-au transmis pe cale karmică unele asemănări, deosebiri sau obiceiuri de viaţă.

  Rolul meu nu este de a le trimite romane întregi clienţilor, ci să semnalez elementele de karmă bune sau rele care se află în relaţie directă cu viaţa actuală. Karma spirituală a fiecărui om este infinit de mare, dar numai o mică parte din ea îi afectează viaţa, acolo unde găseşte locul potrivit de acţiune. Nu trebuie să suferi din cauza antecesorilor spirituali, ci să îi priveşti cu înţelepciune, străduindu-te să eviţi sau să corectezi faptele lor rele şi să încerci a continua faptele lor bune.

  Karma spirituală acţionează ca apa care se scurge printre pietrele din albia unui râu: unele sunt udate mai mult, altele mai puţin. Întreaga karmă o posedă doar spiritul. Încarnările sale succesive sunt nişte biete fiinţe umane obligate să îşi trăiască viaţa după cum se pricep şi după cum le permite societatea. Zestrea lor karmică poate fi mai uşoară sau mai grea, decisivă fiind influenţa spiritului, conformă cu interesele lui de evoluţie.

Toţi oamenii au bucurii şi necazuri, dar cei care privesc greutăţile vieţii ca pe nişte obstacole inerente ce trebuie depăşite sunt mai puţin afectaţi de supărări şi stări depresive.

  Lecţile de viaţă apar la tot pasul, atât în trecut, cât şi în prezent. Trebuie doar să le preiei pe cele care se potrivesc modului tău de gândire şi de acţiune.

< Sus >

  Nu prea îmi vine să cred povestea cu "destinul în trepte". Atâtea vorbe inutile se risipesc pe toate drumurile, când de fapt fiecare om îşi are configuraţia sa psihică, iar aceasta nu poate fi încadrată în tipare sau aşezată pe trepte!

Căutarea drumului în viaţă este o chestiune subiectivă. Dacă omul este mulţumit de ceea ce a realizat până acum, consideră că şi-a găsit drumul în viaţă. Dacă va fi mereu nemulţumit de viaţa lui, chiar şi în clipa morţii poate să creadă că nu şi-a găsit drumul.

  Oamenii nu se reîncarnează, ci spiritele lor. Am întâlnit şi reîncarnări la un interval de 7 ani. Calităţile şi defectele la reîncarnare sunt preluate pe cale energetică de la mamă, de la tată şi de la spiritul respectiv.

  Fiecare spirit îşi are ideile şi speranţele lui, toate puse în slujba nevoii de evoluţie pe scara valorilor foarte bine conturate în lumea de dincolo. De câte ori încep câte o analiza spirituală, îmi şterg din minte analizele precedente, din dorinţa de a nu fi influenţată de vieţile celorlalţi antecesori. Eventualele similitudini care pot să apară se datorează caracterului ciclic al desfăşurării fenomenelor in Univers, acestea reflectându-se nu numai în manifestările naturii, ci şi în aspectul fizic sau faptele oamenilor de-a lungul istoriei omenirii.

  Referitor la copiii care se nasc prin implant, nu este adevărat că spiritele lor s-ar afla la prima încarnare terestră. Dar un lucru este posibil şi anume ca spiritele gemenilor să fie înrudite din punct de vedere energetic.

< Sus >

  Spiritul îşi alege familia în care se va încarna. Dar, de multe ori, se simte dezamăgit şi revoltat de independenţa omului care s-a născut prin voinţa lui, om care nu îşi va urma întocmai destinul dăruit de spiritul său. Prin încarnările sale, spiritul îşi urmăreşte propriile interese de evoluţie continuă, iar oamenii sunt nişte cobai care îi scapă mereu de sub control. Câtă vreme omul se află în viaţă, spiritul său nu îl poate influenţa prea mult, dar elementele karmice preluate din vieţile anterioare pot să devină copleşitoare pentru fiecare om.

