<  Înapoi la Pagina de Parapsihologie

PARANORMALUL ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

Autor: Nina Petre

Capitol iniţiat în 4 august 2008 şi completat periodic

Citeşte DICŢIONARUL DE PARAPSIHOLOGIE

Ţări:

• BENIN • BRAZILIA • BURKINA FASO • CUBA • GUINEA • HAITI • ISRAEL • MEXIC • PERU • ROMÂNIA • RUSIA • SENEGAL • S.U.A. •

BENIN (Africa)

În această ţară a apărut religia voodoo, care este practicată de triburile fon şi yoruba. Vrăjitorii din aceste triburi răspândesc groaza în toată Africa. Omul cel mai important este hungan-ul (preotul), care lucrează cu puterile lumii invizibile.

În Aboney, capitala religiei voodoo, toate uşile poartă simboluri magice. Amuletele sunt purtate de toată lumea, iar spaima bântuie sufletele locuitorilor. Într-un ritual voodoo se folosesc animale şi băutură. În răpăitul tobelor şi ţipetele asistenţei, şamanul înfige cuţitul în gâtul unei capre. Cu sângele ei stropeşte altarul amenajat de oamenii lui. După aceasta, mai taie şi o găină. Sângele animalelor sacrificate hrăneşte spiritele din altar. Dintr-o dată, apare engun-gu, o păpuşă imensă acoperită cu pânză, care simbolizează spiritul unui mort chemat prin ritual. Oamenii, îngroziţi, fug din calea păpuşii. Se spune că sufletul omului atins de engun-gu este purtat de păpuşă în lumea morţilor. Trupul rămas fără suflet devine un zombi, adică nu va mai fi în stare de nimic.

Religia vodoo a apărut în urmă cu peste 7000 de ani.

Locuitorii satului Jebe trăiesc sub aripa religiei voodoo. Peste tot, în case, pe străzi se găsesc fetişuri din lut. Pe toate uşile se văd simboluri voodoo. La ritualuri, căpetenia satului este ajutată de 3 preoţi foarte bătrâni. Toată noaptea, până la ziuă, sătenii beau rachiu şi dansează. Apar celebrele păpuşi engun-gu care îi înspăimântă pe dansatori. Unii preoţi ucenici îşi pun pe limbă cuţite înroşite în foc pentru a câştiga admiraţia preoţilor bătrâni, mănâncă sticlă spartă ca să câştige încrederea spiritelor, se aruncă în faţa păpuşilor fantome pentru a primi puteri venite de la spirite.

< Sus >

BRAZILIA - ţara în care paranormalul a devenit preocupare naţională

< Sus >

BURKINA FASO (Africa)

În această ţară, ceremoniile rituale se ţin cu păpuşi gigantice (2 metri) din paie şi lână, sub care se ascund oameni. Se spune că în acestea se materializează zeii care favorizează recolta satului.

În triburile gurunsi şamanii recurg la sacrificii animiste. Felul în care moare animalul este interpretat de şaman într-un mod anume. Dacă moartea animalului prevesteşte necazuri mari pentru sat, şamanul trebuie să îi dea foc şi să îl mănânce. Toţi locuitorii satului se tem de vrăjitor.

< Sus >

CUBA

Şamanul cubanez se numeşte „santero”, iar ceremonia sa, „santeria”. Santero foloseşte o păpuşă neagră, cu ajutorul căreia invocă morţii. Ia alcool în gură şi îl scuipă pe păpuşă. De la rugăciuni catolice trece la cântece africane. Cum începe să danseze, intră un spirit în el. Dialoghează cu acesta până la ziuă. Santeria se bazează pe legătura cu morţii.

Santera DIGNA cântă şi dansează, fumează ţigări de foi, al căror fum le arată spiritelor pe unde să vină. În incantaţiile ei, amestecă sfinţii catolici cu zeii africani, în dialectul yoruba şi limba spaniolă. Se caţără pe altarul amenajat de ea. Sparge o nucă de cocos şi citeşte în bucăţile ei. Aruncă bucăţile de cocos afară şi suflă fumul ţigării în faţa unui om bolnav. A doua zi, omul este deja sănătos. Santeria poate să vindece, dar şi să ucidă. Spiritele care intră în trupul unui santero sunt ale unor sfinţi catolici, numiţi în dialecte africane.

