<  Înapoi la Pagina index cu ALTE VIEŢI ANTERIOARE


Vieţile anterioare ale spiritului

 

VALENTINA

Autoprezentare

Am avut un început de viaţă tulbure, într-o familie săracă, dezbinată, fără credinţă în Dumnezeu. Convieţuirea cu tatăl a fost guvernată de frică, iar faţă de mama domina o stare de milă şi neputinţă de a o proteja de accesele de furie şi violenţă fizică ale tatălui. Un accident din care am scăpat miraculos cu viaţă, precum şi alte incidente sau întâmplări nefericite m-au urmărit ca un nor tot restul adolescenţei, o perioadă fumurie, marcată de multă suferinţă. Părinţii s-au despărţit, spre eliberarea mamei. 

Am plecat la facultate, unde mi-am cunoscut viitorul soţ, cel care a marcat începutul ascensiunii. Alături de el, dansând în hora dragostei cu năbădăi, am învăţat despre cele sfinte, cele ale lumii văzute şi nevăzute, despre cauzalitate, psihologie, rugăciune, puterea gândului şi a cuvintelor, despre vindecare, renunţare si iertare. M-am căsătorit şi am dat naştere la doi prunci, băieţi.

Sunt multe gânduri, cunoştinţe, preferinţe, precum şi tendinţe care simt că vin de dincolo de mine şi de timp. Pe de o parte, cred că dezvăluirea trecutului îmi va explica prezentul şi voi putea face astfel alegeri mai potrivite, în armonie cu menirea mea. Pe de altă parte, cunoaşterea este setea pe care am încercat să o stăvilesc prin tot ce am experimentat cu ajutorul celor cinci simţuri şi cu credinţă într-un al şaselea, cel intern.

Din copilăria fragedă îmi amintesc o întrebare pe care am adresat-o mamei: "Care este talentul meu?" Aveam atunci convingerea că toţi oamenii trebuie să aibă o calitate specifică, un potenţial maxim într-un anume domeniu. În decursul anilor am dovedit numeroase abilităţi, în diferite domenii de activitate. Mi-au plăcut mult matematica, astronomia, astrofizica şi muzica. Am urmat cursurile unei facultăţi de Inginerie electronică şi un Masterat în Ingineria sunetului. Am înfiinţat un atelier de arte, unde am lucrat pentru dezvoltarea creativităţii.

Ca predilecţie, am simţit dintotdeauna că sunt un formator. O meserie de profesor mi-ar fi plăcut dacă nu mă izbeam de teancul de proceduri şi rapoarte ce trebuie respectate. În plus, datorită spiritului inovativ, cu siguranţă că nu aş fi îmbrăţişat stilul clasic de predare şi m-ar fi plictisit rutina. Spiritul meu îşi manifestă preferinţele scriitoriceşti prin tot ce scriu. Fie chiar şi un comentariu banal, îmi place să îl măsor, să îl îmbrac în cuvinte frumoase. Îmi place estetica cuvintelor, metafora. Am prezentat înclinaţie şi către psihologie, iar de câţiva ani am un mare interes pentru parapsihologie şi ştiinţele spirituale. În alte "universuri paralele" aş fi aprofundat cu plăcere criptografia şi astronomia.

Valentina
4 martie 2020

EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE

  Gustava Andersson (1802-1869)

  Leon Arcos (1679-1720)

 

Episodul 1 – GUSTAVA

Episodul spiritual nr.1 o are ca eroină pe suedeza GUSTAVA ANDERSSON. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 1802-1869 (secolul 19). GUSTAVA s-a născut în localitatea Skene, situată în vestul Suediei, în regiunea Gotaland, lângă fluviul Viskan. Acesta îşi varsă apa în cea a Strâmtorii Kattegat.

Helmer Andersson, tatăl GUSTAVEI, muncea ca tăietor de lemne într-o pădure din apropiere. Soţia lui, doamna Ingrid, dăduse viaţă la două fetiţe. Alva era cu 2 ani mai mare decât GUSTAVA. Cele două surori au fost lăsate de părinţi să înveţe timp de 4 ani în şcoala primara patronată de biserica parohiei.

Alva s-a măritat la 17 ani cu negustorul de cojoace şi piei de oaie Per, un flăcău de 22 de ani. Au avut împreună doi băieţi: Sten şi Erik.

GUSTAVA iubea nespus fagii şi stejarii din pădurea unde lucra tatăl ei. Suferea ori de câte ori tăiau câte un copac şi vedea cum gaterul îl transformă în scânduri. Cânta pădurea în baladele ei şi plângea la amintirea copacilor tăiaţi pentru a ajunge lemne de foc, mobilă sau cherestea.

