<  Înapoi la Pagina index cu ALTE VIEŢI ANTERIOARE


Vieţile anterioare ale spiritului

 

MAT

Alec este fiul cel mic al doamnei MONA

 

EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE

  Tiberius Ranelli (1869-1920)

  Jenna Siden (1716-1788)

 

EPISODUL 1 – TIBERIUS

Eroul povestirii este elveţianul TIBERIUS RANELLI, a cărui viaţă s-a desfăşurat în perioada anilor 1869-1920. Data naşterii lui TIBERIUS: 17 august 1869, la ora 1 noaptea. Locul naşterii: străvechiul oraş Morges, situat în vestul Elveţiei, între lacul Geneva şi graniţa cu Franţa.

Notarul Roderico Ranelli, provenit din părinţi imigranţi italieni, avea împreună cu soţia lui, Antera, doi băieţi. TIBERIUS era cu 2 ani mai mare decât fratele său, Armando. După cei 7 ani de şcoală generală urmaţi în Morges, fiecare dintre ei a plecat la Geneva pentru specializare profesională. Armando a terminat anii de liceu, apoi a urmat cursurile facultăţii de Medicină. Revenit acasă în Morges, tatăl său i-a cumpărat o casă, unde şi-a deschis un cabinet medical.

TIBERIUS, puternic influenţat de bunicul Enrico (tatăl lui Roderico), negustor de produse alimentare, şi-a dorit să urmeze cursurile unui liceu comercial în Geneva, găsindu-şi un post de contabil la o fabrică de mobilă. Avea aproape 20 de ani.

S-a căsătorit la 27 ani cu Illona Szebeny, o fată de 17 ani, fiica producătorului de lacuri şi vopsele Arpad Szebeny, imigrant ungur. Illona, absolventă de pension, avea o mare preferinţă să coasă la gherghef pânze numite gobelinuri, foarte la modă în acea vreme. A născut un singur copil, pe Adrien, la 21 de ani.

Băiat bine crescut şi educat cu guvernante până a intrat la şcoală, Adrien îşi iubea tatăl enorm de mult. Îi plăcea să stea ore întregi lângă TIBERIUS în micul său birou de contabilitate din incinta fabricii de mobilă, privindu-l cum scria în registrul ce i se părea uriaş, plin cu tot felul de calcule. La 19 ani, Adrien s-a înscris la facultatea de Medicină din Geneva, dorind să ajungă coleg cu unchiul Armando în cabinetul acestuia.

În vara anului 1920, se odihnea în vacanţă, după primul an de studii. Odihnă era puţin spus, deoarece zi şi noapte se repezea în dormitorul tatălui său imediat ce îl auzea ţipând de durere. De câteva luni, TIBERIUS nu mai mergea la lucru, zăcând în pat cu paralizie la ambele picioare, boală care îi provoca dureri cumplite. Cei doi medici care îl tratau îi măreau treptat doză de laudanum, un sirop preparat din opium, calmant puternic la acea vreme.

TIBERIUS suferise un accident în pădure, când supraveghea tăierea unor brazi necesari fabricii de mobilă. Unul dintre ei s-a prăbuşit peste TIBERIUS, zdrobindu-i picioarele şi coloana vertebrală. Adus acasă de muncitori fără cunoştinţă, medicii chemaţi de urgenţă au decis că bolnavul nu putea fi transportat până la marele spital din Geneva. Tratat la domiciliu, imobilizat la pat, starea psihică a bolnavului s-a degradat în scurtă vreme. Avea coşmaruri, halucinaţii, ţipa de spaimă, din cauza unor fiinţe de coşmar, pe care mintea lui agresată de opium i le născocea aproape zilnic. Şi-a implorat medicii să îi dea otravă pentru a muri mai repede. Ei nu au avut curajul să îi oprească firul vieţii, fiind catolici practicanţi, oameni cu frică de Dumnezeu.