  Fiecare om trebuie să îşi facă datoria pe plan social, familial, profesional etc. Creşterea spirituală este un atribut al spiritului, nu al omului. Dacă omul este bun, generos, cinstit, curajos, harnic şi săritor la nevoie, îşi ajută spiritul să se înalţe în rang, adică să evolueze după cum are nevoie în lumea lui. Îţi poţi ajuta semenii indiferent ce profesie ai. Dacă îţi faci datoria la locul de muncă, înseamnă că ajuţi societatea prin roadele sacrificiului tău. Pe lângă obligaţiile de serviciu, există multe alte modalităţi de a-ţi ajuta semenii. Poţi să ţii conferinţe, să scrii articole în presă şi pe internet, să practici terapii alternative etc. Misiunea încredinţată de Dumnezeu poate fi recunoscută în idealurile tale de viaţă.

  Lanţul reîncarnărilor îi aparţine spiritului, nu omului de astăzi, de ieri sau de mâne. Majoritatea ezoteriştilor induc oamenii în eroare spunându-le că au avut mai multe vieţi. Niciun om, de când există lumea şi pământul, nu a fost clonat vreodată. Prin urmare, orice spirit evoluat, cum sunt cele încarnate în oamenii secolului nostru, a avut sute şi chiar mii de încarnări umane, începând cu sarcini pierdute de femei şi terminând cu oameni ajunşi în stadiul de adulţi. Încarnările la intervale mici de timp sunt o dovadă a faptului că spiritul se află în evoluţie accentuată, dorind să devină din ce în ce mai rafinat şi mai înţelept.

  Referitor la migraţia spiritului în corpul uman, ar fi multe de spus. În general, spiritele, fiind foarte independente de voinţa oamenilor, le fac pe toate după cum vor, fără a le da mediumilor prea multe explicaţii. Orice medium care lucrează în stare conştientă este obişnuit cu limbajul laconic şi misterios al spiritelor. Am găsit câteva spirite "migratoare" în anii trecuţi, când s-au suprapus parţial perioadele de viaţă ale antecesorilor. De exemplu, un antecesor s-a născut înainte de a muri cel dinaintea lui. Aceasta înseamnă că, în ultima parte a vieţii, antecesorul precedent a fost "preluat" de alt spirit.

< Sus >

  Expresia "suflet pereche" intră în limbajul altora, nu al meu. Eu cred în iubire, înţelegere, armonie şi, de ce nu, în prietenia adevărată care există între doi parteneri fericiţi. Poţi să cauţi toată viaţa un "suflet pereche", iar dacă nu ai dovada că l-ai găsit, începe un sentiment de insatisfacţie generală, care poate duce la o depresie periculoasă.

  Evoluţia spirituală este un atribut al spiritului, nu al omului. Omul are datoria de a-şi trăi viaţa într-un mod cât mai eficient şi onorabil pentru el şi semenii săi. Aceasta implică apropierea de destinul său, corectarea problemelor karmice (dacă reuşeşte să afle măcar o parte dintre ele), evoluţia profesională, familială, informaţională etc.

  Mariaje. M-a întrebat cineva ce se întâmplă dacă ai înscrise în destin două mariaje şi faci trei sau patru. În acest caz, omul şi-a depăşit prevederile de bază ale destinului şi, în mod firesc, a intrat pe direcţii secundare ale acestuia. Destinul poate avea oricât de multe variante. Prin intermediul lor, spiritul se străduieşte să se adapteze la viaţa omului. Dacă reuşeşte sau nu, se va vedea în destinul şi karma următoarei întrupări. Omul este liber să se căsătorească de câte ori doreşte, dar pe măsură ce avansează în vârstă, îi va fi din ce în ce mai greu să se adapteze la o nouă viaţă de cuplu. Deh, ce să facem, exigenţa în dragoste creşte odată cu vârsta!