Secta Abakúa este compusă din ucigaşi vrăjitori. Aceştia fac numai rău, provocând moartea cu ajutorul vrăjilor. Sunt sacrificate animale în răpăitul tobelor. O tobă, pentru a avea un sunet corespunzător, trebuie să fie udată cu sângele unei femei care a fost ucisă. Această sectă este formată din negri proveniţi din Africa, mulatri şi albi foarte bogaţi. Ceremoniile lor sunt primejdioase. În ritmul tobelor şi dansul nebunesc al femeilor, şamanul scoate inima dintr-o găină sacrificată şi i-o dă unui dansator să o mănânce. Acesta intră în transă, comportându-se ca un zombi.

< Sus >

GUINEA (Africa)

În Guinea se întâlnesc mulţi şamani animişti. Aceştia idolatrizează forţele naturii, considerând că ele pot să le dea oamenilor totul, sau să le ia totul. Religia animistă acceptă existenţa unui zeu atotputernic, cel care a creat Pământul, dar preferă zeii şi idolii supuşi acestuia, cum sunt forţele naturii sau animalele puternice. Ei se folosesc de acestea pentru a lua legătura cu spiritele strămoşilor. În timpul ceremoniei, şamanul taie gâtul unei găini, în sunetele unor incantaţii. După aceea, îi spintecă trupul, îi scoate măruntaiele şi ghiceşte în ele viitorul clientului, dându-i sfaturi cum să evite relele ce îl aşteaptă. În final, şamanul arde găina împreună cu o amuletă.

< Sus >

HAITI

Haiti este o ţară copleşită de sărăcie şi vodoo. Magia „zombi” terorizează întreaga populaţie săracă. Prin aceasta, un şaman numit „bokor” poate să-i provoace unui om o moarte aparentă. Dacă nenorocitul a călcat pe un praf preparat de vrăjitor sau acesta i l-a suflat în faţă, cade ca secerat. După înmormântare, bokorul scoate victima din mormânt şi îi dă să bea o licoare care o readuce la viaţă. Din acest moment, devine sclavul bokorului, adică un zombi care îi ascultă toate ordinele. Sufletul său îi aparţine celui care l-a adus în această stare. Proaspătul zombi îndeplineşte orice poruncă venită din partea stăpânului său: ucide, munceşte la trestia de zahăr etc, fără să ceară nici o recompensă. Hrana unui zombi este extrem de sumară, iar dacă i se dă un pic de sare, moare definitiv. Un zombi nu mai are voinţă şi raţiune. Merge fără vlagă, priveşte pierdut în zare, nu se plânge de nimic.

Bokorul ISMAEL face zombi pentru a-i vinde ca sclavi pentru munca pe plantaţii. Praful folosit de el în ritualul zombi are o culoare bej şi este amestecat cu particule de culoare roşie. Îl ţine într-un vas de lemn. Dacă îl suflă cuiva în faţă, omul îşi pierde cunoştinţa. Moartea lui este aparentă, pulsul ajunge la 3 sau 4, iar medicul aprobă îngroparea. În mormânt, poate trăi câteva zile. Odată dezgropat şi readus la viaţă de bokor, creierul lui este atât de afectat încât omul ajunge o legumă.

Ritualul voodoo haitian este sângeros. Hungan-ul bea rom cu usturoi, fumează o ţigară de foi cu efect halucinogen, îşi înfige în burtă un pumnal. Dansează frenetic, se stropeşte cu nişte prafuri, ucide cu dinţii un cocoş şi îi bea sângele. Spiritele rele intră în trupul său, ajutându-l să facă rău. Îşi ţine mâinile în foc fără să se ardă, nu mai simte nici o durere, fiindcă şi-a încredinţat trupul spiritelor întunericului.

< Sus >

ISRAEL

MEXIC

Ceremonie mayaşă: şamanul dansează în jurul unei femei care stă în faţa altarului împodobit cu lumânări şi obiecte de cult. Ţinând în mână un mănunchi de frunze (iarba şamanului), el cântă în limba mayaşă, în timp ce trece frunzele în jurul femeii pentru a-i purifica aura. În urma acestui ritual, femeia se va vindeca de toate  bolile şi va rămâne însărcinată.

