<  Înapoi la index BRACO


BRACO - Despre ceea ce este Binele

Iată un alt text spiritual revelat de BRACO. Prin inspiraţia primită de la Isus Cristos, el ne vorbeşte despre Bine şi falsul Bine, explicându-ne că este necesar şi răul în viaţă pentru reechilibrarea armonioasă a omului şi a lumii.

Am observat că atunci când Braco spune "Domnul" se referă la Spiritul lui Isus Cristos, spre deosebire de Dumnezeu, numit aici "Creatorul". Majoritatea pildelor Îl au în centru pe Domnul Isus, ca judecător înţelept al sufletelor oamenilor decedaţi. Nu toate sufletele ajunse la Judecata de Apoi au destulă conştiinţă morală ca să se acuze singure. Unele păstrează încă ataşamentele şi apărările omeneşti şi au nevoie să li se repete până la saţietate unde au greşit şi cum trebuie să-şi corecteze atitudinea.

Ascultaţi glasul lui Braco citind mesajul în limba croată, cu traducerea în româneşte derulându-se pe ecran (ca variantă, am încorporat videoclipul la sfârşitul textului). Am preluat mesajul şi îl public mai jos pentru studiu aprofundat (traducerea provine din varianta în engleză).

Răzvan-Alexandru Petre

Muzica oficială a transmisiei energetice a lui Braco

 

DESPRE CEEA CE ESTE BINELE

[Revelaţiile oferite lui Braco de Marele Spirit al lui Isus Cristos]

* * *

Cel mai adesea, noi spunem că-i bine ceea ce este bun pentru noi înşine. Dar dacă acest lucru e ceva rău pentru o altă persoană? Prin urmare, oare este într-adevăr bun ceea ce noi numim bine? Nu, nu este. Aceasta este doar o amânare temporară a suferinţelor noastre trimise de Sus. A suferinţelor noastre, nu şi ale altora.

Aşadar, ce ar trebui sa fie considerat bine? Bine este ceea ce ne face mai puri, mai luminoşi, mai înţelepţi şi ne face spiritul să se înalţe. Chiar dacă acest lucru este un chin, este bine pentru noi. Aşadar, este necesar să privim fiecare fenomen după cum urmează: dacă ne îndepărtează de păcat şi ne ajută să ne înţelegem mai profund pe noi înşine, ca părţi întregi ale Universului, acest fenomen este bun pentru om.

Un om înţelept acceptă recunoscător toate lecţiile vieţii, căci îl conduc spre Lumină. Iar recunoştinţa faţă de Cer îl face puternic şi invulnerabil la Rău. Din contră, chinul îl înrăieşte pe un om nechibzuit. El devine surd, orb şi stupid, în loc să se lumineze. De aceea este atât de important să avem o viziune corectă asupra tuturor evenimentelor din viaţa proprie: ceea ce învăţăm din întâmplări ar trebui să ne facă mai frumoşi din punct de vedere spiritual. Şi dacă se petrece acest lucru, înseamnă că avem o înţelegere corectă a binelui.

Dacă doar durerea poate lumina sufletul omului, făcându-l să observe Lumina din jurul lui, atunci a-i provoca durere este, cu siguranţă, bine. Căci a trăi orbeşte, fără a înţelege supremaţia Luminii în lume, înseamnă să nu trăieşti deloc. Pentru cei care sunt orbi, binele înseamnă să încerce să-şi deschidă ochii, dar cel mai adesea, acest lucru este foarte dureros.

Iată un exemplu. După ce primeşte o moştenire, un om începe să ducă o viaţă luxoasă. Aroganţa lui faţă de ceilalţi creşte, pentru că valorile false i-au întunecat mintea. Bine pentru el ar fi dacă el şi-ar pierde bogăţia, iar apoi să primească ajutor de la cei pe care i-a considerat inferiori. Schimbând bogăţia cu credinţa în Bunătate înseamnă că şi-ar umple sufletul cu Lumina pe care el nu o cunoştea înainte. Dar dacă persoana este incapabilă să considere ruinarea ca pe un bine pentru sufletul său şi se înrăieşte, atunci ea pare să aibă prea mult Întuneric înlăuntrul său. Nu reuşeşte să înţeleagă că ce s-a întâmplat cu ea este o încercare a Puterilor Luminii de a o îndruma pe calea cea dreaptă.