  Informaţii. Există oameni care au impresia că trişează cu propria conştiinţă dacă se interesează de karma şi destinul lor. Lăsând la o parte orice fel de prejudecăţi şi temeri de pedeapsa Nu-Ştiu-Cui, fiecare om care doreşte să obţină cât mai multe informaţii despre propria persoană dovedeşte o atitudine responsabilă faţă de viaţa care i-a fost dată să o trăiască. Persoanele care nu posedă suficiente informaţii pot să comită greşeli grave, mai mult din neştiinţă decât din rea intenţie.

< Sus >

  Pedeapsa divină cade acolo unde este cazul, nu unde se aşteaptă oamenii.

  Karma şi farmecele. Fiecare om are două feluri de strămoşi: genetici şi spirituali. Cetăţeanul de astăzi are în comun cu strămoşii genetici renumitul ADN, iar cu cei spirituali, scânteia de energie purtătoare de viaţă numită SPIRIT. Atât prin ADN, cât şi prin SPIRIT se transmit de la o generaţie la alta numeroase trăsături comune în privinţa aspectului fizic, a temperamentului, a  caracterului, a unor aptitudini etc. Toate acestea sunt purtătoare de elemente karmice. Apare astfel karma de neam, de ţară, de familie, dar şi karma personală. Toate tipurile de karmă conţin elemente de karmă spirituală, al cărei loc de reşedinţă veşnică este SPIRITUL însuşi.

Se afirmă prin diverse locuri, cu prea mare uşurinţă, că bolile grave, incurabile sau greu vindecabile ar avea drept cauză farmecele. Este foarte simplu pentru unii (preoţi, ghicitoare etc) sa spună aşa ceva, fără a-şi asuma nicio responsabilitate asupra propriilor cuvinte. Într-adevăr, şi farmecele pot uneori să facă mult rău dacă găsesc teren prielnic pentru nefasta lor acţiune. Un om cu sănătatea şubredă şi cu mintea slabă poate fi afectat de duşmănia şi invidia altora, nu numai de practicile vrăjitoreşti. Dacă se întâmplă ca oameni aparent sănătoşi să se îmbolnăvească subit de maladii grave, fără ca ele să aibă un suport genetic, atunci este clar că motivaţia se află în altă parte. Farmecele nocive găsesc un teren prielnic de acţiune acolo unde există predispoziţii karmice.

Preoţii care nu acceptă noţiunea de KARMĂ, să nu folosească nici cuvântul FARMECE, fiindcă altfel se aventurează pe un teren alunecos, cu multe cotloane, care depăşeşte cadrul dogmatic al religiilor creştine!

10 august 2013

< Sus >

  Spiritele nu favorizează creșterile veniturilor bănești, nici sentințele date de tribunale, nici obținerea unor funcții sau locuri de muncă, nici reușita la examene, nici moartea unor oameni...

  Viaţa bate soarta: Unei fete îi este sortit să se mărite cu un ministru. Dacă ea intră într-un bordel și moare de SIDA, nu va ajunge niciodată nevastă de ministru.

  Degeaba vă temeţi de soartă, că ea tot trece prin voi!

  Viitorul nu este o carte care poate fi citită de oricine. Din fiecare faptă a prezentului porneşte câte o faptă a viitorului. Vorba proverbului: "Cum îţi aşterni, aşa vei dormi!"

  Viaţa bate soarta: Omul poate muri oricând, indiferent ce vârstă i-a fost prevăzută în destin.

< Sus >

  Ce nu poate să facă un spirit:

- Nu poate să fure, să ascundă obiecte sau să le mişte din locul lor.
- Nu poate să distrugă imobile, instalaţii, aparate sau forme de relief ale naturii.
- Nu poate să agreseze fiinţe umane, animale sau plante.
- Nu poate să declanşeze catastrofe naturale: erupţii vulcanice, cutremure, tornade, taifune, inundaţii, prăbuşiri de teren, căderi de meteoriţi periculoşi etc.
- Nu poate să provoace epidemii sau să inducă boli frecvente în oganismele vii.