Începând de la 8 ani, a învăţat să confecţioneze fluiere din lemn de fag şi să cânte cu ele balade populare. La petrecerile din localitate, era invitată să interpreteze cântece vechi, transmise de la o generaţie la alta. Obişnuia să aducă îmbunătăţiri textelor străvechi, cuvintele potrivite ieşind spontan din mintea ei sclipitoare.

Unul dintre voinicii care transportau scândurile cu pluta pe apa fluviului până la malul strâmtorii, unde aşteptau negustorii de cherestea, s-a îndrăgostit de ea. Fata avea 18 ani, când a ajuns mireasa gospodarului Emund Ullsten, mirele având 26 de ani. Tatăl lui Emund, Henrik Ullsten, era de meserie tâmplar. Împreună cu fiul său a pus ban lângă ban, reuşind astfel să achiziţioneze un gater. Hanna, mama lui Emund, confecţiona haine de iarnă din piei de oaie.

GUSTAVA a născut un singur copil, pe voinicul Olof, după ce împlinise 24 de ani. Băiatul a învăţat să facă scânduri la gaterul familiei, pe care le vindea negustorilor interesaţi de ele pentru a le da la export. Negustorii englezi erau mari amatori de cherestea. Olof a învăţat şi meseria de tâmplar, reuşind să îşi vândă modestele piese de mobilier în Skene şi în localităţile apropiate. S-a căsătorit la 20 de ani cu Ulla, o fetiţă de 16 ani, care i-a dăruit doi copii. Fata lor se numea Freja, iar băiatul, Johan.

GUSTAVA Andersson a decedat la 67 de ani, în anul 1869, grav bolnavă de reumatism.

Nina Petre
27 august 2019

COMENTARIUL VALENTINEI

"GUSTAVA ANDERSSON pare că a avut o viaţă simplă, liniştită, dar şi scurtă, în contrast cu durata şederii astrale a spiritului de după moartea ei. M-am tot gândit care ar putea fi explicaţia pentru cei peste 100 de ani. M-am liniştit să ştiu că n-a făcut vreo pagubă de natură să le dea pricină de judecată îndelungată mai marilor. Sau poate spiritul nostru a fost foarte preocupat de studii cereşti şi a avut puţină tragere către experienţa fizică. Nu m-ar mira foarte, căci şi în prezent tind să teoretizez totul, fiind de fire foarte analitică. Perioadele astrale care au precedat existenţei GUSTAVEI sunt de asemenea de peste 80, sau chiar 90 de ani, mult mai mult decat anii tereştri.

În primul rând, ţara, locul, cultura îmi plac foarte mult. Am vizitat deja Suedia de două ori. Pe lângă cei doi copii ai surorii Alva şi cei ai băiatului Olof, GUSTAVA avea o soră, ele fiind deci, cei doi copii ai părinţilor lor. Și totuşi, ea a născut un singur copil, băiat. Se poate ca cele două surori să fi fost foarte apropiate, aşa intuiesc. Şi în viaţa aceasta, îmi place că sunt băieţi amândoi.

Asocierea cu lemnul şi tâmplăria a fost reprodusă şi în viaţa curentă. Mama a lucrat în industria lemnului, iar eu am meşterit o perioadă, din pasiune, câteva obiecte din lemn, umplând apartamentul de rumeguş şi unelte de tâmplărie. Am învăţat să cânt la fluier aproape imediat cum am început. În perioada mea muzicală, am cântat balade despre legende străvechi, folosind texte arhaice şi instrumente tradiţionale.

Iubesc pădurea. Nu agreez frigul şi nu funcţionez la temperaturi scăzute.

Voi medita asupra GUSTAVEI. Similitudini sunt multe. Ar fi interesant de desluşit diferenţele, căci ele produc schimbarea, evoluţia. De asemenea, mi-ar plăcea să cunosc şi relaţia cu soţul ei, cu mult mai mare decât ea."

15 martie 2019

< sus >

Episodul 2 – LEON

Episodul spiritual nr.2 îl are ca erou pe spaniolul LEON ARCOS, a cărui viaţă s-a desfăşurat în perioada anilor 1679-1720 (secolele 17-18). Era singurul copil al ofiţerului spaniol Evarado Arcos şi al doamnei Duena, spaniolă din Barcelona, la fel ca soţul ei. Soţii Arcos locuiau într-un fort militar dotat cu mai multe clădiri din nordul Hondurasului, port la Marea Caraibilor, care s-a dezvoltat ulterior, devenind oraşul La Ceiba.