Dacă persoana urmăreşte să se răzbune în mânia şi disperarea sa, acest fapt constituie o manifestare a demonului care nu doreşte să o elibereze. În acest caz, ar fi bine s-o lăsăm singură cu acest demon, fără a răspunde la atacurile ei maliţioase. Şi se va osândi ea însăşi, pentru că, nereuşind să-şi atingă ţinta, Energia Răului se întoarce la ea şi o răneşte dureros, căci este sursa lui. Dacă asta n-o ajută să ia calea Luminii, atunci această persoană este prinsă în casa Întunericului, unde uşile sunt blocate.

Trebuie să înţelegem ceva foarte important: omul este capabil să se transforme numai din proprie iniţiativă. Nicio încercare din exterior nu va avea efectul dorit. Iată o pildă la care să cugetăm:

Diavolul l-a convins pe un om să-l jefuiască pe un altul. El a făcut-o, dar a fost prins. „Nu eu am fost cel care a comis jaful”, a spus hoţul. „Diavolul m-a amăgit, nu-mi amintesc nimic.” Omul jefuit l-a iertat pe tâlhar, dar la scurt timp, acesta a comis un alt delict – a omorât un om. Şi, din nou, el a încercat să se justifice: „Nu eu am fost cel care a ucis, a fost ca şi cum diavolul m-ar fi posedat.” Din nou a scăpat uşor. A treia oară, diavolul l-a incitat să se sinucidă. Omul s-a aruncat pe fereastră. În timpul căderii se gândea: „Primele două dăţi când l-am ascultat pe diavol am scăpat. Ce se va întâmpla a treia oară?” Dar s-a zdrobit de pământ, iar sufletul său s-a ridicat la Domnul: „Doamne, diavolul m-a făcut să sar. Nu mă judeca cu asprime”, a spus sufletul. Iar Domnul i-a răspuns: „O viaţă întreagă l-ai ascultat pe diavol, iar acum apari înaintea Mea. Ce crezi tu: va fi Judecata Cerurilor la fel de flexibilă precum judecata omenească?” „Cred că nu mă vei ierta”, oftă sufletul cu tristeţe. „Mi-ai dat o părticică din Tine, iar eu am pus-o în slujba diavolului. Dacă aş fi în locul Tău, eu nu m-aş ierta.” „Şi asta e ceea ce voi face”, conveni Domnul. „Eu am încercat să te opresc după prima abatere, dar oamenii care te-au judecat nu Mi-au permis să fac acest lucru. Ei au urmat îndrumarea lui Satan atunci când te-au lăsat să pleci. Iar scutirea de pedeapsă dezvoltă gustul pentru o infracţiune ulterioară. Diavolul este atât de avansat în perfidia sa, încât refuzul de a acţiona cu toată corectitudinea pare a fi uman. Aceasta este o eroare fatală, care încalcă legile universale ale echilibrului armonios între puteri.”

* * *

Dar să nu credeţi că Binele este întotdeauna un concept dureros. Când are o atitudine pozitivă şi realizează că aceasta este un dar de la Domnul, omul experimentează recunoştinţa sinceră. Acest sentiment îl face sensibil la şuvoaiele iubirii îndreptate spre el – atât cele pământeşti, cât şi cele cereşti, care sunt chiar mai puternice. Recunoştinţa pentru Bunătate depăşeşte Întunericul din interiorul vostru, deoarece, din punct de vedere energetic, recunoştinţa se manifestă ca un flux de Lumină către sursa Binelui.

Oamenii care reuşesc să simtă recunoştinţa autentică caută modalităţi de a face bine binefăcătorului lor. Şi acest lucru nu este nici forţat, nici dictat de dorinţa de a se conforma vreunui obicei convenţional, ci este profund sincer, dacă e posibil, discret, fiind datorat înţelegerii faptului că cel care v-a făcut un bine are şi el nevoie de ajutor. El nu cere acest lucru, dar o persoană recunoscătoare primeşte un semnal de la Puterile Luminii: iată cum să răsplăteşti binele cu bine.