  Ce poate să facă un spirit:

- Îşi îndeplineşte activităţile încredinţate de spiritele care îi sunt superioare în rang. De obicei, aceste activităţi rămân necunoscute fiinţelor umane.
- Colaborează telepatic cu fiinţele întrupate pe Pământ şi pe alte planete.
- Îşi construieşte lanţul încarnărilor până când experienţa acumulată din viaţa altora nu mai are nevoie să fie amplificată.

  Ce poate să facă un clarvăzător:

- vede structura organelor interne ale corpului omenesc sau animal;
- distinge bolile trecute, prezente şi viitoare, prin interpretarea configuraţiei biocâmpului;
- vede culorile aurei si ale centrilor energetici;
- pictează, sculptează, scrie romane;
- descifrează trecutul, prezentul şi viitorul unor persoane vii;
- găseşte surse de apă, vestigii arheologice, cadavre, obiecte pierdute sau furate, fiinţe dispărute;
- efectuează cercetări la distanţă spre folosul armatei, al serviciilor secrete, al unor grupări politice sau ezoterice, eventual în interesul unor persoane particulare;
- contactează entităţi aparţinând unor lumi invizibile cu ochiul liber;
- investighează vieţile anterioare ale spiritelor.

Atenţie: Niciun clarvăzător nu poate face singur toate aceste lucrări, fiindcă NIMENI NU ESTE DUMNEZEU!

< Sus >

  Karma se aseamănă cu apa care se scurge printre pietrele de pe albia unui râu. Omul merge prin apă, se udă mai mult sau mai puţin, iar dacă nu este atent la pietre, se poate tăia la tălpi sau îşi rupe degetele de la picioare. Mai rău chiar, dacă nu îşi păstrează echilibrul în mers, se prăbuşeşte, iar căderea în apă îi poate provoca multe necazuri. Rănile de pe trup se pot infecta în apă. Lecţie: oamenii au datoria de a-şi vindeca rănile acestei vieţi, altfel karma le poate agrava!

  Destinul seamănă cu o pădure deasă, având cărări mari, luminoase, pe care se poate merge uşor. Din ele pornesc altele mai mici, infinit de multe, neputând fi toate cunoscute într-o viaţă de om.

  Viaţa omului seamănă cu harta străzilor unui mare oraş. Cine ajunge la o intersecţie porneşte pe altă stradă sau se întoarce pe unde a venit. Unii merg toată viaţa pe acelaşi drum. Alţii încearcă mai multe variante, sperând mereu într-un viitor mai bun.

  Trecutul, prezentul şi viitorul formează o entitate indestructibilă. Cine vrea să cunoască bine prezentul, să îşi analizeze trecutul. Cine vrea să îşi prevadă viitorul, să fie atent la ceea ce i se întâmplă în prezent.

  Istoria omenirii se scrie pe hârtie. Istoria omului o ţine minte spiritul său.

< Sus >

30 mai 2012

KARMA ŞI VIAŢA

Numeroşi oameni se simt terorizaţi de ideea karmei negative, dovedind prea puţină preocupare pentru karma pozitivă. Fără îndoială, karma reprezintă totalitatea consecinţelor faptelor săvârşite de către antecesorii spirituali, înţelegând prin aceştia încarnările anterioare ale spiritului. Consecinţele karmice, bune sau rele, sunt suportate de urmaşii spirituali ai antecesorilor care au trăit în alte epoci istorice. Problema karmei îi aparţine spiritului, nu omului în care este întrupat. Mai clar, treburile karmice intră în atribuţiile fiecărui spirit care a avut încarnări anterioare. Numai el ştie tot ce s-a întâmplat de-a lungul secolelor şi poate lua măsuri de pedeapsă ori de recompensă după bunul său plac.

