< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Începând cu miscarea hippie, civilizatia occidentală a încercat diverse căi de a contrabalansa accentul excesiv pus pe politică, tehnică si economie, recuperând în felul său dimensiunea spirituală a fiintei umane. Curentele de idei si atitudini în sprijinul ridicării individului la rang de Persoană si a naturii la rang de Constiintă au devenit tot mai contagioase. Ele poartă acum o etichetă : NEW AGE. Aparitia sa vulcanică acum peste un sfert de secol a primit un sprijin decisiv de la savantii din fizică, stiintele medicale, biochimie, psihologie, filosofie etc. Noua optică socială cuprinde ideologii si metode extrem de diverse, dar cu un scop declarat profund umanist : să ne împrietenim cu Natura-mamă, să optimizăm relatiile dintre oameni, să ne găsim armonia lăuntrică.
Odată cu eliberarea din închisoarea ideologică comunistă, noi, românii, ne-am reînnoit entuziasti traditia bisericească, dar totodată ne-am deschis si spre informatiile culturale si fenomenele sociale inedite propuse de New Age. Iată o scurtă enumerare a câtorva aspecte noi, prezente în societatea românească :
Răspândirea terapiilor "blânde" de vindecare, complementare medicinei clasice - bioenergie, reiki, acupunctură, masaj, cromoterapie, homeopatie, meloterapie, aromoterapie, cristaloterapie, sacroterapie s.a. Tratamentul vizează întâi întregul organism si apoi organul bolnav, urmărind reechilibrarea generală a functiilor, purificarea de toxine, armonizarea energiilor. Pacientul este privit în integralitatea sa (holistic), ca trup, suflet si spirit.
Aparitia unor cursuri unde se predau tehnici de eliminare a stresului, obtinerea confortului psihologic, a dezvoltării mentale si comunicarea cu propriul subconstient - metoda Silva, radiestezie, Meditatie Transcendentală, programare neurolingvistică etc. Sunt tehnici preluate din gândirea yoghină, budistă, taoistă si adaptate vremurilor de azi. Unele vorbesc si despre manifestarea puterilor paranormale, comunicarea cu entitătile din planurile paralele, purificarea si evolutia spirituală. Aceste metode pot fi utile dacă sunt folosite cu discernământ si numai spre binele oamenilor
Înfiintarea scolilor Waldorf, privind problematica educatiei copilului dintr-un unghi cu totul nou, antroposofic.
Popularizarea fenomenelor paranormale, de multe ori apelând la studii serioase si obiective, conduse de specialisti de înaltă probitate profesională si morală. Aflăm că trăim într-o lume a misterelor, care sfidează orice gândire materialistă - miscarea obiectelor cu puterea mintii, transferul gândului direct de la creier la creier, vederea cu ochii legati, levitatia, poltergeist, răpirile organizate de extraterestri, dialoguri mediumnice sau prin mijloace electronice cu spiritele, acestea si multe altele sunt deja fapte cunoscute celor care se informează.
Proliferarea endemică a ghicitului (în tarot, cafea, astre etc) si a vrăjitoriei (amestec de autosugestie, hipnoză agresivă si maleficitate).
Aparitia unor indivizi înzestrati cu pretinse puteri mistice - "alesi", "iluminati"- precum si a unor grupări pseudo-religioase, bazate pe o logistică bine sponsorizată. Speculând unele doctrine abil alcătuite, acesti "binefăcători spirituali" îsi câstigă averile subjugând constiintele unor persoane vulnerabile. Să adăugăm aici si activitătile înfiorătoare ale sectelor satanice chiar si pe plaiurile mioritice...
Unii semeni de-ai nostri, coplesiti de această avalansă informatională, preferă să o respingă în totalitate, nedorind să înteleagă că bioenergia, spiritismul, hipnoza si satanismul sunt chestiuni total diferite. Dar, subiectul este extrem de complex si controversat, ca si vremurile în care trăim. Depinde ce vrem să vedem. Putem privi New Age ca pe un amestec hibrid si bulversant de doctrine diferite, chiar antagonice : invocarea divinitătii versus satanism, stiinta relaxării si autohipnoza versus utilizarea drogurilor, reiki versus vrăjitorie, armonizare cu natura versus homosexualitate s.a.m.d.
Putem privi însă aparitia sa în Europa Occidentală si America de Nord ca semn al necesitătii obiective a unei "revolutii spirituale". New Age-istul, desi recunoaste împrejurările vitrege ale Apocalipsei, în care deja trăim, vrea să creadă că efortul indivizilor constienti de a se îmbunătăti întâi pe ei însisi va duce în final la schimbarea lumii, fără convulsii sociale. Nu este acesta un ideal lăudabil ?!
Probabil că acest fenomen reprezintă o tendintă firească a societătii omenesti actuale. Să-l privim mai de aproape. Ce nu este New Age ? New Age se vrea altceva decât religiile si cultele crestine. Nu se identifică nici cu religiile asiatice, desi preia (mai mult sau mai putin eronat) unele elemente doctrinare. Ce este New Age ? Este, înainte de orice, un curent de gândire, o nouă spiritualitate. Acesta a inspirat aparitia a zeci de mii de grupuri si institutii; se pot umple cărti întregi numai cu listele asociatiilor Noii Ere si a mentorilor acestora ! "New Age" nu este o organizatie, ci mai mult o ETICHETĂ. Din miscare fac parte nu numai Amnesty International (apărători ai drepturilor omului) si Green Peace (militanti ecologisti), ci si secta "Templul Poporului" a lui Jim Jones, care a socat opinia publică prin sinuciderile în masă din Guyana. Sub paravanul ideilor revolutionare ale "Erei Vărsătorului", tot felul de secte si culte cu scopuri venale sau chiar anti-umane momesc cu vorbe goale pe acei creduli dornici de a iesi din stresul si banalul cotidian sau de a găsi un grup cu care să împărtăsească aceleasi idei generoase.
