< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre
Un prieten m-a rugat, într-o zi, să analizez urmatoarea problemă. Doctrina Yoga mentionează faptul că există 7 planuri de existentă, în corelatie cu cele 7 chakre principale ale organismului uman. De pe altă parte, Inforenergetica a stabilit că există 10 Ceruri sau planuri de existentă paralele. Rugămintea amicului meu era să îi spun dacă si cum pot fi unificate cele două perspective.
Răspunsul meu cred că l-a dezamăgit, sunând cam asa: Nu le putem concilia! Când iesi dintr-un sistem de gândire, imediat vei găsi alte teorii diferite. Teoriile sunt folositoare în sistemul respectiv, dar niciuna nu este completă, perfectă, absolută. Fiecare are dreptatea ei, dacă este inspirată de Sus, dar este greu să le suprapui precis, fiindcă vei descoperi neconcordante si neclarităti. (De exemplu, yoga vorbeste de 7 centri de fortă principali, iar acupunctura de cel putin 365 puncte, dintre care câteva se suprapun oarecum cu locul chakrelor. Totusi, descrierea chakrelor diferă de rolul punctelor similare de întepare...)
În urmă cu ceva timp, si eu îmi doream să elimin toate ambiguitătile din multitudinea surselor de informare esoterice. Probabil că unificarea teoriilor din toate domeniile este o aspiratie constantă a tuturor cercetătorilor. Dar acest lucru nu se poate rezolva decât atunci când ajungi la Unitatea fundamentală divină, într-o dimensiune supramentală. Cât timp ne mentinem în planul gândirii obisnuite, nu avem sanse să anuntăm: Iată teoria Totului! Cum se spune, "cu cât cunosti mai multe, cu atât întelegi cât de ignorant esti".
Astăzi stiinta cunoaste o mare efervescentă a ideilor, iar tehnica de calcul ne ajută să găsim elemente comune între diverse fenomene naturale si sociale. Spre exemplu, "Teoria hub-urilor" a lui Albert-László Barabási a revolutionat teoria sistemelor. Experimentele sale arată că orice retea, de la cele de socializare, cele 5 miliarde de websiteuri, lantul trofic, afacerile si comertul, evolutia asezărilor urbane, comportamentul uman, metabolismul proteinelor intracelulare, toate pot fi descrise prin aceleasi legi matematice. Orice retea este organizată în noduri - elementele sistemului - si muchii sau linii - care reprezintă interactiile dintre aceste elemente.
Totusi, numai viitorul va valida sau nu această teorie...
Unii gânditori inspirati reusesc uneori să găsească asemănări uimitoare între aspecte foarte diverse ale preocupărilor umane. Utilitatea lor este însă mai mult filosofică. De pildă, Caroline Myss, o cercetătoare intuitivă bine apreciată în America, a încercat să unifice trei sisteme total diferite (vezi, de exemplu, conferinta "Energetics of Healing" - partea 1 din 20, precum si restul). Ea a corelat cele 7 chakre yoghine cu cele 7 taine crestine si cu cei 10 sefiroti kabalistici. O misiune aproape imposibilă! Desigur că efortul său este lăudabil si foarte interesant, dar are o singură utilitate. Si anume, întărirea convingerii că toate sistemele spirituale au acelasi fundament divin si că nu are rost ca omenirea să continue cu fanatismul, dogmele, disputele religioase, războaiele între frati. Este o concluzie minunată! Totusi, nu vedem altă aplicatie practică la studiul său filosofic comparativ. Atât yoga, cât si crestinismul sau kabala îsi sunt suficiente siesi, au teorii si o experientă imensă, nu vor împrumuta de la celelalte sisteme spirituale. Desigur, un esoterist are de câstigat din combinarea pe cont propriu a acestor cunostinte eclectice complementare, dar este o muncă strict individuală.
Să luăm acum matematica, stiinta stiintelor sau a gândirii divine. Oamenii au descoperit cu uimire că legile naturii respectă tipare matematice clare, convingându-se că "Dumnezeu nu joacă zaruri" (A. Einstein). Dar ne punem întrebarea dificilă: Oare Dumnezeu se ghidează după legile matematicii în conceperea Universului sau invers, matematica este o încercare umilă de a formaliza tiparele info-energetice pe care Creatorul le imaginează? As înclina spre a doua variantă. Dumnezeu are o creativitate nelimitată, preocuparea Sa constantă este de a genera în permanentă noi tipare abstracte, concepte de nivel înalt, care se vor exprima ulterior în multitudinea de forme si manifestări fizice. Matematica omenească nu face decât să alerge în urma creativitătii divine si să culeagă principiile geniale, punându-le apoi în formule inteligibile. Cu alte cuvinte, nici măcar matematica nu reuseste si nu va reusi niciodată să descrie în totalitate Viata, fiindcă aceasta nu încape în niciun sistem mental, e mereu proaspătă si imprevizibilă. În ciuda largii sale aplicabilităti, matematica este harta, nu teritoriul Realitătii!
Revenind la chestiunea valabilitătii diverselor doctrine si căi spirituale, putem afirma că fiecare cale spirituală autentică are propriile teorii, de obicei diferite de ale altora. Important este că aceste teorii, inerent partiale, slujesc unor practici eficiente, ale căror rezultate se văd, se constată obiectiv. Din perspectiva altei teorii mai moderne, mai avansate, poate că vechea teorie este incorectă, chiar naivă. Totusi, o validează faptul că ea a folosit adeptilor spre a realiza pasi spre optimizarea personală. Până la urmă, contează folosul uman si spiritual al unei teorii, nu atât completitudinea ei. Mereu alte si alte teorii moderne se ivesc, fiecare reusind o descriere a realitătii tot mai exactă. Dar niciuna nu va atinge Absolutul sau Perfectiunea.
Principiile de vindecare naturistă nu sunt aprobate de teoriile stiintifice, dar sunt totusi eficiente, desi nu pot fi în totalitate explicate de savanti. Gândirea shamanică frizează absurdul pentru omul modern, dar multi bolnavi îsi găsesc alinare prin descântece ciudate. În psihologie întâlnim numeroase scoli de gândire si terapie. Fiecare se bazează pe un model diferit. Si totusi, eforturile psihologilor dau mereu roade, dincolo de diferentele dintre teoriile lor.
Similar, putem spune că, de multe ori, oamenii nu se înteleg între ei, din cauză că fiecare se situează pe un nivel diferit de percepere a realitătii (nivel de constiintă). Nimeni nu greseste, fiecare are dreptatea sa, dar ei nu reusesc să "agree to disagree", cum spune englezul. În acest sens, iată o pildă de final cu Nastratin Hogea.
La înteleptul Nastratin vin doi săteni certati între ei, pentru ca Hogea să îi împace. Nastratin îi dă cuvântul primului si, după ce-l ascultă atent, conchide: Ai dreptate, omule! Apoi îi dă cuvântul celuilalt ca să-si expună păsul. Îl ascultă si pe acesta atent si, în final, spune: Ai dreptate, omule! Cineva de lângă Nastratin îi sopteste judelui: Înteleptule, nu se poate să aibă amândoi dreptate! La care Hogea, gândindu-se profund, zise: Si dumneata ai dreptate!
Răzvan Petre, 4 februarie 2012