<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


ATENŢIE LA NEW AGE !

Începând cu mişcarea hippie, civilizaţia occidentală a încercat diverse căi de a contrabalansa accentul excesiv pus pe politică, tehnică şi economie, recuperând în felul său dimensiunea spirituală a fiinţei umane. Curentele de idei şi atitudini în sprijinul ridicării individului la rang de Persoană şi a naturii la rang de Conştiinţă au devenit tot mai contagioase. Ele poartă acum o etichetă : NEW AGE. Apariţia sa vulcanică acum peste un sfert de secol a primit un sprijin decisiv de la savanţii din fizică, ştiinţele medicale, biochimie, psihologie, filosofie etc. Noua optică socială cuprinde ideologii şi metode extrem de diverse, dar cu un scop declarat profund umanist : să ne împrietenim cu Natura-mamă, să optimizăm relaţiile dintre oameni, să ne găsim armonia lăuntrică.

Odată cu eliberarea din închisoarea ideologică comunistă, noi, românii, ne-am reînnoit entuziaşti tradiţia bisericească, dar totodată ne-am deschis şi spre informaţiile culturale şi fenomenele sociale inedite propuse de New Age. Iată o scurtă enumerare a câtorva aspecte noi, prezente în societatea românească :

Unii semeni de-ai noştri, copleşiţi de această avalanşă informaţională, preferă să o respingă în totalitate, nedorind să înţeleagă că bioenergia, spiritismul, hipnoza şi satanismul sunt chestiuni total diferite. Dar, subiectul este extrem de complex şi controversat, ca şi vremurile în care trăim. Depinde ce vrem să vedem. Putem privi New Age ca pe un amestec hibrid şi bulversant de doctrine diferite, chiar antagonice : invocarea divinităţii versus satanism, ştiinţa relaxării şi autohipnoza versus utilizarea drogurilor, reiki versus vrăjitorie, armonizare cu natura versus homosexualitate ş.a.m.d.

Putem privi însă apariţia sa în Europa Occidentală şi America de Nord ca semn al necesităţii obiective a unei „revoluţii spirituale”. New Age-istul, deşi recunoaşte împrejurările vitrege ale Apocalipsei, în care deja trăim, vrea să creadă că efortul indivizilor conştienţi de a se îmbunătăţi întâi pe ei înşişi va duce în final la schimbarea lumii, fără convulsii sociale. Nu este acesta un ideal lăudabil ?!

Probabil că acest fenomen reprezintă o tendinţă firească a societăţii omeneşti actuale. Să-l privim mai de aproape. Ce nu este New Age ? New Age se vrea altceva decât religiile şi cultele creştine. Nu se identifică nici cu religiile asiatice, deşi preia (mai mult sau mai puţin eronat) unele elemente doctrinare. Ce este New Age ? Este, înainte de orice, un curent de gândire, o nouă spiritualitate. Acesta a inspirat apariţia a zeci de mii de grupuri şi instituţii; se pot umple cărţi întregi numai cu listele asociaţiilor Noii Ere şi a mentorilor acestora ! „New Age” nu este o organizaţie, ci mai mult o ETICHETĂ. Din mişcare fac parte nu numai Amnesty International (apărători ai drepturilor omului) şi Green Peace (militanţi ecologişti), ci şi secta „Templul Poporului” a lui Jim Jones, care a şocat opinia publică prin sinuciderile în masă din Guyana. Sub paravanul ideilor revoluţionare ale „Erei Vărsătorului”, tot felul de secte şi culte cu scopuri venale sau chiar anti-umane momesc cu vorbe goale pe acei creduli dornici de a ieşi din stresul şi banalul cotidian sau de a găsi un grup cu care să împărtăşească aceleaşi idei generoase.

Caracteristica principală a organizării New Age este lipsa de organizare. Cu alte cuvinte, grupurile s-au dezvoltat în reţea, fără ierarhii, similar Internetului, chiar înainte de apariţia acestuia. De altfel, Internetul este azi liantul de bază al mişcării. În aceasta constă şi puterea ei – dizolvarea unei grupări nu modifică cu nimic peisajul general (vezi cazul sectei „Templul Poporului”). Cine are interes de a manipula mediatic poate să-şi continue nestingherit intoxicarea din chiar sânul mişcării. Nu există autorităţi, nici critică. Şi chiar dacă ar fi date în vileag, n-ar afecta mişcarea globală, care este prin definiţie autonomă local, legată doar prin idei, nu prin programe comune, cu atât mai puţin prin persoane sau instituţii. S-ar părea că mişcarea New Age este indestructibilă !

