<  Înapoi la index BRACO


BRACO - Despre sănătate şi boli

Ascultaţi mesajul în limba croată, cu traducerea în româneşte derulându-se pe ecran (ca variantă, am încorporat videoclipul la sfârşitul textului). Am preluat mesajul şi îl public mai jos pentru studiu aprofundat (traducerea provine din varianta în engleză).

Răzvan-Alexandru Petre

Muzica oficială a transmisiei energetice a Maestrului Braco

 

DESPRE NEVOIA DE A SUFERI

[Inspiraţii oferite lui Braco de Spiritele Superioare]

* * *

Sănătatea omului este o măsură a Bunătăţii Cerului faţă de el. Când o persoană este bolnavă, înseamnă că predomină nişte vibraţii joase, iar Cerul încearcă să le reducă la minimum, dacă natura omului este pură. Nici cel mai priceput vindecător nu poate vindeca pe cineva care se aprinde de mânie împotriva Domnului. Miracolele se întâmplă prin cei care ştiu să-şi îndrume sufletul spre a face bine. Acesta este felul în care funcţionează Universul: pot fi vindecaţi doar cei care înţeleg că vindecarea este o modalitate de ajutor din Cer.

Medicii pot opri distrugerea unui corp uman prin mijloace artificiale, pentru un timp. Dar este existenţa biologică un rezultat al abilităţilor de vindecare medicală? Nu, nu este. Viaţa umană este în mâinile Domnului şi El singur decide cine ar trebui să trăiască pe Pământ şi cât timp ar trebui să trăiască. Dacă Domnul consideră că viaţa unui om este lipsită de valoare, dar medicii o prelungesc, El nu va oferi niciun sprijin unui astfel de om. Acesta va trăi atâta timp cât tratamentul medicilor funcţionează. Păcatul major al unui astfel de om este laşitatea spirituală. Îi este atât de frică de moarte, încât devine un mort în viaţă. Domnul dă viaţă veşnică plină de voioşie, fără suferinţe, celor care acceptă moartea cu curaj.

Tumorile indică faptul că trupul are probleme cauzate de o distribuţie incorectă a energiei radiante primite din exterior. Iar această distribuţie este incorectă deoarece o parte a corpului, îndeplinindu-şi funcţia specifică, trimite un semnal: omul nu a reuşit să stabilească o comunicare suficientă cu Cerul. Cum adică? Oamenii se îmbolnăvesc doar atunci când sunt sufleteşte departe de Dumnezeu?

Nu, desigur că nu. Cei drepţi se îmbolnăvesc şi ei. Dar bolile lor sunt cauzate de alte motive: trupul are nevoie de nişte puncte slabe. Ce înseamnă acest lucru? Trupul este casa în care se află sufletul şi, dacă vibraţiile sufletului sunt prea înalte, corpul începe să producă nişte vibraţii joase pentru a păstra un echilibru. Boala unui om care aspiră către Lumină este rezultatul aspiraţiei sale. El ştie că totul se întâmplă din voia Domnului şi nu-L blestemă pe Tatăl Ceresc pentru boala lui, ci Îi mulţumeşte, deoarece boala îi menţine corpul într-o stare de echilibru natural. Altfel, sufletul său ar fi zburat departe de el. Aspiraţia mistuitoare a sufletului de a merge la Cer face ca acest lucru să se poată întâmpla. Un gând devine realitate, mai devreme sau mai târziu.

Faptul că cei Drepţi suferă îi ţine pe Pământ, acolo unde e nevoie de ei ca să ne amintească de aspiraţia constantă a sufletului către Lumină. Boala lor este jertfa pe care cei Drepţi o oferă cu bucurie, pentru că ei ştiu de ce o dăruiesc.

Tumorile sunt o amintire a scurtimii vieţii, la care organismul recurge sub îndemnul Puterilor Luminii. Viaţa este scurtă, afirmă tumora, iar ea nu trebuie trăită într-un mod lipsit de sens. Un om care a înţeles acest lucru îşi va începe călătoria spre Lumină în timpul vieţii sale. Dacă nu reuşeşte să-şi dea seama de asta, tumora devine malignă. Aceasta se petrece când sufletul înţelege că nu mai e nicio speranţă că omul va percepe semnelor Cerului. Prin urmare, sufletul începe să distrugă corpul.