În cadrul unei ceremonii mayaşe se amestecă ritualul străvechi mayaş cu elemente ale religiei catolice. Se obişnuieşte sacrificarea unui porc şi fierberea ghearelor de pui. Mayaşii cred că mâncarea preparată din ghearele de pui le măreşte forţa de luptă. Se coc pe jar pâini făcute din aluat de porumb, învelite în frunze. Trei sau patru preoţi invocă şarpele înaripat prin cântări străvechi. Din focul aprins pe pământ, se ridică şarpele de foc (şarpele înaripat), o zeitate mayaşă. În finalul ceremoniei, spre ziuă, se bea vin de palmier.

< Sus >

PERU

Un şaman, pe nume SOLOM, a învăţat ritualurile sale de la cei mai vestiţi şamani din jungla Amazonului. Aceştia utilizează anumite plante şi fac farmece atât în scopuri bune, cât şi în scopuri rele. SOLOM împarte şamanii în trei categorii:

1 - vracii, care lucrează cu binele.
2 - vrăjitorii, care au de-a face şi cu binele şi cu răul.
3 - şamanii, care se folosesc numai de spiritele întunericului.

Înaintea nopţii în care se va ţine ritualul, şamanul culege din junglă o liană, cunoscută sub numele de ayahuasca („regina plantelor sacre”). O taie în bucăţi, o fierbe câteva ore şi amestecă fiertura cu frunze de chakruna, pentru a obţine un efect halucinogen. Lichidul rezultat este băut de şaman pentru a putea vedea trecutul şi viitorul, bolile pacienţilor şi reţetele de vindecare, sau pentru a călători prin dedublare în diverse puncte de pe glob. Ayahuasca provoacă halucinaţii bune şi rele, cum ar fi de exemplu vizualizarea unui şarpe care se încolăceşte pe trup, urmând să intre în inimă.

Şamanul RONALD trăieşte în inima pădurii amazoniene. El spune că minţile şamanilor comunică între ele datorită efectului ayahuascăi. Când o bei, intri în spaţiul dintre viaţă şi moarte, din care te poţi trezi sau nu te mai trezeşti niciodată. Şamanii cu experienţă îşi protejează clienţii de accidente fatale. În afară de aceştia, o mulţime de imitatori toarnă ayahuasca în alcool pentru a-i droga pe turiştii dornici de senzaţii tari. Cu toate că apar accidente grave, buzunarele impostorilor se umplu de bani.

Şamanul CAMPOS este de părere că un şaman autentic trebuie să locuiască în junglă cel puţin o lună pe an şi să se hrănească doar cu ayahuasca şi cu alte plante sacre. Astfel capătă forţă spirituală, i se limpezeşte mintea, ajungând să vadă lucruri pe care alţii nu le pot vedea. În ceremoniile sale, CAMPOS foloseşte şi yaguarpanga, o plantă menită să alunge răul provocat cuiva de un vrăjitor. În cazuri foarte grave, yaguarpanga este amestecată cu pământ luat din cimitire sau cu sânge menstrual. Într-o ceremonie în care bea ayahuasca, şamanul CAMPOS traversează puntea dintre cele două lumi, căutând cauza suferinţelor bolnavilor din faţa sa. Dansurile lui îi îngrozesc pe spectatori.

MONJE, unul dintre cei mai importanţi şamani din jungla Amazonului, practică magia neagră. Un astfel de şaman are o viaţă scurtă, deoarece tot răul pe care îl trimite asupra altora se întoarce împotriva lui, îmbolnăvindu-l grav şi omorându-l înainte de vreme. În ceremoniile sale, MONJE foloseşte cântări sumbre, pietre guaringa pentru a căpăta putere, bate ritmul cu un mănunchi de frunze uscate, hipnotizează o găină pe care o izbeşte de trupul său gol. Găina moare în câteva minute. MONJE afirmă că este foarte greu să lucrezi cu răul, fiindcă răul făcut altora îţi poate rămâne în propriul corp. Nici un şaman ca el nu trăieşte mai mult de 45 de ani. Răul preluat în timpul ritualurilor nu poate fi păstrat o viaţă întreagă în trup. În opinia sa, şamanismul trebuie să se transmită din tată-n fiu. Cei ca el sunt respectaţi şi temuţi de toată lumea.

