< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre
1
Nu mă pot eticheta a fi altfel decât un "liber cugetător spiritualist". Nu doresc ca prin aderenta comodă la anumite credinte să girez si greselile lor inevitabile. Studiind mai multe traditii, căi spirituale, autori, metode si cercetări prinse într-un sistem spiritual, am observat că fiecare contine si câte un aspect eronat. Nu doar ca exprimare inadecvată sau ambiguă, ci chiar ca si concept în sine. Si m-am întrebat de ce Dumnezeu permite aceasta. Cum de căile care conduc practic spre perfectiune se pot baza pe o teorie imperfectă?
Desigur, cel mai la îndemână răspuns ar fi acela că gândirea omenească este limitată si întotdeauna se vor strecura omisiuni, excese. În plus, nu se poate concepe o teorie care să multumească atât pe începător, cât si pe avansat. Sursele de erori sunt nenumărate: confuzia dintre limbajul metaforic si cel realist (realitatea subtilă, fiind fluidă si multistratificată, se pretează la limbajul polisemantic si poetic), consemnarea gresită de la sursă, traducerea inexactă, aportul "binevoitor" al urmasilor ce nu pot iesi din clisee etc.
Dar eu mă refeream la greseli grosolane, ca o cireasă stricată pe tortul miresei. Iată câteva exemple la îndemână: budistii nu cred în Dumnezeu, crestinii cred în învierea trupului fizic, musulmanii discută de războiul sfânt, mozaicii nu discută legea talionului, hindusii sustin că epoca decăderii (Kali-yuga) se întinde pe sute de mii de ani, spiritistii traditionalisti confundă sufletul cu spiritul, shaktistii spun că există 10 Mari Zeite Cosmice, dar descriu numai 9 etc. Chiar si filosofii independenti au câte o idee trăznită, sau mai multe... Oare Înselătorul stă cu ochii pe toti, să le bage câte o strâmbă?
Un răspuns îndrăznet ar fi acela că Dumnezeu încurajează inovatia. Defectul foloseste succesorilor pentru a pava o altă cale, în parte identică cu precedenta, dar având un suflu nou. Traditiile se prăfuiesc, uimirea se transformă în rutină. Revitalizarea poate veni din critica aceasta constructivă, o adaptare la noile conditii de cultură si civilizatie, mereu schimbătoare. "Călcâiul lui Ahile" al sistemului doctrinar este ancora de care se poate agăta inovatia, progresul. Dumnezeu vrea ca jocul cosmic să continue la infinit, să fie mereu ceva de făcut si de descoperit. Creativitatea Sa este nemărginită si nu-i plac ideologiile închise, etanse, pretins perfecte si complete – fiindcă asa ceva nu poate exista într-o realitate divină mereu în miscare, în expansiune, unde fiecare clipă aduce o înnoire...
În concluzie: nu-ti face idol din nicio teorie, dogmă, învătătură sacră, căci doar trăirea personală practică te poate apropia de adevăr treptat, treptat, pe măsura întelegerii tale! Găseste Marele Adevăr din spatele cuvintelor sau notiunilor, intuieste realitatea de dincolo de minte! Mintea minte! Exprimarea lingvistică este imperfectă, neterminarea turnului din Babilon asta ne sugerează: că nu poti explica infinitul prin finit, realitatea complexă, printr-un edificiu de cuvinte.
2
Adevărul este o cucerire individuală. Nu poti găsi adevărul în colectiv. Orice asociere pe criterii ideologice îti va impune niste limite, niste cenzuri ale grupului. Dacă încerci să le depăsesti, esti avertizat, amendat sau exclus. Nu poti gândi independent cât timp tii cu dintii de avantajele trecutului. Te-au satisfăcut si pe tine, ca pe ceilalti. Dar azi vrei să întelegi mai mult si ai nevoie de libertatea cugetului. Grupul nu-ti va permite nicio derogare de la regulile "unanim" acceptate si verificate. Ce este unanim, nu acceptă discutii sau îndoieli. Oricât de bun si amabil ai fi, te vor musca coltii intolerantei celor care până deunăzi ti-au fost "frati". Dorinta de conservare a trecutului se amplifică proportional cu mărimea comunitătii. Cu cât grupul e mai mare, presiunea psihologică creste, iar progresul ideatic devine imposibil. Numai cei cărora nu le este frică să înfrunte singuri necunoscutul pot aduce lumina cunoasterii. Apoi îi vor urma treptat cei mai curajosi, dar majoritatea încă vor rămâne devotati lucrurilor sigure. Nicio asociere, în numele oricăror idealuri nobile nu face exceptie: dacă îti vei dori confortul turmei, îti vei înnăbusi dorinta de adevăr, vei face compromisuri de gândire. Ar putea face o exceptie (partial) domeniile care încurajează inovatia: arta, divertismentul, stiinta. Cele mai supuse conservatorismului sunt domeniul social, politic, religios, filosofic.