La mijlocul anului 1920, în dimineaţa zilei de 22 iulie, TIBERIUS a observat că sticla cu laudanum, din care soţia lui îi dădea câte o cantitate mică atunci când reîncepeau durerile, rămăsese pe măsuţa de lângă pat. A apucat-o cu disperare şi i-a băut întregul conţinut, cam trei sferturi de litru. A adormit imediat şi nu s-a mai trezit.

Fiul său, Adrien, descoperise la facultate un profesor care studia o nouă ştiinţă. Acesta se ocupa cu cercetarea funcţionării creierului uman în legătură cu comportamentul uman. Băiatul a asistat la toate cursurile acelui savant, discutând de câteva ori cu distinsul profesor despre cazul tatălui său paralizat, cu stări depresive îngrozitoare. În vacanţa de Paşti şi în cea de vară dinaintea sinuciderii lui TIBERIUS, Adrien şi-a încurajat tatăl aşa cum îl învăţase profesorul de la facultate.

Moartea lui TIBERIUS i-a zdrobit sufletul fiului său. Aşa disperat cum era, a găsit puterea de a-şi încuraja mama, care rămăsese văduvă la 41 de ani. După ani şi ani, medicul şi psihologul Adrien Ranelli îşi amintea deseori de primii lui pacienţi, tatăl şi mama sa, asupra cărora îşi exercitase talentul şi cunoştinţele de viitor psiholog.

După 86 ani de la moartea elveţianului TIBERIUS, spiritului acestuia s-a reîntrupat în Canada, dându-i scânteia vieţii lui Mat. Karma înscrisă în memoria spiritului este complexă, reflectând firea truditoare şi caracterul frumos al antecesorului TIBERIUS. Ultima parte a vieţii lui de numai 51 de ani a fost dramatică, marcată de multe suferinţe fizice şi sufleteşti.

Nina Petre
23 iunie 2017

COMENTARIUL MONEI, MAMA LUI MAT

"Impresionantă povestea lui Tiberius şi o soartă grea, cu o alegere grea pentru el. Din ce am citit, există o pregătire specială în astral pentru aceste spirite, ca ele să înţeleagă responsabilitatea ducerii vieţii până la capăt aşa cum este ea. Părerile sunt împărţite, evident, biserica condamnă sinuciderea, chiar dacă este din cauză de durere insuportabilă, ca în acest caz, de unde şi discuţiile contradictorii despre eutanasie.  

Am remarcat de mic la Mat o mare tulburare a spiritului său, a fost un copil care plângea zi şi noapte la 3-4 ani şi apoi, brusc, s-a potolit, iar acum este un copil extrem de potolit şi iubitor. Simţeam, ca mamă, că vine dintr-o mare suferinţă şi mult timp mi-a spus că are coşmaruri, că vede umbre, că îi e frică de întuneric. Se scula noaptea şi urla, pur şi simplu, ca bebeluş şi nu îl potolea nimic, decât când îl ţineam eu în braţe. Încă are o furie în el care se stârneşte câteodată şi plânge şi se auto-pedepseşte cumva, zicând că el nu e bun, că nu face nimic bine, cum ar veni, este supărat pe el. Eu îl iau în braţe şi îi trece imediat."

MONA
6 iulie 2017
Canada

< sus >

EPISODUL 2 – JENNA

Eroina povestirii este argentinianca JENNA SIDEN, care a trăit între anii 1716-1788 (secolul 18). Data naşterii: 8 august 1716. Ora naşterii: două, după miezul nopţii.

JENNA s-a născut într-o colonie de muncă din apropierea oraşului Buenos Aires. Tatăl ei, imigrant suedez, muncea la construcţia unor drumuri de acces către satele izolate ale regiunii Buenos Aires. După mulţi ani, vechea colonie s-a transformat în oraşul Moron.