Şamanul OSCO foloseşte în ritualurile sale o băutură preparată din cactusul San Pedro. Acesta este preferat de şamanii din jungla înaltă şi din munţii Anzi. Are un efect halucinogen. Curăţat de pieliţă şi de ţepi, este fiert în apă, iar lichidul obţinut îl poate duce pe consumator în lumea cealaltă, ajutându-l să vadă lucruri incredibile. Această băutură otrăvitoare poate provoca viziuni, dar totodată îl duce pe amatorul de senzaţii tari drept în pragul morţii. În timpul ritualului său, şamanul cântă la chitară, interpretează dansuri primitive, sună dintr-un clopoţel pentru a chema spiritele necurate. Acestea sunt sufletele morţilor care nu au linişte. Şamanul agită în aer două spade, luptând cu ele împotriva spiritelor rele. Numeroasele coliere pe care le poartă la gât îl protejează împotriva acestor spirite. Consumă alcool foarte tare, pe care îl scuipă în aer pentru a împiedica spiritele să intre în trupurile celor de faţă. La fel ca toţi şamanii, OSCO arde răşină culeasă de pe arborele de copal.

Celebrul vraci HIERRO foloseşte ritualurile de purificare în care sacrifică nişte bieţi cobai. Se apropie de pacient cu un cobai în mână, cântă nişte vrăji numai de el ştiute şi plimbă animalul în jurul trupului celui bolnav. Când cobaiul ajunge în dreptul zonelor bolnave, pacientul ţipă ca din gură de şarpe. În scurtă vreme, cobaiul moare. Vraciul spune că animalul a preluat răul de care suferea bolnavul.

Membru al tribului jibaro, ascuns în adâncul junglei, RAMON poate să ţină ceremonii pentru interpretarea viselor. În vederea lor, se fierb cantităţi mari de ayahuasca şi ajosacha, plante care odată ingerate, provoacă viziuni în timpul somnului. Plantele se recoltează în zorii zilei, în sunetele unor ritualuri, cu muzică de flaut confecţionat din os de animal. Licoarea halucinogenă se obţine prin fierberea plantelor o zi întreagă.

Vrăjitorii din munţii Anzi trăiesc departe de lumea civilizată. Îşi trimit unii altora vrăji şi blesteme. Ritualurile lor sunt mai întunecate şi mai periculoase decât ale celor din junglă. Ei sunt şi foarte buni ghicitori. În zona muntoasă, toată lumea crede în şamani.

Vrăjitoarea CONCHA practică magia neagră cu ajutorul spiritelor răului. Acestea o ajută să vindece bolnavi, să despartă oameni căsătoriţi şi să le provoace tot felul de necazuri celor supuşi ritualurilor sale. Ea rosteşte un amestec de rugăciuni şi formule magice. În plus, foloseşte vrăji şi blesteme, jigniri cumplite, invocându-i mereu pe regii iadului, Prosperina şi Satana.

< Sus >

ROMÂNIA

Gen. Brig. Dr. EMIL STRĂINU

General doctor EMIL STRĂINU este cercetător militar, specializat în radiolocaţie (tehnica radar), arme geofizice, climatologice şi fenomenul OZN. Membru fondator al Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN), a publicat numeroase cărţi, articole, studii şi a participat la realizarea unui mare număr de emisiuni televizate.

Printre cărţile sale menţionăm:

• Războiul magicienilor, Ed. Gamian, 1993;
• OZN - Universuri paralele, Ed. UMC, 1994;
• OZN în arhivele militare secrete (co-autor), Ed. Majadahonda, 1995;
• Săbiile zeului Marte - războiul radioelectronic, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1996;
• OZN - lista neagră, Ed. Z 2000, 1997;
• Men In Black - Poliţia extraterestră, Ed. Z 2000, 1999;
• Serviciile secrete şi fenomenul OZN, Ed. Z 2000, 1999;
• Apocalipsa 2000, (co-autor Ion Tugui), Ed. Z 2000, 2000;
• Razboiul geoclimatic, Ed. Sophia, 2000;
• War in Cyberspace. Războiul hackerilor, (co-autor Emil Stan), Ed. Sophia, 2001.
• Războiul geofizic, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 2003;
• Războiul radioelectronic : România - Decembrie 1989 ; Kosovo - Iugoslavia 1999, (co-autor Sorin Topor), Ed. Z 2000, 2004

Cele mai recente apariţii editoriale ale Gen. Dr. EMIL STRĂINU:

  Vederea PSI la distanţă - Ghid practic pentru dezvoltarea capacităţilor extrasenzoriale, Ed. Orfeu 2000, 2008

  Războiul geofizic, Ed. Phobos,2008 

Războiul psihotronic, Ed. Phobos, 2008

Despre "Centrul de studii şi cercetări psihotronice şi ufologice"