Teritoriul Hondurasului a fost locuit în epoca precolumbiană de triburi amerindiene: corotegi, paya, leneas. Hondurasul, descoperit în 1502 de Cristofor Columb, a fost cucerit începând din 1524 de conchistadorul spaniol Cristobal d’Olid y Alvarado, fiind apoi inclus administrativ în Căpitănia Generală Guatemala (în 1539).

LEON a fost educat acasă, în fortul militar, de către un militar profesor spaniol până la 14 ani. La 15 ani, a cerut să fie primit în regimentul condus de tatăl său pentru pregătire în vederea viitoarei cariere militare. La 17 ani au început misiunile grele, vizând exterminarea indienilor paya din jungla apropiată de ţărm şi din munţii sălbatici aflaţi spre sud.

LEON iubea jungla şi munţii din sud, iar animalele sălbatice nu l-au atacat niciodată.

S-a căsătorit la 24 de ani cu spaniola Elvera, o fată de 17 ani, fiica militarului Santo Avellano, comandantul garnizoanei militare şi a doamnei Rosa. Elvera a născut un singur copil, pe fiica lor, Dolores, la 21 de ani.

Leon suferea la exterminarea fiecărui indian. Ar fi dorit să revină în Spania, ţara natală a părinţilor lui. La 41 de ani, în vara anului 1720, LEON a refuzat să mai ucidă indieni pentru a le lua pământurile. Drept pedeapsă, a fost executat prin împuşcare pentru neexecutarea ordinelor primite de la noul comandant al garnizoanei militare.

Soţia lui, Elvera, avea 34 de ani, iar fiica lor, Dolores, abia împlinise 13 ani. Părinţii Elverei, Santo şi Rosa, le-au luat pe amândouă şi s-au îmbarcat pe o navă militară spaniolă care a acostat în Barcelona. S-au stabilit în frumoasa localitate portuară. Elvera nu s-a recăsătorit, iar Dolores şi-a găsit împlinirea vieţii. Calificată ca soră medicală, s-a căsătorit la 21 de ani cu farmacistul Carlos Pando, el având 28 de ani. Au avut împreună două fete: Xaviera şi Paquita.

Nina Petre
25 septembrie 2019

COMENTARIUL VALENTINEI

Educaţia acasă de până la 14 ani cu un singur profesor de sorginte militară explică avântul nesăbuit al puştiului în "joaca cu soldăţei" de-adevăratelea. Tot ce a urmat pun pe seama educaţiei precare, a lipsei de experienţă într-un cadru social şi, mai ales, a lipsei unei copilării. La 17 ani, fiind încă atât de fraged, a fost marcat profund de ororile pe care trebuie să le fi văzut sau chiar înfăptuit. A preferat moartea prin neexecutarea ordinelor înaintea unui alt sacrificiu, deşi i-au trebuit 24 de ani până să capete acest "curaj". Pare că destinul său era destul de clar trasat, dat fiind că viaţa sa a început într-un fort militar, din părinţi militari, primind o educaţie în aceeaşi direcţie, iar spiritul nostru s-a "înhămat" cu bună ştiinţă la această experienţă. 

Remarc şi eu faptul că a refuzat să mai ucidă numai după ce s-a schimbat conducerea. Pentru că nu îi făcea plăcere, sufletul său era într-adevăr chinuit. Tatăl său a avut o foarte mare autoritate în faţa lui şi, poate, respect. LEON avea ceva de demonstrat tatălui şi regimentului din care făcea parte, căci doar el era fiul ofiţerului.

Moartea sa a fost o şansă pentru Elvera şi pentru Dolores să iasă din mediul acela ostil. Dolores a putut astfel să îşi găsească vocaţia şi să aibă o viaţă "civilă". Nu cunosc ce profesie a urmat ulterior micuţa Xaviera, însă meseria părinţilor ei ar putea avea o legătură cu profesia de medic predestinată fiului meu. 

Faptul că LEON dorea să revină în Spania, ţară care nu l-a născut, dar care l-a format prin cultura părinţilor, cred că mi-a fost trasmis indirect prin plecarea tatălui meu în aceeaşi ţară şi prin posibilitatea de a mă muta acolo. Nu ar fi fost deci, o alegere a mea, ci o conjunctură favorabilă împlinirii acestei dorinţe rămase în eter. Originea spaniolă a lui LEON justifică faptul că înţeleg foarte bine limba spaniolă, deşi nu am studiat-o. Mi s-a părut dintotdeauna foarte predictivă, uşor de asimilat.

Pădurea (jungla), munţii, ca şi în cazul primului episod, reprezintă un peisaj cu care mă asociez. Barcelona nu prea se încadrează tiparului.

27 septembrie 2019