Oamenii conectaţi prin legături de bunătate reciprocă radiază fluxuri de Lumină atât unul către celălalt, cât şi către exterior, făcându-i mai puternici. Aţi făcut bine unei persoane luminoase? Ea vă mulţumeşte şi prin voi – Domnului care v-a arătat calea de a face o faptă bună. I-aţi făcut bine unui ticălos? El fie se va mira de atitudinea voastră ciudată faţă de el şi îşi va diminua măcar unele dintre vibraţiile joase, fie va deveni iritat de conştiinţa propriei sale incoerenţe faţă de mesajul vostru de Bine. Însă această furie îl va conduce la ideea de auto-îmbunătăţire. Iar reacţia sa negativă nu este înfricoşătoare: voi, care ştiţi cum să faceţi bine în ciuda tuturor lucrurilor, sunteţi protejaţi de Energia Luminii. Şi iată de ce radiaţia negativă a altora adresată vouă nu-şi va atinge scopul. Aceia care pot dori bine unui om rău sunt înţelepţi şi cunosc faptul că reacţia lui ar putea fi negativă. Şi această cunoaştere le protejează sufletele. Dar dacă vă simţiţi ofensaţi sau furioşi ca răspuns la o reacţie neplăcută, înseamnă că nu sunteţi destul de înţelepţi.

Înţelepciunea este dobândită prin durere, însă această mare calitate vă va permite să înduraţi cu uşurinţă atacurile destinului. Tăria spirituală va fi, totodată, răsplătită în mod corespunzător în Existenţa care ne aşteaptă dincolo de pragul vieţii pământeşti. Ar trebui să ţinem cont de această regulă inviolabilă: Binele pe care îl dăruiţi lumii vă protejează. Şi astfel, cu cât mai multă Bunătate reuşiţi să radiaţi, cu atât mai eficient sunteţi protejaţi. Tocmai din acest motiv este atât de important să nu răspundem cu rău celor care ne-au ofensat. Asta este ceea ce Satana speră. Ar trebui să rezistăm tentaţiei de a răsplăti răul cu rău.

Să vă rugaţi pentru duşmanii voştri înseamnă că fiţi una cu Puterile Luminii, care nu permit niciun gând rău în mintea lor. Rugăciunea este o vibraţie energetică care elimină Răul şi de aceea ea este atât de eficientă: ea îl va birui pe duşmanul nostru. Şi nu vor fi de vină sufletele noastre pentru asta: noi i-am vrut doar binele, iar o rugăciune este un apel către Domnul şi de aceea tot ceea ce se va întâmpla duşmanului după rugăciune este voinţa Domnului. A nu răsplăti răul cu rău – în cazul în care nu există nicio ameninţare nici pentru viaţa voastră, nici pentru familia voastră – reprezintă cea mai eficientă alungare a unui duşman. Iată o pildă despre asta:

Nişte răufăcători au omorât un om. Văduva lui era de neconsolat, dar ea a spus: „Doamne, răsplăteşte-i pe cei care au comis această crimă după fapta lor, iar eu le doresc doar bine, pentru că nu pot dori altceva. Tot ce îmi doresc sunt cuvintele Tale pe care mi le împărtăşeşti şi nu există niciun Rău în mine, ci doar Lumina.” Iar răufăcătorii au fost atât de zădărniciţi de Puterile Luminii, că oamenii s-au cutremurat: nu ştiau că un cuvânt bun ar putea fi atât de puternic.