După ce a participat la câteva zeci de reuniuni şi sesiuni de comunicări internaţionale pe aceasta temă, un grup de specialişti români în domeniu a înfiinţat o organizaţie care să se ocupe de studierea paranormalului. "'Se numeşte Centrul special independent de studii şi cercetări psihotronice şi ufologice. Este o iniţiativă privată, care a rezultat în urma unei colaborări cu instituţii de profil din Europa Occidentală şi mai ales din Statele Unite. Are finanţare privată, în special americană, şi îşi propune să valorifice acest bogat patrimoniu de care dispunem. Concret, vrem să cercetăm cât mai multe cazuri şi să creăm o bază de date despre aceste capacităţi pe care noi le denumim psihotronice. Vrem să încurajăm conştientizarea acestor aptitudini şi să aflăm cum ar putea fi folosite cel mai bine în cadrul societăţii", afirmă general dr. EMIL STRĂINU, directorul centrului, unul dintre cei mai buni specialişti militari pe care îi are România în acest domeniu.  (Sursa: Ziarul "Libertatea" )

Interviuri cu EMIL STRĂINU din presa online:

OZN şi Pădurea Baciu • Omenirea se poate întâlni cu extratereştrii • Manifestări extraterestre în România • Arhivele OZN

< Sus >

RUSIA

Şamanii cei mai vestiţi din lume sunt cei siberieni. Cuvântul „şaman” provine din Siberia şi îl denumeşte pe cel care stăpâneşte energiile subtile. Bătând în tobe, şamanii siberieni intră în transă, reuşind astfel să contacteze entităţile din lumea spiritelor.

Ruşii au un adevărat cult pentru paranormal. Încă din vechime, la curtea ţarului erau aduşi magicieni, vrăjitori, şamani, care făceau proorociri, spritism, vindecări miraculoase. Aceştia se bucurau de multă atenţie şi în casele nobilimii. Şamanii şi vrăjitorii aveau obligaţia de a proteja paranormal populaţia rusă. Iniţierea lor era un proces dur, de lungă durată, cuprinzând exerciţii grele, chinuri şi privaţiuni. Proaspeţii şamani posedau calităţi paranormale, care le permiteau să călătorească în astral, în lumea morţilor şi în înaltul Cerului. Se comportau ca mediumi autentici, clarvăzători, telepaţi, hipnotizatori.

Astăzi se întâlnesc peste tot în lume adepţi ai şamanismului care păstrează tradiţia siberiană. Aceştia pot fi medici, vrăjitori-vindecători, preoţi-magicieni. Şamanismul siberian seamană cu un trunchi ale cărui ramuri s-au răspândit pe tot globul: în America, Australia, Oceania, Africa, Indonezia, Cercul Polar, India etc. Siberienii cred în nemurirea sufletului, în puterile supranaturale. Acceptă existenţa sufletului la animale, plante, stânci, lacuri, la fenomenele atmosferice.

Ca să fie recunoscut şaman, ucenicul trebuie să posede o dublă educaţie:
1) Pregătirea psihică, extatică primită direct din astral. Prin vise, viziuni se informează despre tot ceea ce trebuie să ştie.
2) Învăţătura tradiţională, prin care află de la bătrânii şamani metodele materiale şi „reţetele” şamanice, drepturile şi îndatoririle şamanului. În plus, ştiinţa de a intra în extaz şi a ieşi din acesta, care conferă un caracter specific şamanismului.

Şamanismul, ca formă de magie, acordă prioritate folosirii sângelui în ritualuri. La iakuţi, în timpul şedinţei de vindecare, şamanul le oferă sânge proaspăt demonilor care îl stăpânesc pe bolnav. Înainte de a-şi rosti vraja, şamanul îşi umple gura cu sângele animalului sacrificat, fără să îl înghită. Îl scuipă de mai multe ori, în direcţii diferite, pentru ca Spiritele prezente să se bucure de el.

Şamanul tungus cântă, ţopăie, bate din tobă, ferindu-se să lovească pe cineva. Se odihneşte trăgând din pipă cu ochii închişi, bea un pahar de vodcă şi danseză din nou. Apoi cade la pământ şi zace ca un mort. În extazul său călătoreşte în împărăţia lui Erlik Khan. După câteva minute se ridică şi începe să ţipe strident, cu vocea demonului din adâncul Pământului care a intrat în trupul său. După ce răspunde la întrebările celor din jur, spiritul îl părăseşte pe şaman, care cade inconştient la pământ. Dacă revine la viaţă, înseamnă că demonii nu au reuşit să-l înfrângă.

