<  Înapoi la index BRACO


BRACO - Despre darul morţii

Ascultaţi mesajul în limba croată, cu traducerea în româneşte derulându-se pe ecran (am încorporat videoclipul la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul şi îl public mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta în engleză şi este oferită de echipa "Romanian - Braco TV").

Răzvan-Alexandru Petre

Muzica oficială a transmisiei energetice a Maestrului Braco

 

DESPRE DARUL MORŢII

[Inspiraţii oferite lui Braco de Spiritele Superioare]

* * *

Moartea este cel mai frumos cadou al lui Dumnezeu pentru o fiinţă vie. În primul rând, moartea, pândind de undeva de după colţ ca o ameninţare ascunsă la adresa vieţii, ne face să fim mult mai atenţi decât dacă ne-am aştepta să trăim pentru totdeauna.

În al doilea rând, întrucât există în orice moment o ameninţare a vieţii de care ar trebuie să ne temem, cei mai mulţi dintre noi încercăm să realizăm cât mai multe în viaţă. Dacă reuşim sau nu este o altă problemă. Însă încercăm să acţionăm într-un anumit ritm pentru a ajunge să vedem rezultatele eforturilor noastre.

În al treilea rând, moartea vine pe neaşteptate numai la aceia care au o mulţime de planuri ce nu ar trebui să fie realizate. Nu ar trebui să ne pară rău pentru cineva care nu a reuşit să finalizeze ceva. În cazul în care planurile cuiva nu trebuie puse în aplicare, acesta este şters de pe listă. De exemplu, dacă un om de ştiinţă moare brusc, atunci cercetările sale ar trebui oprite. Ori dacă un artist moare, el a dat tot ce a putut.

În al patrulea rând, moartea deseori pune capăt suferinţei insuportabile. Omul încetează să mai simtă durerea, povara bolii şi neputinţa bătrâneţii.

În al cincilea rând, moartea nu reprezintă sfârşitul. Ci planurile noastre de a continua viaţa ajung la un sfârşit. Însă pentru suflet este o nouă formă de a continua să trăiască. Ne aşteaptă atât de multe lucruri neexplorate în viitor, încât tristeţea pentru planurile neîmplinite şi părerea de rău pentru cei rămaşi pe Pământ se sfârşesc foarte repede.

Pentru cei care au făcut rău pe Pământ, moartea reprezintă şansa de a se purifica. Nu e posibilă o altă modalitate de purificare, deoarece chiar şi criminalii care se căiesc nu pot fi purificaţi pe Pământ până la sfârşitul vieţii lor. Trebuie să mori pentru a scăpa de consecinţele faptelor tale greşite.

În plus, moartea este ceea ce ne face mai iubitori. Când ne dăm seama că viaţa este scurtă, iubim cu toată puterea. Dacă am fi fost nemuritori şi nu i-am fi tratat pe cei dragi ca pe nişte creaturi delicate şi neajutorate în faţa morţii, cu greu am fi putut iubi mult. La urma urmei, iubirea este o dorinţă puternică de a împărtăşi tot ceea ce ai, de a-i ascunde şi de a-i proteja pe cei dragi de orice i-ar putea răni, inclusiv de moarte.

< Sus >

Totuşi vă puteţi întreba: dacă este voinţa lui Dumnezeu de a curma o viaţă umană, de ce nu o face, văzând câtă suferinţă aduce un om altor oameni? Răspunsul meu este că aceasta este calea spre perfecţiune şi înţelepciune. Chiar şi cel mai împietrit criminal poate înţelege gradul păcatului său. Uneori, înţelepciunea vine la cei care comit cele mai grave crime.

Uneori, tineri plini de puteri creatoare mor brusc. Ei suferă de boli incurabile sau sunt ucişi în accidente. Acest lucru înseamnă că ei au luat-o de la început în Ceruri. Acolo ei au mai mult de oferit decât au avut pe Pământ.