Se întâmplă ca oamenii să mai afle câte ceva despre karma lor de la persoane care se pricep la cercetarea vieţilor anterioare. Dar ceea ce se poate obţine pe această cale reprezintă doar un atom dintr-o moleculă aflată într-o picătură de apă dintr-un pahar mare cât Universul Cosmic. În consecinţă, fiecare om trebuie sa îşi trăiască viaţa dăruită de către Divinitate prin intermediul spiritului său, la care au contribuit şi cei doi părinţi naturali. Prin fapte bune, omul răspândeşte multă energie pozitivă în jurul său, dar prin fapte rele infestează mediul cu energie întunecată, generatoare de numeroase drame. El trebuie să se ajute singur în situaţiile-limită, atunci când cei din jur devin neputincioşi, oricât de bine intenţionaţi ar fi. În fiecare fiinţă umană există resurse nebănuite, care se mobilizează în condiţii de pericol extrem. Din cauza modului de trai prea comod şi monoton existent în ţările civilizate, îndepărtarea de viaţa din natură i-a făcut pe oameni temători, depresivi, nesiguri pe faptele lor. De aici rezultă nenumăratele greşeli pe care le fac popoarele astăzi, aproape fără a-şi da seama că se îndepărtează de normalitatea comportamentului uman. Majoritatea oamenilor nu înţeleg că "DUMNEZEU" este de fapt Sursa energiei cosmice atotstăpânitoare în universul infinit şi nicidecum un fel de Moş Crăciun care le dă tuturor cadouri în orice moment. Fiecare fiinţă omenească lucidă şi realistă trebuie să se bazeze pe propria inteligenţă, gândire şi creativitate în soluţionarea problemelor sale de viaţă.

O altă greşeală frecventă în ultima vreme este încercarea de identificare cu antecesorii spirituali. În mod evident, niciun om nu poate ajunge la o astfel de performanţă. Persoanele existente în lanţul încarnărilor unui spirit nu au fost oameni identici între ei şi nici clonele omului de astăzi. Fiecare şi-a trăit propria viaţă, neavând acces la traiul de mult apus al strămoşilor săi spirituali. Ceea ce îl uneşte pe vieţuitorul zilelor noastre cu încarnările anterioare este spiritul comun, la care se adaugă moştenirea karmică formată din trăsături psiho-fizice, păcate omeneşti şi merite incontestabile. Strămoşii spirituali (antecesorii) se aseamănă într-o oarecare măsură cu strămoşii genetici (aceştia făcând parte din arborele genealogic). Gândind în felul acesta, fiinţa umană va reuşi să se elibereze de tensiunile karmice, privindu-şi antecesorii ca pe nişte rude îndepărtate, de la  care poate învăţa lucruri bune sau le poate îndrepta o parte din greşeli.

Extrem de frecvente sunt cazurile unor oameni cărora li s-a spus că se află la ultima încarnare. În acest sens, o primă confuzie ar fi aceea că nu omul se reîncarnează, ci spiritul său. O altă confuzie constă în aprecierea actualei încarnări ca fiind ultima. Lucrul acesta nu îl cunoaşte nici măcar spiritul întrupat în omul de astăzi. După moartea pământeanului, spiritul său află abia pe lumea cealaltă dacă se va mai încarna sau nu.

Unii se întreabă "ce caută ei în această viaţă". Ce să caute, de fapt?! Din moment ce s-au născut, prin voinţa spiritului şi a părinţilor, au datoria de a-şi trăi viaţa, cu bucurii şi necazuri, în mijlocul societăţii căreia îi aparţin.  Fiecare trebuie să îşi stabilească scopul şi direcţiile de urmat în viitor, conform concepţiilor şi idealurilor sale. Nimeni nu are dreptul să decidă în locul altuia ce trebuie şi ce nu trebuie să facă în organizarea vieţii personale. Atitudinea despotică a unor părinţi care le impun propriilor copii anumite profesii sau un anumit mod de viaţă, fără a ţine seamă de preferinţele şi aptitudinile acestora, este cât se poate de dăunătoare. Au fost numeroase cazuri când copiii şi-au blestemat părinţii din cauza educaţiei prea severe şi obtuze pe care au primit-o de la ei.