Caracteristica principală a organizării New Age este lipsa de organizare. Cu alte cuvinte, grupurile s-au dezvoltat în retea, fără ierarhii, similar Internetului, chiar înainte de aparitia acestuia. De altfel, Internetul este azi liantul de bază al miscării. În aceasta constă si puterea ei – dizolvarea unei grupări nu modifică cu nimic peisajul general (vezi cazul sectei "Templul Poporului"). Cine are interes de a manipula mediatic poate să-si continue nestingherit intoxicarea din chiar sânul miscării. Nu există autorităti, nici critică. Si chiar dacă ar fi date în vileag, n-ar afecta miscarea globală, care este prin definitie autonomă local, legată doar prin idei, nu prin programe comune, cu atât mai putin prin persoane sau institutii. S-ar părea că miscarea New Age este indestructibilă !
Dar, oare, această atât de complexă spiritualitate nu are si ea un "călcâi al lui Ahile" ?
În opinia noastră, o eroare a spiritualitătii New Age (explicabilă prin preluarea fără discernământ a învătăturilor orientale) este negarea dualitătii Bine-Rău. Se consideră că răul ce trebuie combătut de fiecare, prin dezvoltare personală, este IGNORANTA SPIRITUALĂ, adică necunosterea esentei lăuntrice superioare. Suntem de acord cu acest imperativ, dar cunoasterea de Sine nu contrazice în nici un fel viziunea dualistă. Dimpotrivă, devenind mai sensibili la subtilitătile Naturii si ale Spiritului, învătăm marea lectie a înfruntării si echilibrului dinamic dintre contrarii.
Putem interpreta această eroare grosolană ca fiind ea însăsi un efect al conjuratiei satanice împotriva Creatorului. Dacă gândirea materialistă L-a exclus radical pe Dumnezeu din sfera preocupărilor umane, Noua Spiritualitate face un compromis viclean : nu-L neagă direct, ci doar elimină dualitatea Bine-Rău din învătăturile spirituale. S-o spunem franc : morala nu este o inventie pur omenească, ci un îndemn divin ! Omenirea nu poate stabili răul si binele decât prin prisma unui reper spiritual - îngerii ne sfătuiesc si lucrează pentru bine, iar demonii, pentru rău. Prin urmare, noul mod subtil de a anula importanta Divinitătii constă în relativizarea principiilor morale la contextul geo-istoric si cultural.
New Age îl pune în centrul universului pe omul însusi. Se spune că, dacă esenta omului este spiritul, care este una cu Dumnezeu, înseamnă că, prin revelarea spiritului, omul devine Dumnezeu. Cât orgoliu si nesăbuintă ! El vrea să se auto-mântuiască, la fel ca în budism. Numai că budistul autentic (oricât de atee ne-ar părea nouă această doctrină) urmându-si religia, este ajutat de maestrii si spiritele protectoare ale Căii. În schimb, adeptul New Age nu se sprijină decât pe el însusi, eventual si pe colegii săi. "Un orb care conduce alti orbi". Să întelegem de aici cât de vulnerabil este el în fata atacurilor mentale ale entitătilor malefice si dezavantajul său fată de religiile ierarhizate canonic, unde învătătorii îsi pot îndruma ucenicii în situatii dificile pe baza traditiei patristice si a harului păstoresc.
Nimic omenesc pe lume nu este 100% bun sau rău. Unele lucruri bune au fost pervertite, iar altele rele au clarificat situatii confuze, ducând în final la victoria adevărului. Gândirea si miscarea New Age contine multe elemente valabile. Dacă am conveni că satanismul, drogurile, homosexualitatea si vrăjitoria nu apartin Noii Spiritualităti, după cum Inchizitia nu apartine spiritului crestin, poate că si cei mai acerbi critici ar deveni mai îngăduitori cu sustinătorii "Erei Vărsătorului".
New Age a produs o nemaiîntâlnită efervescentă culturală si o sinergie a preocupărilor spirituale pe tot globul. A făcut cunoscute prin mass-media marile cunostinte esoterice, tinute secrete de atâta timp. Desi publicarea lor satisface curiozitatea generală, totusi nu garantează punerea în practică cu succes a acelor teorii. Lipseste "know-how"-ul tehnologiei spirituale, cunoscut doar în căile autentice. New Age oferă mii de metode si manuale esoterice, dar pentru cel care vrea o schimbare profundă si o mutatie de constientă, ele sunt doar primul pas, stimularea curiozitătii. Uneori, punându-le în practică, sunt suficiente în sine, până la un anumit nivel. Însă de cele mai multe ori ne cheamă la aderarea la un grup, un maestru, o disciplină, un cult. Si riscăm să găsim mai ales impostori ! Nu există criterii stiintifice care să ateste valabilitatea, bunele intentii sau curătenia sufletească a unui astfel de "magnetizor de constiinte". Dar, din fericire, avem pilda evanghelică : "pomul se cunoaste după roade, iar omul după fapte", a cărei întelepciune ne poate fi ghidul de căpătâi în cercetarea oamenilor.
Referinte : Bruno Wurtz, NEW AGE, Editura de Vest
RĂZVAN PETRE
2001
< Înapoi la Pagina Răzvan Petre