Voi da un exemplu. Dacă un artist a pictat peisaje şi a murit timpuriu din cauza unei boli, înseamnă că talentul său a fost epuizat în lume. Sau, dimpotrivă, un ticălos a murit devreme, deoarece îi este clar Domnului faptul că ticălosul nu putea să înţeleagă ce a făcut. Asta o va face în Ceruri. Asemenea oameni adesea mor pentru a ajunge la înţelepciune în Ceruri. Tribunalul Ceresc decide asupra fiecărui suflet decedat şi fiecare va primi ceea ce merită, proporţional cu calitatea Luminii pe care o poartă, iar uneori moartea devine singura opţiune pentru un suflet uman pierdut ca să nu-şi piardă complet Lumina.

Faptul că bătrânii mor este o binecuvântare pentru ei. Când mor tinerii, este o binecuvântare şi pentru ei. Aşadar, nu vă întristaţi că nu au trăit suficient de mult, ci bucuraţi-vă că ei nu vor fi pierduţi pentru Veşnicie.

Faptul că mii de oameni mor în dezastre naturale devine salvarea lor. Dacă ar trăi mai mult, multora dintre ei nu le-ar fi dezvăluită Luminoasa Veşnicie. De aceea, nu plângeţi, ci gândiţi-vă cum puteţi trece Dincolo fără păcate în plus!

* * *

< Sus >

Un brici ar putea ucide probabil pe oricine: muzica sa este moartea. Dar un brici s-a blocat odată în nişte carne putredă. “Ce duhoare!”, a zis el. “De ce nu mai ţâşneşte sânge cald?” “Este mort”, i s-a răspuns, “pentru că nu circulă sânge prin vene.” “Cum se poate una ca asta?”, a fost şocat briciul. “Eu ştiu mai bine ce este moartea. Eu o aduc. Moartea înseamnă spasme, sânge, ţipete; iar aici este linişte, tăcere şi duhoare.” “Asta este ceea ce înseamnă Moartea”, i s-a spus. “Iar ceea ce tu ai descris reprezintă Viaţa, chiar dacă ultimele ei momente.”

Morala pildei este aceea că mulţi oameni care nu înţeleg rolul lui Dumnezeu în viaţa lor sunt morţi, deşi ei nu îşi dau seama de acest lucru. Ei sunt morţi pentru viaţa Veşnică. Soarta lor postumă este să fie în acelaşi Întuneric în care au fost în timpul vieţii lor. Oamenii sunt mult mai plăcuţi atunci când Îl văd pe Domnul. Ei sunt încă vii, chiar dacă fără o muzică grozavă. Adevărata viaţă pentru Dumnezeu este viaţa umană plină de Lumină. Această Lumină izvorăşte din sufletele lor pentru a-L întâlni pe Domnul. Lumina din Cer se revarsă asupra lor drept răsplată. Briciul trebuie să vadă diferenţa dintre viaţă şi moarte.

* * *

Adevărata neînfricare este atunci când aveţi încredere în Creator şi nu vă priviţi moartea fizică ca pe un lucru rău. Nu poate exista neînfricare adevărată fără credinţă. Indiferenţa faţă de un pericol de moarte fără credinţă este o manifestare a prostiei, fiindcă viaţa nu îi este dată omului pe degeaba, ci pentru a înţelege de ce a venit în această lume. Iată o pildă în acest sens.

Doi prieteni s-au urcat pe clopotniţă şi au căzut. “Am învăţat să zburăm”, se bucurară sufletele lor când cei doi prieteni au murit căzând la pământ. Când Domnul i-a văzut în Cer înainte de momentul stabilit, El le-a spus: “Voi nu veţi zbura aici, ci veţi fi închişi într-o cutie. Aceasta este pedeapsa pentru dorinţa voastră de a scăpa de trup înainte de vreme. Sufletele voastre au fost private de aripi în timpul vieţii lor, căci un om al cărui suflet are aripi trebuie să fie gata să împlinească lucrarea pe care i-o orânduiesc. Iar Eu îi dau senzaţia zborului după moarte ca să-i mulţumesc. Voi aţi trăit vieţi fără valoare dacă v-aţi decis să muriţi. Pentru ce ar trebui să vă mulţumesc?