Dar, oare, această atât de complexă spiritualitate nu are şi ea un „călcâi al lui Ahile” ?

În opinia noastră, o eroare a spiritualităţii New Age (explicabilă prin preluarea fără discernământ a învăţăturilor orientale) este negarea dualităţii Bine-Rău. Se consideră că răul ce trebuie combătut de fiecare, prin dezvoltare personală, este IGNORANŢA SPIRITUALĂ, adică necunoşterea esenţei lăuntrice superioare. Suntem de acord cu acest imperativ, dar cunoaşterea de Sine nu contrazice în nici un fel viziunea dualistă. Dimpotrivă, devenind mai sensibili la subtilităţile Naturii şi ale Spiritului, învăţăm marea lecţie a înfruntării şi echilibrului dinamic dintre contrarii.

Putem interpreta această eroare grosolană ca fiind ea însăşi un efect al conjuraţiei satanice împotriva Creatorului. Dacă gândirea materialistă L-a exclus radical pe Dumnezeu din sfera preocupărilor umane, Noua Spiritualitate face un compromis viclean : nu-L neagă direct, ci doar elimină dualitatea Bine-Rău din învăţăturile spirituale. S-o spunem franc : morala nu este o invenţie pur omenească, ci un îndemn divin ! Omenirea nu poate stabili răul şi binele decât prin prisma unui reper spiritual – îngerii ne sfătuiesc şi lucrează pentru bine, iar demonii, pentru rău. Prin urmare, noul mod subtil de a anula importanţa Divinităţii constă în relativizarea principiilor morale la contextul geo-istoric şi cultural.

New Age îl pune în centrul universului pe omul însuşi. Se spune că, dacă esenţa omului este spiritul, care este una cu Dumnezeu, înseamnă că, prin revelarea spiritului, omul devine Dumnezeu. Cât orgoliu şi nesăbuinţă ! El vrea să se auto-mântuiască, la fel ca în budism. Numai că budistul autentic (oricât de atee ne-ar părea nouă această doctrină) urmându-şi religia, este ajutat de maeştrii şi spiritele protectoare ale Căii. În schimb, adeptul New Age nu se sprijină decât pe el însuşi, eventual şi pe colegii săi. „Un orb care conduce alţi orbi”. Să înţelegem de aici cât de vulnerabil este el în faţa atacurilor mentale ale entităţilor malefice şi dezavantajul său faţă de religiile ierarhizate canonic, unde învăţătorii îşi pot îndruma ucenicii în situaţii dificile pe baza tradiţiei patristice şi a harului păstoresc.

Nimic omenesc pe lume nu este 100% bun sau rău. Unele lucruri bune au fost pervertite, iar altele rele au clarificat situaţii confuze, ducând în final la victoria adevărului. Gândirea şi mişcarea New Age conţine multe elemente valabile. Dacă am conveni că satanismul, drogurile, homosexualitatea şi vrăjitoria nu aparţin Noii Spiritualităţi, după cum Inchiziţia nu aparţine spiritului creştin, poate că şi cei mai acerbi critici ar deveni mai îngăduitori cu susţinătorii „Erei Vărsătorului”. 

New Age a produs o nemaiîntâlnită efervescenţă culturală şi o sinergie a preocupărilor spirituale pe tot globul. A făcut cunoscute prin mass-media marile cunoştinţe esoterice, ţinute secrete de atâta timp. Deşi publicarea lor satisface curiozitatea generală, totuşi nu garantează punerea în practică cu succes a acelor teorii. Lipseşte „know-how”-ul tehnologiei spirituale, cunoscut doar în căile autentice. New Age oferă mii de metode şi manuale esoterice, dar pentru cel care vrea o schimbare profundă şi o mutaţie de conştienţă, ele sunt doar primul pas, stimularea curiozităţii. Uneori, punându-le în practică, sunt suficiente în sine, până la un anumit nivel. Însă de cele mai multe ori ne cheamă la aderarea la un grup, un maestru, o disciplină, un cult. Şi riscăm să găsim mai ales impostori ! Nu există criterii ştiinţifice care să ateste valabilitatea, bunele intenţii sau curăţenia sufletească a unui astfel de „magnetizor de conştiinţe”. Dar, din fericire, avem pilda evanghelică : „pomul se cunoaşte după roade, iar omul după fapte”, a cărei înţelepciune ne poate fi ghidul de căpătâi în cercetarea oamenilor.

Referinţe : Bruno Wurtz, NEW AGE, Editura de Vest

RĂZVAN PETRE

2001