După 2 ani de şedere în colonia de lângă Buenos Aires, tânărul Karrind Siden s-a căsătorit cu indianca de etnie chona, Roake. Au avut împreună trei copii. Fata, JENNA, era mai în vârstă cu 4 ani decât fratele ei, Ogund. Fiul cel mic, Urmir, avea cu un an mai puţin decât Ogund. Soţia unuia dintre muncitori avea studii de învăţătoare. Ea i-a învăţat să scrie şi să citească pe copiii din colonie, chiar şi pe cei ai soţilor Siden.

JENNA a crescut modest, dar liberă şi fericită, jucându-se toată ziua când era mică, iar după ce a mai crescut, joaca ei s-a transformat în practicile de vindecare învăţate treptat de la mama ei. Roake, la fel ca multe femei indiene, era înzestrată cu sensibilitatea acestora, calitate absolut necesară în eforturile de tratare a bolnavilor din familie sau din afara ei.

JENNA avea 16 ani când a sosit în colonie un inginer constructor de drumuri originar din Brazilia. Se numea Aureus Bojar, avea 28 de ani, se născuse şi studiase în Sao Paolo. Aflase în ţara lui despre posibile câştiguri mari în Buenos Aires şi îşi căutase norocul muncind în locuri sălbatice, unde se dorea construcţia unor mari aşezări umane. După căsătoria cu JENNA, Aureus a aflat că în ţara lui, spre nord de Buenos Aires, se lucra la transformarea unui modest port comercial într-un viitor oraş. S-au mutat în acea localitate, situată pe ţărmul Oceanului Atlantic. Aureus a participat ani de zile la defrişarea vegetaţiei luxuriante şi la construcţia unor drumuri ce urmau să aparţină marelui oraş brazilian Porto Alegre, situat în regiunea Rio Grande do Sul.

După ce şi-a pus deoparte mulţi bani câştigaţi în Argentina, Aureus a construit o casă mare, aşteptând să vină şi copiii în familia lui. La 20 de ani, JENNA i-a dat viaţă micuţei Minerda. După 6 ani, l-a născut şi pe Lorenso, un băieţel simpatic, adevărată păpuşică vie. Cu toţii au fost foarte fericiţi până în anul 1758, când un accident oribil l-a ucis pe dragul lor Aureus. Bărbatul avea 54 de ani, încă mai lucra la drumuri în zone sălbatice, când s-a prăbuşit peste el un copac uriaş pe care muncitorii începuseră să îl taie.

JENNA s-a trezit văduvă la 42 de ani. Nopţi la rând a visat cum i-a murit soţul, ziua zdrobindu-se de supărare şi plâns. După câteva săptămâni, a înţeles că mai avea destul de trăit, iar copiii ei nu se puteau lipsi de ajutorul său.

Lorenso împlinise 16 ani. De un an, lucra ca ucenic la un cofetar, soţul Minerdei, locuind în continuare în casa părinţilor. Minerda se măritase la 15 ani cu dragul ei Patricio, maestru cofetar, având propriul magazin de dulciuri. La 22 de ani, când i-a murit tatăl, avea deja doi copii. Fetiţa şi băiatul ei erau cam bolnăvicioşi, având deseori nevoie de îngrijirile bunicii JENNA. Faptul că toţi o rugau să îi trateze când erau bolnavi i-a dat JENNEI puterea de a trăi mai departe după moartea soţului.

Sătul de cofetărie, Lorenso a terminat liceul şi a urmat cursurile facultăţii de Agronomie din Sao Paolo. A luat pământ în concesiune de la guvern, unde şi-a făcut o plantaţie de trestie de zahăr. Casa cea nouă de pe moşia lui i-a fost reşedinţa ultimilor ani din viaţa JENNEI. Şi-a ajutat fiul şi nora să crească patru copii, i-a tratat pe toţi cu toată priceperea şi dăruirea de care era capabilă.