< Sus >

29 mai 2012

KARMA ŞI DESTINUL

Am remarcat în ultimii ani că misteriosul cuvânt "karmă" este folosit cu prea mare uşurinţă, adeseori chiar în necunoştinţă de cauză. Numeroşi yoghini din ţara noastră (şi nu numai ei) sunt obsedaţi de ceea ce s-ar numi "arderea karmei". Nu mai ştiu ce năzdrăvănii să facă, uneori chiar excese periculoase pentru sănătate, sperând cu naivitate că vor scăpa definitiv de karma lor. Cei care îi instruiesc pe aceşti oameni naivi se află foarte departe de înţelegerea corectă a noţiunii de karmă, dezinformându-şi ucenicii cu seninătate, fără să le pese ce se va întâmpla cu ei în anii următori. Dorind neapărat să îşi "ardă" karma, practicanţii de ezoterism stau în posturi yoghine ore în şir, periclitându-şi sănătatea cu inconştienţă. Alţii folosesc substanţe halucinogene care să-i îndepărteze de realitate în timpul meditaţiilor. Au fost tineri, yoghini sau neyoghini, care mi-au scris că vor neapărat să îşi ardă karma, pentru a scăpa definitiv de necazurile acestei vieţi. Mi-au povestit despre unii cum au scăpat chiar de viaţă, ajungând în ţărână. Le-am explicat că spiritele şi sufletele acelor nenorociţi se zbat vreme îndelungată pe lumea cealaltă, încercând să se ridice din marele necaz provocat de ultima întrupare.

Despre karmă s-au scris tone de hârtie în întreaga lume, dar părerile diverşilor autori sunt adeseori diferite. Mă uimeşte inconştienţa cu care se discută la unele televiziuni româneşti despre karmă şi vieţile anterioare. Dar cum în România cuvântul "spirit" este aproape un tabu, astrologii şi, în general, ezoteriştii folosesc expresia "viaţa anterioară a omului". Ca să fie bine înţeles, aflaţi că nu oamenii se reîncarnează, ci spiritele lor. Prin urmare, atât destinul, cât şi karma intră în "gestiunea" spiritelor, nu a oamenilor. Destinul este o creaţie a spiritului, nu a omului. Zestrea karmică este transmisă de către spirit noului-născut, la fel ca şi destinul acestuia. De la naştere până la moartea fizică, fiecare om simte asupra sa influenţa faptelor bune şi a celor rele săvârşite de strămoşii săi genetici şi spirituali. Un proverb românesc spune că "Păcatele părinţilor cad pe copii". Aşa este, dar nu numai acestea cad ca grindina pe urmaşi, ci şi păcatele celor care au reprezentat încarnările anterioare ale spiritului.

Totuşi, karma nu este sabia călăului pregătită să ne taie gâtul dacă ne obrăznicim şi fluierăm în biserică sau cine ştie ce păcate mai facem. Unii spun: "E karma lui, lasă-l să sufere până se purifică!". Alţii afirmă că nu este bine să ajuţi oamenii la necaz, fiindcă le preiei karma şi vei pătimi în locul lor. Dacă vom gândi în felul acesta, ne vom transforma cu toţii în nişte bestii, iar omenirea va deveni o groapă înţesată cu lei, scorpioni, tigri, pantere şi, de ce nu, cu faimoasele căpuşe care îi înţeapă zilnic pe români de le zboară fulgii! Ajutând un om la nevoie nu înseamnă că îi schimbăm destinul sau că îi preluăm karma. Fapta de omenie este o manifestare normală a fiinţei umane, care nu ţine cont de religie, orientare ezoterică, naţionalitate, etnie, culoarea pielii sau sex. Karma şi destinul nu aparţin fatalităţii. Ambele pot suferi modificări, prin voinţa spiritului care menţine omul în viaţă. Oricât s-ar strădui un om să trăiască aşa cum scrie în destinul său, mai mult chiar, să îşi modifice zestrea karmică, nu ajunge la niciun rezultat fără deciziile luate de către spiritul său.

