<  Înapoi la index BRACO


BRACO - Despre adevăratele emoţii

Ascultaţi mesajul în limba croată, cu traducerea în româneşte derulându-se pe ecran (am încorporat videoclipul la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul şi îl public mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta în engleză şi este oferită de echipa "Romanian - Braco TV").

Răzvan-Alexandru Petre

Muzica oficială a transmisiei energetice a Maestrului Braco

 

DESPRE ADEVĂRATELE EMOŢII

[Inspiraţii oferite lui Braco de Spiritele Superioare]

* * *

Omul ar trebui să fie vesel, indiferent de situaţie. Dificultatea vieţii ar putea alunga momentele fericite, dar este necesar să nu le pierdem. Trebuie să fim înţelepţi. Iar această muzică este minunată, vibraţiile sale năruie tristeţea sufletului ce distruge omul. Bucuria este o energie de vibraţie înaltă. Ea îi oferă omului putere şi lumină ca să atragă ajutor din Cer. Dacă sunteţi trişti, Puterile Întunericului, ce au nevoie de tristeţea voastră, se vor aşeza lângă voi. Bucuria este Lumina care atrage Puterile Binelui.

Dar veselia ar trebui să fie înţeleaptă: capacitatea de a râde cu bucurie – asta este ceea ce au pierdut oamenii. Omul râde de nenorocirile altora, de glume stupide, de copiii lui Dumnezeu. Toate aceste motive de râs sunt lipsite de valoare şi înşelătoare. Dacă sunteţi înţelepţi, râdeţi sincer. Râdeţi de voi în primul rând şi dacă sunteţi suficient de spirituali pentru a face acest lucru. Râdeţi la făpturile lui Dumnezeu care vă ating inima. Un astfel de râs îi oferă Domnului bucurie şi putere. Ar trebui să ne amintim că există multe motive de tristeţe în viaţă pe care Răul ar dori să le exploateze. Găsiţi un motiv pentru a râde şi veţi simţi Puterea curgând înlăuntrul vostru. Veţi deveni licurici care atrag Puterile Binelui în lumea Întunericului. Iată o parabolă la care să reflectaţi.

Un clovn avea un nas lung. El încerca să îl ascundă în toate felurile posibile, căci clovnii ar trebui să aibă nasul scurt. I s-a spus să lipească o falcă cu dinţii lungi pe nas şi să-şi coloreze vârful în roşu. Ar arăta ca şi cum cineva i-ar muşca nasul. Clovnul a răspuns: “Dar asta nu e amuzant.” “De ce crezi asta?” l-au întrebat. “Pentru că”, a răspuns clovnul, “oamenii ar crede că mă doare. Poate fi amuzantă durerea?”

Morala pildei este că lucrurile pot fi amuzante atunci când acestea nu sunt asociate cu durerea. Domnul se mâhneşte când vede oamenii râzând prosteşte de cei care alunecă sau cad sau sunt în suferinţă din alte motive. Aceşti oameni nu sunt copiii lui Dumnezeu. Ei sunt copiii Satanei.

În zilele noastre, oamenii sunt învăluiţi în depresie. Este greu chiar şi pentru o persoană veselă să se bucure, căci valuri de întristare umană continuă să se reverse asupra ei. Este extrem de greu în astfel de condiţii să îţi menţii vibraţiile luminoase şi chiar să găseşti un motiv pentru a te bucura. Prin urmare, este mai bine să stăm departe de oamenii posomorâţi, care tind să ne secătuiască de energie. Aceşti oameni sunt criminali. Nu vă asumaţi riscul, pur şi simplu, staţi departe de ei. Iată o pildă în acest sens.

Demonul privea oamenii care se certau, jubilând. Satana se va bucura cu siguranţă de lucrarea lui. Domnul gândea uitându-se la demon: “Râsul ar trebui să fie vesel, nu răuvoitor. De aceea, nu Mă voi odihni cât timp oamenii continuă să provoace Satanei acel râs plin de satisfacţie, nu râsul fericit al îngerilor. Vă voi trimite cunoaşterea prin razele Mele: nu lăsaţi mânia să vă posede. Nu hrăniţi Focul Negru, ci gândiţi-vă la Lumina din viaţa voastră, care începe cu Lumina din sufletele voastre. Faceţi tot ce puteţi pentru a o obţine.”