Renuntă la protectia grupului si vei putea fi liber, chiar dacă gândirea liberă este adeseori sinuoasă, cu reveniri, poticniri, dar si progrese remarcabile spre adevăr!
3
Fiecare om are dreptul la propria sa libertate de gândire, care îl va conduce la propriile sale adevăruri. Nimeni nu are dreptul să i le renege, chiar dacă sunt evident incomplete. Le-a obtinut prin propriile eforturi, le merită si le va apăra. Dacă le-a cucerit singur, trebuie să i le respectăm - înseamnă că de ele are nevoie în actuala etapă a dezvoltării sale. Este un luptător pentru adevăr si trebuie respectat pentru asta. Ai încredere în el că-si va continua lupta de a-si lărgi orizontul si va ajunge poate la aceleasi opinii cu tine, mai târziu! Dar acum lasă-l să se bucure de revelatiile personale, de ele are nevoie acum! Adevărul uman are multe fatete, fiecare om le vede pe ale sale, iar cu timpul le va vedea si pe cele ale colegilor sau dusmanilor.
Dar într-un grup, toate acestea nu mai sunt valabile. Adevărul unuia trebuie înghitit de toti, dogma e mai comodă si nici nu trebuie să te străduiesti intelectual, decât să memorezi ce au gândit altii. Dimpotrivă, dacă te arăti prea curios si pui întrebări incomode, vei fi rău văzut. Ei bine, asemenea adepti, care îti servesc adevărul pe tavă ca să-l înghiti pe nemestecate, nu merită respectul tău si pot fi criticati sau ignorati fără jenă, dacă ai destulă fortă să-ti asumi oprobiul grupului.
Fiecare om are misiunea lui pământească. Fiecare adept are misiunea lui spirituală. Nu este cazul să se compare mereu cu ceilalti adepti, ca la scoală. Spiritualitatea este o întrecere cu tine însuti. Nu e nevoie să semeni cu nimeni. Multi discipoli avansati ai unor mari maestri au avut propria cale si personalitate distinctă de a învătătorului. Nu urmări să ai aceleasi experiente spirituale cu nimeni, desi unele pot semăna!
4
Marii gânditori au fost inovatori, prin asta au rămas în istorie. Un gânditor care respectă canoanele traditiei poate fi cel mult un bun profesor, dar nu un creator de idei. Fii propriul tău geniu, găseste-ti ideile tale originale, ele te reprezintă în acest moment al evolutiei tale, sunt rodul zbuciumului tău! Fii un mare gânditor la nivelul tău, depăseste dogmele, paradigmele, regulile rigide cu care ai fost înconjurat! Când ideile s-au solidificat, deja au murit. Gândirea trebuie să fie mobilă precum aerul. Poti fi un geniu în cercul tău de prieteni, colegi, asociati, pur si simplu având curajul de a descoperi si exprima public mai mult decât ei. Poate te vor ridiculiza, când nu vor să pară mai prosti decât tine; poate te vor umili, când se vor simti inferiori; poate te vor ameninta, când le va fi frică de puterea ce o ai asupra lor. Dar dacă vei rezista presiunii mediocritătii si vei gândi liber, vei fi fericit! Fericit, dar singur în multime. Nimeni nu te va ovationa, nu vei găsi recunoasterea, dar cunoasterea îti va da putere. Depăsind obstacolele, învingându-ti obisnuintele si teama, vei deveni un lider de opinie.
Iar atunci când vei ajunge în culmea gloriei, nu-ti pierde curajul de a-ti schimba opiniile si a-ti părăsi vechile credinte, cucerite cu greu! Aceasta ar fi suprema dovadă a curajului de a urma adevărul până în cele mai ascunse tainite ale realitătii... Păstrându-ti independenta chiar fată de clubul ce l-ai creat tu, te vei dovedi puternic. După un timp, s-ar putea să revii cu completări sau contraziceri ale tezelor initiale, căci asa este mersul în spirală al progresului. Nu îti transforma ideile în statui, în dogme eterne! Asa se cam întâmplă, din păcate: ideile ce au fost bune pentru o etapă devin idoli la care se închină epigonii si cei incapabili de inovatie. Apar obiectele tabu, cultul strămosilor, superstitiile. Progresul societătii este adus de oamenii care au curajul să rămână singuri în fata tuturor, apărându-si ideile si, mai ales, libertatea de gândire. Geniile au fost întotdeauna neîntelese, cel putin la început. Este colosală inertia mentalitătilor, prejudecătilor, uneori dincolo de puterea de îndurare a unui geniu sensibil. Pe unii i-a distrus nesimtirea, indiferenta, duritatea inertilor majoritari...
Răzvan Alexandru Petre
16 octombrie 2010