Am mai descoperit un mod de exprimare confuz: "Vreau să îmi schimb destinul!". Din păcate pentru astfel de entuziaşti, aflaţi că omul nu îşi poate schimba destinul. Cel mult poate contribui la această schimbare prin modul în care îşi trăieşte viaţa. Instanţa superioară care decide modificarea karmei sau a destinului este spiritul omului respectiv. În consecinţă, karma şi destinul se extind în permanenţă, ele îmbogăţindu-se şi cu urmările faptelor din această viaţă.

Prin karmă nu trebuie să înţelegem doar pedepsele venite de aiurea asupra noastră, ca potopul sau cutremurele. Karma înseamnă şi perspectiva evoluţiei noastre din toate punctele de vedere: fizic, psihic, intelectual, profesional etc. Karma umană fiind infinit de mare şi în permanentă transformare, cine reuşeşte să afle măcar o parte infimă din ea are datoria spirituală de a folosi informaţiile primite în vederea evoluţiei sale, ca fiinţă umană. Fără a se lăsa copleşit de o karmă dificilă, omul trebuie să lupte pentru îmbunătăţirea vieţii sale, asigurându-le astfel urmaşilor săi un destin frumos şi mai puţine pedepse de natură spirituală. Dacă uneori apar în vieţile anterioare ocupaţii înspăimântătoare, cum ar fi cea de călău, de soldat ucigaş sau paznic de sclavi, omul zilelor noastre să nu cadă în depresie, ci să treacă la fapte nobile, puse în slujba binelui atât de necesar omenirii!

< Sus >

3 iunie 2010

KARMA ESTE KARMĂ, NU ALTCEVA!

Există persoane care mi-au comandat studiul karmic fără să fi citit cu atenţie oferta mea de pe site. Prin urmare, săturându-se rapid de episoadele karmice, mi-au cerut cu totul altceva: manipulare psihică. De exemplu: - iubind-o pe nevasta altuia, aşteaptă de la mine să o despart pe aia de soţul ei; - unii poftesc la domnişoare care se ţin cu nasul pe sus, crezând că eu voi face vreo "vrajă" ca să le-o aduc în braţe; - femei terorizate de bărbaţii lor, visează la o minune care să îi domolească peste noapte; - fete nemăritate, vor neapărat să pună mâna pe băieţi care nu le vor nici în ruptul capului.

Lista aceasta şocantă ar putea continua la infinit, atât de mare este dorinţa unora de a obţine ceea ce nu li se cuvine. Ziarele sunt pline cu anunţurile ţigăncilor care le promit naivilor marea cu sarea. Dar cum ţigăncile se dau mari vrăjitoare, cer o grămadă de bani pe promisiunile lor caraghioase. Atunci, românul cu venituri modeste ce să mai facă? Îşi încearcă norocul pe internet, unde clarvăzătorii cu facultate la bază practică tarife modeste. Există totuşi o motivaţie: plăteşti puţin pentru informare, nu pentru manipulare!

Un moşneag dement îmi scrie cam o dată pe trimestru că "Isus nu lua bani pe spiritualitate" şi că ar fi bine "să iau exemplu de la Mântuitor". Păi, ce exemplu să iau de la Isus? Să mă îmbrac într-un sac, să mă trântesc în mijlocul drumului şi să propovăduiesc despre sfârşitul lumii? Mă saltă jandarmii cât ai zice peşte! Ba mai capăt şi o amendă grasă pentru tulburarea liniştii publice! Fără îndoială că unii s-ar simţi mult mai bine în vremurile barbare de acum 2000 de ani. În lumea civilizată de astăzi nu prea se află în apele lor. Astfel de indivizi sunt animaţi de spirite inferioare, egoiste, care nu le permit să evolueze din punct de vedere informaţional şi comportamental, pentru a se adapta la viaţa omului contemporan.

< Sus >

10 mai 2010

ADUCEŢI-L PE DUMNEZEU ÎN INIMĂ!