Însă nenumărate cazuri medicale arată că tumorile nu sunt diagnosticate în stadiile incipiente ale dezvoltării lor. Ele sunt depistate doar atunci când situaţia este ireversibilă. Şi omul rămâne perplex: "Eu nu am săvârşit niciun rău. De ce trebuie să sufăr atâta înainte de a merge lângă strămoşii mei?"

Trebuie să i se spună acestui om că întâlnirea cu moartea nu înseamnă că se apropie de ţelurile vieţii sale. Moartea reprezintă mai degrabă posibilitatea de transformare, decât dobândirea unor noi calităţi, abilităţi sau trăsături necesare vieţii. Moartea înseamnă o reînnoire completă a sufletului. Şi dacă este un suflet luminos şi i se dă o boală incurabilă, atunci este necesar să adune Lumina pe care o are în sine, să o concentreze şi să o binecuvânteze. Atunci ar fi, în sfârşit, clar pentru Domnul că acest om merită un loc mai înalt în ierarhia cerească.

Această încercare este destinată celor care încearcă să atingă un nivel mai ridicat de aspiraţie decât au avut pe Pământ. Omul este bun şi blând. Însă sufletul lui ar vrea să ia locul unui Cruciat al Luminii? Tocmai acesta este motivul formării unei tumori incurabile în organism. Biruirea suferinţei adaugă mai multă Lumină sufletului.

Dacă un om rău moare de o boală incurabilă este doar un mecanism de distrugere a trupului, iniţiat de suflet. Sufletul nu are o altă modalitate de a aduce mai aproape momentul purificării şi transformării sale.

< Sus >

Bolile nu trebuie tratate ca o pedeapsă. Sunt doar un semnal că ar trebui să acţionezi mai bine şi să cugeţi la Cer. Aceia care privesc bolile în acest fel sunt vindecaţi fără ajutorul medicilor. Trebuie să învăţăm de la marii vindecători care folosesc Energia Luminoasă a Cerului. Ei revarsă fluxuri de energie vindecătoare asupra oamenilor a căror minte a urcat în lăcaşul Domnului.

Chiar şi aceia care nu înţeleg esenţa darurilor lor, dar au cugetul curat, sunt capabili să vindece. Ajutaţi-vă singuri ca să rămâneţi sănătoşi: păstraţi legătura cu Cerul, iar Domnul şi Puterile Luminii vă vor observa şi vor face ceea ce este necesar pentru voi exact la momentul potrivit! Iată o pildă în acest sens.

Diavolul a atacat un om cu o boală. Omul a suferit mult, dar L-a chemat pe Domnul Său şi nu L-a blestemat pentru suferinţele lui. Diavolul s-a retras, întrucât nu a reuşit să-l facă pe bolnav să blesteme Cerul. Iar sufletul omului şi-a îndreptat razele recunoscătoare către Domnul.

Diavolul cu trucurile sale a fost învins de acest om. Domnul a avut încredere în el şi nu a fost dezamăgit. Aceasta este o lecţie pentru Diavol: cu o flacără care de-abia mocneşte din Lumina originală a Domnului poţi doar chinui sufletele. Omul neprihănit acceptă cu înţelepciune chinul Diavolului.

Vindecarea este un proces de înlocuire a vibraţiilor joase, nefireşti pentru un corp sănătos, cu Energie Înaltă. Se poate întâmpla treptat sau imediat, cu ajutorul unui vindecător sau fără participarea acestuia. Vindecătorii adevăraţi sunt capabili să reverse fluxuri din energia lor vindecătoare într-un corp uman. Această energie găseşte “căderi” nefireşti ale vibraţiilor energetice sănătoase, adică radiaţia de joasă frecvenţă emanată de organele bolnave. Acolo are loc substituirea vibraţiilor “bolnave” cu cele înalte sau “sănătoase”.

Fiecare organ din corpul uman primeşte energie din exterior. Fluxurile de energie provin de pe Pământ şi din Cer. Omul se recuperează funcţional dacă el preia Energia Înaltă care vine din Cer.