Nimeni nu este perfect, dar fiecare doreşte ca toţi ceilalţi să fie perfecţi, uitând de propriile imperfecţiuni. Ar trebui să radiaţi unul către celălalt, deşi este atât de greu. Un om care simte iubire nu poate fi nefericit. Iată o pildă în acest sens.

< Sus >

Un bătrân înţelept se gândea: “Ce se întâmplă în mintea oamenilor? Ei toţi se urăsc unii pe alţii şi asta le umple viaţa de Întuneric.” O furnică îi răspunse bătrânului: “Nu trebuie să urăşti. Atunci vei trăi în pace şi iubire.” “Tu trăieşti în iubire?”, fu surprins bătrânul “Nu, eu nu”, oftă furnica. “Trăiesc după legile pe care le-a poruncit Domnul şi furnicile nu ştiu ce este iubirea. Dragostea este un dar pentru om. Iubirea îi dă un sentiment de fericire. Aşa ceva nu s-a mai pomenit pentru o furnică. Noi putem experimenta doar un soi de plăcere după finalizarea cu succes a unei activităţi. Dar nu înţeleg de ce omul nu vrea să folosească acest dar, astfel încât viaţa lui să fie plină de Lumină.” Dumnezeu a oftat auzind această conversaţie. Amândoi au dreptate. Neputinţa de a iubi, de a nu tortura oamenii cu ură, de a-i lăsa în pace la momentul potrivit, de a reţine valul sentimentelor răutăcioase, aceasta stă la baza nenorocirilor lor. Puteţi iubi un om imperfect, pentru că şi el este un copil al lui Dumnezeu. Cel puţin pentru asta!

Zâmbetul este dat oamenilor pentru a-şi exprima bucuria. Cât de nefericiţi sunt cei care trebuie să se forţeze să zâmbească! Sunt forţaţi să le placă ceea ce consideră dezgustător. Iar zâmbetul lor devine un semn de ipocrizie, nu de bucurie. Dumnezeu nu poate decât să sufere atunci când vede oamenii zâmbind nefiresc. Semnul luminos, dat oamenilor de Dumnezeu, şi-a pierdut Lumina. Astfel de lucruri mărunte pot ucide un suflet uman. Să ne lăsăm sentimentele să reflecte Armonia Cerului! Să râdem cu bucurie pentru o treabă bine făcută, dar să plângem de emoţie sau în timpul unei rugăciuni sincere. Iată o pildă în acest sens.

Un om a spus unei cepe: “Îmi este greu să aduc lacrimi de tristeţe sau de bucurie în ochii oamenilor, căci eu depind de spontaneitatea ideilor mele creative. Însă tu reuşeşti să provoci lacrimi cu uşurinţă.” Ceapa a răspuns: “Şi eu trebuie să sufăr mult pentru a provoca lacrimi.” “Care sunt aceste suferinţe?”, a întrebat omul surprins. “Oamenii plâng doar când mă taie”, oftă ceapă. “Deci nu-mi spune că este mai greu pentru tine decât pentru mine.”

Morala parabolei este următoarea: Creatorul depune mult efort pentru a-i face pe oameni să plângă de emoţie. A plânge de emoţie este o nobilă trăsătură umană. Vă simţiţi iritaţi tăind o ceapă. Sau ar putea fi altceva care vă poate face să plângeţi. Dar cele mai rele sunt lacrimile de durere cauzate de Satana. Aceste lacrimi îl rănesc pe Domnul, nu pe Satana. Satana se bucură de aceste lacrimi mai mult decât de lacrimile datorate frumuseţii creaţiei lui Dumnezeu sau unei creaţii minunate a omului. Lacrimile arată la fel, dar cât de diferite sunt motivele care le dau naştere! Lui Dumnezeu nu-I pare rău pentru oamenii care nu simt atât de profund încât să verse lacrimi datorită emoţiilor puternice. Dar de ce minune s-au privat prin faptul că şi-au blocat sufletele! Lacrimile de emoţie puternică sunt cel mai bun dar al Domnului. Acele lacrimi vor fi răsplătite cu generozitate.

* * *

< Sus >

Răzvan A. Petre
6 mai
2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=QxU-b3j42cc