S-a stins din viaţă la 72 de ani, în luna mai a anului 1788. Lorenso, ajuns la 46 ani, şi-a regretat ani de zile minunata mamă. Fetiţa Minerdei, Sauca, a moştenit harul şi priceperea tămăduitoarelor indiene chona.

Karma primită de spiritul lui Mat de la vindecătoarea JENNA este puternică, ea exercitând presiuni asupra băiatului încă din copilărie. Mat a moştenit de la JENNA pe care spirituală sensibilitatea la durerile şi suferinţele altora, dorinţa subconştientă de a nu mai vedea oameni bolnavi, puterea de sacrificiu spre binele altora. Mat este încă un copil, dar se va dezvolta de-a lungul anilor, simţindu-şi chemarea spre dialog cu oamenii aflaţi în suferinţă. Din acest motiv, spiritul său doreşte ca el să urmeze studii de Psihologie.

Fără îndoială, actul sinuciderii lasă urme adânci în memoria spiritului celui care şi-a curmat viaţa. Succesorul său, adică următoarea încarnare a spiritului, poate fi influenţat sau nu de actul sinuciderii predecesorului. Nimic nu este implacabil, totul se atenuează pe măsura trecerii anilor.

Copiii mici au o bună memorie astrală. Ei pot să îşi amintească scene din vieţile anterioare. Această performanţă se diminuează sau chiar dispare după ce copilul intră la şcoală, el fiind preocupat de problemele zilnice.

Sinuciderea unui om, indiferent care a fost motivul ei, nu este sancţionată în astral aşa cum afirmă unele religii. Viaţa spiritelor se desfăşoară după legi nescrise, care nu sunt aceleaşi cu cele inventate de oameni. Spiritele îşi rezolvă problemele karmice primite de la oameni tot prin oameni, viaţă de viaţă, lanţul încarnărilor neîncheindu-se atât de uşor cum cred unii. Omul este dator să îşi trăiască viaţa actuală din plin, cu bune şi cu mai puţin bune, fiindcă următoarea întrupare a spiritului său va fi un alt om, cu alt destin, altă karmă şi altă viaţă.

Nina Petre
13 iulie 2017

COMENTARIUL MONEI, MAMA LUI MAT

"Mat este un copil foarte sensibil şi, în acelaşi timp, are foarte multă furie, pe care o stăpâneşte greu câteodată. El este în familia noastră cel care înţelege când cineva este supărat sau în suferinţă fără cuvinte (simte) şi alină prin luat în braţe, deocamdată. Cuvintele multe nu sunt prietenele lui cele mai bune, dar te ia în braţe şi spune câteva cuvinte, şi îţi trece.

Parcă pot întrevedea în el ceva din sensibiltatea şi dorinţa de a alina suferinţa de la Jenna, dar în acelaşi timp, şi o furie dacă cineva îl nedreptăţeşte sau îl enervează. Nu îmi dau seama de unde vine aceasta, este posibil să fie legat şi de actul sinuciderii sau poate de vieţile mai îndepărtate.

Este foarte ciudat că a suferit la moartea soţului strivit de copac, iar apoi, în viaţa următoare, a ales să aibă el acelaşi destin, să fie strivit de copac. Este accidentul ceva predestinat, adică se poate vedea înscris în câmpul energetic, sau este ceva care apare pe parcurs, probabil datorită alegerilor greşite, făcute cu liberul arbitru?! Sau este o modalitate prin care spiritul, înţelegând că a luat-o pe o cale greşită sau deviată de la destinul şi misiunea sa în încarnare, hotărăşte să părăsească scena mai devreme?!

Observ la Mat o posibilă karmă ecologică, ceva legat de tăierea copacilor şi defrişare în favoarea construirii lumii civilizate (soţul Jennei făcea asta şi de pe urma asta câştiga bani) şi în următoarea viaţă, a elveţianulu,i a ales să lucreze la fabrica de mobilă şi a asistat la tăieri de copaci."

MONA
30 iulie 2017
Canada

< sus >