< Sus >

SENEGAL (Africa)

În împrejurimile Dakarului, exorcismul este dependent de islamism. Demonul se alungă din om numai după ce este convertit la Islam. SEIBATU, şaman islamic, este cel mai renumit exorcist din Africa occidentală. Înspăimântător la chip, el se încumetă să înfrunte diavolul, folosindu-se de uriaşa sa forţă fizică.

Un şaman aparţinând tribului peul cântă versete din Coran, în timp ce face amulete gri-gri, captând energia celor din jurul său. Amuletele gri-gri îi ocrotesc de toate relele din lume pe cei care le poartă.

Şamanul creştin YANE ţine ritualuri de purificare a sufletului şi trupului. Foloseşte incantaţii, arde lemn de copal, simţindu-se pătruns de harul divin. Cu ajutorul unui clopot cheamă morţii din morminte, ca să asiste la ceremonie. În numele lui Isus şi al luminii divine, el îşi ţine clienţii în ascultare necondiţionată.

< Sus >

S.U.A.

●   Mediumi detectivi americani

JOHN CATCHINGS, pe baza unei fotografii poate să găsească o persoană dispărută, să vadă scena unei crime, să identifice asasinul. Informaţiile obţinute pe această cale sunt comunicate Poliţiei.

NANCY CZETLI colaborează cu autorităţile poliţieneşti. Ea intră în legătură cu spiritul victimei unui asasinat, identifică asasinul, descrie scena crimei.

DONALD CHERRY este medium legist. De mai mulţi ani, el contribuie la anchetele Poliţiei. Dacă un om a fost ucis, Donald Cherry comunică mental cu spiritul victimei. Astfel, poate să obţină imagini din timpul crimei şi să vadă chipul ucigaşului. După acestea, el desenează portretul-robot al asasinului. Cu ajutorul acestui medium de excepţie, poliţiştii reuşesc să dea de urma autorilor unui număr mare de crime.

PATRICIA GAGLIARDO este consilier intuitiv. Ajută Poliţia, Guvernul şi persoane particulare în diverse cazuri de crime şi fenomene paranormale.

PHIL JORDAN lucrează cu Poliţia la toate nivelurile. Găseşte persoane dispărute, cercetează crime, incendieri provocate.

ANNETTE MARTIN desfăşoară investigaţii paranormale discrete pentru cazuri de omucideri, persoane dispărute, furturi mari, incendieri, spionaj industrial.

 

●   Metoda GANZFELD reprezintă cea mai recentă tehnică folosită pentru testarea capacităţilor telepatice. O şedinţă de acest tip durează 30 de minute. Subiectul receptor stă relaxat, cu ochii acoperiţi şi cu o cască de ascultare la urechi. El se află într-un câmp Ganzfeld. Acesta este un câmp lipsit de stimuli senzoriali, care produce o stare asemănătoare celei dinaintea somnului. Într-o altă cameră, persoana emiţătoare urmăreşte o secvenţă video dintr-un film. La încheierea experimentului, persoana receptoare trebuie să povestească tot ce vede şi simte: imaginile din mintea sa, emoţiile, impresiile. După aceasta, experimentatorii îi prezintă câteva secvenţe video. Subiectul receptor trebuie să o aleagă pe cea care seamănă cel mai mult cu "filmul" preluat de el pe cale telepatică. Grupul de cercetători ai doctorului CHARLES HONORTON a reuşit să producă, prin această metodă, comunicarea telepatică între două persoane, demonstrând astfel că telepatia există. Mulţi cercetători din diverse domenii (psihiatrie, fizică etc) au ajuns la concluzia că, astăzi, existenţa telepatiei nu mai poate fi contestată.

●   NASA se interesează de fenomenele paranormale, în general, şi de telepatie, în special. Astronautul american EDGAR MITCHELL a iniţiat o experienţă de transmisie telepatică de la bordul navei spaţiale APOLLO 14. Mesajele telepatice transmise din spaţiul cosmic au fost recepţionate cu mare uşurinţă pe Pământ. Ulterior, EDGAR MITCHELL a ţinut numeroase conferinţe şi a scris o serie de lucrări consacrate aptitudinilor extrasenzoriale ale oamenilor. El a înfiinţat chiar un program de cercetare în acest domeniu.

< Sus >