De când cu nenorocita asta de criză economică, românii şi-au amintit de Dumnezeu, investindu-l cu obiceiurile lui Moş Crăciun. Are omul un necaz? Fuga la biserică să şi-l rezolve cu 3 rugăciuni şi o lumânare aprinsă! După ce iese din lăcaşul sfânt, se porneşte pe bârfă, suduială şi blesteme, ca de obicei. Un lucru nu prea înţeleg mulţi români: că degeaba năvălesc în biserici, mânăstiri şi case de rugăciuni dacă nu se pricep să şi-L aducă pe Dumnezeu în inimă. Unii L-au avut în fiinţa lor de când au venit pe lume, dar aceştia sunt aleşii Domnului, iar viaţa lor pe Pământ nu este uşoară, fiind mereu duşmăniţi, calomniaţi, insultaţi şi atacaţi de către cei răi din jurul lor. Mulţi credincioşi Îl caută pe Dumnezeu toată viaţa, devenind pelerini pe la diverse lăcaşuri de cult din ţară şi de peste hotare. Se întâmplă uneori să Îl primească pe Domnul în inima lor, transformându-se ca prin minune în fiinţe generoase, fără frica morţii, dornice mereu să îşi ajute semenii. Alţii nu Îl găsesc niciodată pe Cel Drept şi Bun. În schimb, există numeroase persoane care construiesc biserici, fac opere de binefacere şi se bucură tare mult dacă sunt filmate pe la slujbele religioase. Totul la ele este calcul, rutină, sete de publicitate. Chiar dacă nu s-au născut cu Dumnezeu în suflet, Îl vor regăsi cândva în fiinţa lor, mai ales în clipa morţii...

< Sus >

9 mai 2010

LECŢIA DE VIAŢĂ

"Care este lecţia mea de viaţă?" - iată o întrebare dificilă extrem de frecventă în scrisorile clienţilor mei. Răspunsul este strict personalizat. Atunci când vine vorba despre fiinţa umană, orice fel de scenarii stereotipe ar putea aduce prejudicii personalităţii unice a fiecărui om. Adevăratul parapsiholog nu se lasă călăuzit de planete, zodii, cărţi de ghicit, tabele pentru aflarea vieţilor anterioare şi alte inutilităţi de genul acesta.

De fapt, ce este un parapsiholog? Răspunsul poate fi enunţat simplu ca bună ziua: parapsihologul este o persoană care cercetează psihicul uman (sau cel animal) prin metode paranormale. Un om care poate face investigaţii competente în această manieră devine un veritabil parapsiholog şi fără studii sofisticate în America. Esenţial pentru el este să posede abilitatea de a pătrunde cu mintea în trecutul spiritual al clientului, analizând vieţile anterioare ale spiritului său. Aceste vieţi au aparţinut unor oameni diferiţi de cel de astăzi, care au trăit în epoci istorice de mult apuse, fiecare dintre ei transmiţându-i peste veacuri, prin intermediul spiritului comun, câte ceva din fizicul şi personalitatea lor. Oamenii aceştia, rămaşi în negura istoriei, reprezintă încarnările precedente ale spiritului care îl animă şi pe omul de astăzi. Eu îi mai numesc antecesori spirituali.

După aceste elemente definitorii, vă îndemn să citiţi în continuare ce înseamnă lecţia de viaţă, cu menţiunea că textul respectiv îmi aparţine în totalitate.

Lecţia de viaţă reprezintă:

A.

1) Conştientizarea greşelilor săvârşite de rudele genetice, antecesorii spirituali şi de rudele acestora, dar şi a greşelilor din viaţa actuală.

2) Tragerea unor învăţăminte din greşelile menţionate mai sus.

3) Nerepetarea acestor greşeli şi corectarea lor prin fapte corespunzătoare.

B.

1) Conştientizarea frustrărilor, neîmplinirilor din această viaţă şi din vieţile antecesorilor spirituali.

2) Lupta pentru a obţine ceea ce nu a fost posibil în viaţa actuală şi în vieţile antecesorilor spirituali.

< Sus >