<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


Big Brother, pandemie, schimbări climatice

de Răzvan-Alexandru Petre

Noua societate va fi a controlului total. Este o tendinţă evidentă, la care majoritatea populaţiei subscrie. Noi, care am trecut prin comunism, ştim ce înseamnă, dar tinerii sunt fascinaţi de neo-marxism, care îi conduce spre Big Brother. Tehnologia este deja prezentă. Mai trebuie doar voinţă politică, care nu va fi greu de obţinut în condiţiile dificile generate de pandemie, schimbări climatice şi alte nenorociri.

Mulţi tineri spun că nu îi deranjează ca Google sau Microsoft să ştie tot ce fac şi gândesc, ba, dimpotrivă, îşi postează singuri pe Facebook toate intimităţile. Însuşi cuvântul „intimitate” s-a perimat. Fetele merg pe stradă aproape despuiate, nedându-şi seama că, în felul acesta, nu mai prezintă niciun mister pentru băieţi. Lumea se schimbă, şi asta face dintotdeauna, pentru a bifa toate experienţele posibile. Nu e vina sau meritul ei, ci asta-i dorinţa Creatorului, de a testa toate variantele de erori şi corecţii.

Am putea spune şi că Big Brother are un rost spiritual. Nu trebuie învinovăţită elita care o pune în practică, căci ea doar face Voia Domnului. Dorinţa omului de libertate nu poate fi încurajată să se manifeste decât prin constrângerile asupra societăţii. Altfel, am văzut deja cât de uşor se lasă omul dominat de dorinţa de comoditate, consumerism şi materialism. Nici nu mai ştie că îşi doreşte libertate, care a devenit un lucru de la sine înţeles.

Când se trezeşte în om dorul de libertate, el capătă voinţa de a renunţa la comodităţi, îşi limitează consumul la strictul necesar şi îşi îndreaptă gândul către Cer, căci numai de acolo îşi mai trage speranţa şi tăria sufletească. Dorinţa de confort a vlăguit omenirea şi este nevoie de o resetare spirituală.

Schimbările climatice, aducând atâtea probleme nebănuite, amintesc oamenilor cât de vulnerabili sunt şi că au nevoie de unitate şi înfrăţire. Nimeni nu mai poate avea siguranţă în locul unde trăieşte. Asta înseamnă şi că ar putea primi ajutor la nevoie de la cine nu se aşteaptă, aşa că este mai bine ca toată lumea să colaboreze, să se respecte reciproc şi să se ajute necondiţionat. Deja lucrul ăsta a început să se întâmple.

salvand tabloul lui Eminescu de la dezastru
Să salvăm de la dezastru ce-i mai preţios, sufletul!

Pandemia a împărţit lumea în două tabere, ceea ce este hilar, dar şi dramatic, în acelaşi timp. Este amuzant cât de convinse sunt ambele tabere de dreptatea lor, iar umorul rezultă din faptul că niciuna nu are dreptate decât la suprafaţa argumentelor şi pseudo-argumentelor. Problema este mai profundă. Structura şi comportamentul virusului sunt de aşa natură, încât ne arată că are în spate o inteligenţă mai mare decât cea a omului. Nu este un accident al naturii, ci o inteligenţă a naturii. Nimeni nu poate învinge natura.

Şi care ar putea fi rostul spiritual al pandemiei?

Pare a fi un tir împrăştiat în mai multe direcţii.

O direcţie ne demonstrează că ştiinţa materialistă nu este suficientă şi nu-i deloc atât de avansată pe cât se lăudau savanţii până de curând. Nu mai avem timpul şi răbdarea să ascultăm promisiunile lor învechite că „ştiinţa va avansa la un nivel nemaipomenit”. Ar fi trebuit să controleze deja virusul şi pandemia, aşa că savanţi până de curând respectaţi au devenit nomina odiosa. Este o încurajare pentru ştiinţa alternativă, energetică sau spirituală.

O altă direcţie ţine de conştientizarea unităţii omenirii. Pandemia nu poate fi limitată la o regiune sau ţară, căci oamenii circulă, iar virusul, odată cu ei. Nu se poate vindeca doar o parte a omenirii, ci întreaga lume, ca să nu reapară pandemia. Deocamdată se încearcă vechea metodă, de a pune la adăpost lumea civilizată, lăsând lumea a treia la urmă, ca de obicei. Dar se va dovedi că nu este eficient, din motivul amintit. (De curând România a donat multe vaccinuri Tunisiei, o ţară săracă.)

Deocamdată, singura speranţă este vaccinarea în masă. Totuşi, este un experiment în desfăşurare, nefinalizat. Nu ştim în ce măsură vaccinarea va opri noile tulpini virale, ba chiar şi pe cele vechi, şi nu va produce alte dezastre biologice. Dacă omenirea şi-ar învăţa toate lecţiile din această pandemie, numai atunci vaccinarea i-ar putea pune capac.

Şi, bineînţeles, a apărut problema vaccinării obligatorii, care a împărţit lumea în două tabere ireconciliabile. Este amuzant că nici oficialii care o susţin nu sunt absolut siguri că va rezolva pandemia şi nici civilii care i se opun nu au altă soluţie. Sau, chiar dacă oficialii sunt siguri de eficienţa vaccinului, se lovesc de ignoranţa unei largi pături a populaţiei, iar impunând măsuri radicale, vor pierde la vot. Este o soluţie de tip lose-lose. Ceea ce ne sugerează că această problemă trebuie abordată de la un nivel de gândire superior, dintr-o altă paradigmă.

Este o criză a existenţei ego-ului uman. El vrea să aibă CONTROLUL situaţiei, în acest caz, prin vaccinare. El este mereu NEMULŢUMIT, criticând vaccinarea. E vorba de opinii pro şi contra, nu de fapte certe. Certitudinile întârzie tocmai pentru a ţine în şah ego-ul. E pus sub semnul întrebării întregul sistem de gândire bazat pe ego.

Apar tot mai multe probleme globale, care se înlănţuie şi se amestecă, şi nimeni nu are o soluţie universală. Emergenţa Chinei pe plan economic, militar şi alte planuri schimbă vechiul echilibru de putere şi aduce nişte provocări necunoscute (inclusiv în industria IT, vârful de lance al progresului material). Oricum, vechile tipare de gândire suprematiste, imperialiste şi de supravieţuire a celui mai puternic încep să-şi arate limitele şi neputinţele. E nevoie de o nouă paradigmă şi în planul politicii mondiale.

Trăim într-o perioadă frământată a istoriei, dar şi interesantă. Soluţii la probleme se găsesc, dar sunt foarte diferite şi cu efecte diferite. În funcţie de care soluţii se adoptă, acea variantă de viitor vom trăi. Totuşi, nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de interesul pentru problemele lumii. Adevărata noastră misiune este personală, nu putem noi salva Pământul sau specia umană.

Însă putem să ne salvăm sufletul, învăţând să ne liniştim emoţiile şi să ne controlăm gândurile. Contează ce atitudine interioară avem faţă de ceea ce vedem în exterior. O-ho-ho, şi avem ce vedea! Dar dacă ne lăsăm purtaţi de panică, adânciţi în depresie sau aprinşi de furie, înseamnă că n-am înţeles nimic. Este un test spiritual individual foarte intens, oferit de toate aceste provocări, care s-au pornit ca un tăvălug peste lume.

< Sus >

Răzvan A. Petre
18 august 2021