Vă puteţi vindeca cu Energia Înaltă pe care vindecătorii o transferă asupra voastră. Ei acordă o importanţă deosebită faptului dacă sunteţi gata să primiţi acele fluxuri de energie. Pentru asta, trebuie să vă deschideţi sufletul şi mintea.

În caz contrar, negarea voastră încăpăţânată a posibilităţii unei astfel de vindecări poate duce la următorul fapt: fluxurile de energie înaltă vor întâmpina un obstacol în interiorul vostru şi vor rămâne afară, astfel că ele nu vor intra acolo unde sunt destinate.

Totuşi, principiul fundamental al vindecării rămâne unul şi acelaşi: vindecarea apare dacă existenţa voastră pe Pământ este necesară. Nu toţi sunt vindecaţi, ci doar aceia în care Cerul îşi pune speranţe. Probabil, jumătate din populaţia lumii trăieşte vieţi lipsite de valoare, iar Pământul nu are nevoie de ele. Sănătoşi sau bolnavi, ei folosesc diverse mijloace şi metode pentru a trăi. Energiile Cereşti nu au efect asupra unor astfel de oameni. Ei se pot sprijini singuri, în mod artificial, dar nu şi cu Energia Vindecătoare care vine de la Domnul.

Au existat doar câţiva vindecători adevăraţi în istoria omenirii. Este un lucru incredibil de periculos să controlezi Fluxurile de Energie Cerească. Şi este important pentru un vindecător să aibă un suflet curat.

Există multe exemple regretabile când un vindecător care primeşte recompense pentru darul său devine lacom. Prin urmare, i se va lua darul. Un vindecător adevărat trebuie să aibă o inimă deschisă. Darul său este doar un mic credit acordat lui. El doar foloseşte şi dezvoltă darul pe care l-a primit de la Domnul.

Un vindecător nu trebuie să se simtă derutat de faptul că nu toţi oamenii sunt vindecaţi. Nu este vina lui, el a îndreptat Fluxul de Energie Cerească ce-l străbate către toţi, dar sunt vindecaţi numai cei de care Cerul are nevoie pe Pământ.

Aceia asupra cărora energia de vindecare nu a avut niciun efect au epuizat deja potenţialul vieţii, iar existenţa lor ulterioară pe Pământ este inutilă. Existenţa lor nu dă nicio Lumină Domnului, ci doar Întuneric. Nu are niciun sens ca Universul să-i vindece. Şi astfel, vindecătorul nu ar trebui să dispere dacă a vindecat doar un număr mic de oameni în timp ce încerca să vindece mii. Asta nu-i o slăbiciune a lui, ci efectul cooperării sale cu Cerul. El oferă vibraţii “sănătoase” oamenilor, iar Cerul alege pe cine să ajute şi cui ar trebui să-i fie refuzate vibraţiile. Selecţia este făcută de Puterile Cerului, iar abilităţile vindecătorului nu sunt de vină.

Nu există niciun motiv pentru a face toată umanitatea sănătoasă. Bolile şi moartea sunt un mecanism de selecţie şi nu au nicio legătură cu Răul. Iată de ce, un om nevindecat ar trebui să se întrebe: “Ce fac eu greşit?” Şi trebuie să-şi schimbe modul de viaţă spre mai bine, pentru că [decesul - n.n.] s-ar putea întâmpla în orice moment al vieţii sale. Iar când va veni vremea, Cerul îl va ajuta.

Dar dacă el se înrăieşte, vibraţiile joase îl vor conduce spre moarte. Şi va fi mai bine pentru Pământ, care trebuie să suporte o umanitate stupidă şi crudă. Are sens doar o umanitate care comunică cu Cerul. O simplă existenţă biologică este lipsită de sens. Nu are niciun scop. Universul distruge tot ceea ce este lipsit de sens.

Dar oare cine ne împiedică să ne lăsăm umpluţi de măreaţa importanţă şi înţelegerea rolului nostru? Trebuie doar să ne amintim că Domnul ne face sănătoşi. Veţi fi sănătoşi atâta vreme cât Cerul are nevoie de voi trăind pe Pământ.

* * *

< Sus >

Răzvan A. Petre
12 decembrie 2019

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=qgFjMaQCPzw