* * *

Cel mai bun lucru într-o inimă umană este aspiraţia sa către Bine. Ce clar şi luminos este sufletul plin de această aspiraţie! Bine este ceea ce îl aduce pe om mai aproape de Creatorul său. Aşa cum Domnul, care a dobândit calităţile Creatorului puternic, a eliminat tot ceea ce era inferior şi distructiv, tot astfel noi trebuie să ne supunem Lui permanent, luptând împotriva gândurilor şi sentimentelor noastre rele. Doar câţiva dintre noi sunt capabili de această lucrare chinuitoare. Prin urmare, numai foarte puţini au reuşit să devină chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Doar foarte puţini. Dar ei sunt acolo! Ei sunt numiţi sfinţi. Feţele lor ne privesc din icoane, servind ca dovadă că ascensiunea spirituală, chiar dacă necesită un efort intens din partea omului, poate conduce la rezultatul suprem. Această lucrare eroică a sufletului va fi răsplătită cu generozitate în viaţa veşnică. Iar viaţa pământească va fi umplută de o pace, o claritate şi un sens atât de luminoase, pe care niciun bun material şi nicio plăcere nu le pot da.

Era odată cineva care suferea de faptul că o forţă enigmatică puternică îl trăgea spre Întuneric. Şi acel cineva nu putea rezista tentaţiei. Când el a murit şi Domnul l-a întrebat de ce nu a avut curajul să respingă Răul, el a răspuns: „Probabil că dintr-o dată m-am gândit: Eu nu sunt Dumnezeu, nu am atât de multă putere”. Domnul a răspuns la aceste cuvinte ale sufletului păcătos: „La urma urmei, Eu sunt mai puţin decât voi, căci voi posedaţi şi Binele, şi Răul, astfel încât puteţi alege. Eu am doar Binele şi nu pot alege. Tu ai mai multe oportunităţi şi, totuşi, crezi tu că este mai bine să nu ai dreptul de a alege? Tu vrei să fii sclavul şi nu stăpânul minţii tale?”

Omul este capabil de a experimenta bucuria constantă de care Domnul este lipsit: şi anume, să fie victorios asupra minţii sale, care are o natură duală. Dar omul, cu toate acestea, s-a privat singur de această bucurie şi s-a lepădat de abilitatea de a fi stăpânul minţii sale, considerând că acest fapt ar fi o greşeală de neiertat.

* * *

Lumea este plină de Rău nu din cauza lui Satan, ci din cauza oamenilor care i-au dat un loc în sufletele lor. Alţii încearcă să facă lumea mai bună, dar nu ştiu de unde să înceapă. Răspunsul este: deveniţi voi înşivă desăvârşiţi. Dacă fiecare ar face asta, lumea ar deveni căminul Luminii. Între timp, cereţi Raiului ajutor, rugaţi-vă să vi se dea putere spirituală şi, treptat, veţi înţelege ce fapte anume vă vor ajuta să faceţi lumea mai frumoasă şi mai plăcută pentru sufletul vostru. Iată o parabolă despre asta:

„De ce aş mai trăi?”, se gândi un om. „Nimeni nu mă iubeşte, nici mama mea, nici soţia mea, nici fiul meu. Sunt de înţeles: am un temperament rău şi i-am supărat pe toţi. Ce ar trebui să fac?” Şi Domnul i-a spus omului: „Este greu pentru tine să ţii piept propriului tău caracter, pentru că ai lăsat Răul să intre în tine. Nu ai reuşit să observi cum a intrat în tine şi acesta este modul în care el ţi-a mulţumit pentru că i-ai dat un loc: nu eşti iubit. Un lucru pot să-ţi spun: dacă oamenii buni nu te iubesc, atunci Răul se află în tine. Schimbă-ţi caracterul, alungă Răul şi astfel vei recâştiga dragostea celor dragi ţie, căci Binele atrage Bine.”

Bine este ceea ce faceţi fără să vă gândiţi la o recompensă. Bine este ceva care va ajuta o altă persoană să vadă Lumina din lume. Şi de aceea categoria Binelui este cel mai important concept din viaţa umană. Fie ca drumul prin viaţă al fiecăruia dintre noi să fie luminat de o aspiraţie veşnică pentru Bine, ceea ce îi va plăcea Domnului, care Şi-a pus în fiecare dintre noi speranţa, ca într-un copil preaiubit!

* * *

< Sus >

Răzvan A. Petre
  21 octombrie 2018

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=BqWoMTF-t-8