Nu există moarte prematură. Moartea vine întotdeauna la timp, dacă vă uitaţi cu atenţie la împrejurări. Fie omul este în punctul său final spiritual, fie a realizat deja tot ce a putut, fie este în plasa Satanei, astfel că Domnul alege moartea pentru a-i salva sufletul. Ar fi mai bine ca el să nu se nască sau să nu crească într-o asemenea familie infamă, ca să nu piardă Lumina ce i-a fost dată iniţial de Domnul. Fiecare flacără sufletească este văzută de Domnul şi El face tot ce poate pentru ca Lumina să strălucească. Nu aflăm întotdeauna despre Domnul, nu-I simţim întotdeauna prezenţa în viaţa noastră, dar dacă moartea este singura noastră mântuire, Domnul va face asta.

Oamenii nu vor să vadă astfel de lucruri. Moartea înseamnă sfârşitul vieţii pentru ei, nu începutul uneia noi. Noi încă nu am păşit pe calea iluminării sufletului. Fie ca aceste explicaţii să constituie un prag peste care să păşiţi pentru a intra în lumea adevărului. Unii vor face asta cu bucurie, alţii se vor poticni, iar alţii se vor opri lângă ei în confuzie şi îndoieli. Moartea este ceea ce noi nu înţelegem în mod fundamental. Lucrurile ciudate arată înfricoşător. De fapt, moartea este unul dintre cele mai importante evenimente de pe Pământ, care ne salvează vieţile.

Pare imposibil şi absurd faptul că mântuirea vine prin distrugerea vieţii. Dar asta este concluzia pe care noi o acceptăm ca fiind cea adevărată. Totuşi, încercaţi să înţelegeţi că moartea este încercarea Domnului de a vă ridica sufletul atât de departe pe cât îi permite calitatea Luminii pe care o poartă, care ar putea fi cea mai slabă radiaţie luminoasă. Sufletul nu moare odată cu moartea trupului. De aceea, încercarea de a readuce la viaţă un corp atunci când este deja mort este darul cel mai indezirabil. Simţiţi linia peste care nu ar trebui să treceţi: anume, când cineva are nevoie de ajutorul vostru sau când puteţi dăuna. Ajutorul este adevărat atunci când el nu contrazice viaţa, înţeleasă ca un mod de a acumula şi întări Lumina.

* * *

< Sus >

Un porumbel tânăr a murit în ghearele unei pisici. A fost mai bine astfel, în viziunea Domnului, decât dacă porumbelul ar fi murit de bătrâneţe, fiindcă moartea este foarte importantă pentru suflet. Dacă acesta zboară din corp cu un sentiment de dezamăgire că nu a avut timp să-şi împlinească misiunea în viaţă, este mai bine decât sentimentul că a dus o viaţă lungă lipsită de sens. Sufletul, ieşind din corp, îşi apreciază corect viaţa. Domnul nu ar dori ca frustrarea cauzată de oportunităţile nefolosite să însoţească sufletul în drumul său spre Cer.

Morala parabolei este că ar trebui să ştii că ultimele zile şi momente sunt foarte importante pentru suflet. Sufletul unui om care a avut o viaţă lungă, dar care nu a putut să o folosească în mod corespunzător şi să-şi împlinească misiunea de viaţă, se simte mai rău decât sufletul unui om care a murit înainte de vreme. De aceea, ar trebui să vă îndreptaţi razele sufletului vostru către Cel Înţelept încât, dacă muriţi mai devreme, să puteţi găsi calea către Domnul. Fiindcă frustrarea ce însoţeşte bătrâneţea nu arată calea spre Domnul, ci mai degrabă spre Întuneric şi uitare.

Un credincios ştie că dincolo de moarte nu există nimic care să-l poată distruge. De aceea, el este uimitor de concentrat în viaţa sa şi poate face multe. El este deschis către Adevăr. Adevărul este că viaţa este eternă. Este rezultatul şi continuarea vieţii de pe Pământ. Prin urmare, obiectivele voastre în viaţă vă determina locul în Eternitate.

Soarta voastră postumă se află în mâinile voastre. Şi, în timp ce alegeţi calea pe Pământ, gândiţi-vă la ea ca la una infinită. Trebuie să înţelegeţi că ea este, literalmente, infinită. Iar voi sunteţi în drum spre Lumina Veşnică sau spre Întunericul Etern.

* * *

< Sus >

Răzvan A. Petre
27 februarie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=kdNTQUWQXrg