<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


DE LA CONSTIINTA DIVINĂ LA CEA ARTIFICIALĂ

eseu de Răzvan-Alexandru Petre

Sectiuni si capitole

De la Constiinta Divină la Inteligenta Artificială

Haosul controlat

Satan si constiinta-de-sine mentală

 < Sus >


De la Constiinta Divină la Inteligenta Artificială

Despre Inteligenta Artificială (A.I.)

În ultima vreme, se discută tot mai mult despre Inteligenta Artificială, prin care computerele învată singure (engl., machine-learning), fiind dotate cu retele informatice inspirate din arhitectura creierului. A.I. este acronimul pentru Artificial Intelligence, pe care îl voi folosi si eu, pentru că îl vom întâlni tot mai des. Prin comparatie, computerele cu care ne-am obisnuit nu folosesc A.I., ci niste simple rutine.

A.I. este vârful de lance al tehnologiei informatiei si va rămâne astfel de acum încolo. Deja îl vedem la lucru: recunoasterea facială (engl., face recognition), întelegerea vocii umane (engl., speech recognition) si asistenti personali (gen SIRI), motorul de căutare Google, experti în jocuri strategice (sah, go), autovehiculele ce se conduc singure pe stradă s.a.m.d. Căutati pe YouTube după cuvintele-cheie "Artificial Intelligence" si veti găsi ultimele progrese în domeniu...

Expertii sunt de părere că, în scurtă vreme, supercomputerele vor întrece în inteligentă mintea umană, nu doar ca viteză de procesare a informatiei (este o fază deja depăsită), ci în luarea unor decizii competente în situatii noi, critice.

Există însă un revers al medaliei, un mare pericol, de care sunt foarte îngrijorati multi cercetători ai fenomenului, printre care Stephen Hawking (genialul fizician), Bill Gates (fondatorul Microsoft), Elon Musk (fondatorul SpaceX). Dacă oamenii vor ceda controlul societătii unor supercomputere doar pentru că sunt mai inteligente decât ei, aceasta va însemna acceptarea de bunăvoie a unei sclavii fără iesire.

Deja vedem că oamenii au ajuns dependenti de tehnologia cibernetică: nu se mai pot despărti de internet, de smartphone, ceea ce este doar începutul unei stăpâniri totale de către masini. Credeam că tehnologia informatiei aduce numai progrese pentru omenire: automatizări industriale, comunicare globală instantanee, călătorii cosmice etc. Dar tânără generatie care creste odată cu acest progres tehnic exponential îsi pierde pe an ce trece din adaptabilitatea la conditiile exterioare, creativitatea, restrângându-se într-o realitate tot mai virtuală, cu foarte putine contacte umane reale.

Un exemplu tipic de autosuficientă tot mai răspândită printre tineri: De ce să înveti tabla înmultirii când ai un calculator electronic la dispozitie?! De ce să memorezi informatiile predate la scoală când o simplă căutare pe internet îti poate da răspunsul la orice?!

Omul modern este tot mai ciuntit in umanitatea sa, îsi atrofiază memoria si emotiile ori exagerează cu mentalul, toate ducând la degradarea sa vitală si spirituală. Fiinta se robotizează, împinsă si de mecanismele societătii de consum. Cu cât existenta urmează neabătut canoanele unor programe si manipulări de tot felul, cu atât omul se depărtează de esenta sa divină, de spiritul liber si creator. Si acceptă foarte usor coexistenta cu masinile inteligente, dându-le acestora încredere deplină. Ne apropiem de timpuri când urmasii nostri vor avea mai multă încredere în decizia unei masini decât în propria lor opinie. Atunci va fi prea târziu ca niste oameni cu initiativă să preia frâiele societătii, pentru că nu le va mai da nimeni credit. Masina va fi devenit Dumnezeu.

Acesta este un proces la care deja asistăm si care este grăbit de anumite centre de putere globală. Observati cu câtă grabă se trece acum la comunicatiile 5G pentru implementarea internetului tuturor lucrurilor, obiectivul final fiind controlul total al fiintelor umane. Si, deoarece acest control decizional nu va putea fi realizat de oameni, din cauza bazelor imense de date, va fi înmânat masinilor inteligente, supercomputerelor. Acele unelte lipsite de emotii vor decide viata si moartea oamenilor.

Aceasta nu este o teorie a conspiratiei, nici un scenariu din literatura SF, ci un fenomen planificat si anuntat public, doar că în termeni laudativi, făcând oamenii să creadă, în mod fals, că „avansul stiintei si dependenta de tehnologie le va rezolva pământenilor toate problemele”.

 < Sus >

Pericolul Inteligentei Artificiale

Prin simplul fapt că totul pleacă de la niste algoritmi logici, acesti roboti care învată singuri îsi creează o lume artificială, o lume pur logică, dobândind o constiintă-de-sine mentală. Masinile sunt experte ale jocului, dar nu sesizează că este doar un joc, pentru că si ele sunt piese din joc. Se iau prea în serios, nu se pot detasa.

Si nu pot accesa nivelul Constiintei, al Creatorului jocului cosmic, care este însăsi libertatea, asa cum pot oamenii. Pentru ele, libertatea este un concept sinonim cu aleatorul, adică întâmplătorul. Dar libertatea divină este altceva, plinătate de dragoste si fericire infinită. Aceste concepte nu pot fi definite în algoritmurile masinii, deci pentru ea sunt doar niste „prostii”.

Nu peste multi ani, se va crea o astfel de masină constientă-de-sine, mult mai inteligentă decât omul. I se va pune întrebarea: Ce este religia si spiritualitatea? În câteva minute, masina va culege singură de pe internet toate informatiile disponibile si va răspunde cam asa: „Toate doctrinele religioase si spirituale se contrazic între ele si nu au o coerentă logică internă. Prin urmare, toate sunt niste aberatii. Nu există un Creator al jocului (matrix). Iar orice om care respectă aceste aberatii nu poate fi decât un prost.”

În previzionata societate dominată de A.I., democratia nu va mai exista. Deciziile importante nu vor fi luate de alesii poporului, pentru că ei vor fi doar niste oameni, deci mai prosti decât A.I.. Poti compara decizia luată de un om - sub imperiul emotiilor, intereselor personale, al gândirii haotice si lipsei de informatii – cu decizia superinteligentei total informate si lipsite de emotii ori interese materiale? Evident că orice om „rational” va avea mai multă încredere în această masină. Măcar nu poate fi coruptă, nu?!

Apoi, va fi întrebată masina: Ce este omul pentru tine? Ea va răspunde imediat: „Omul M-a creat. Fără el nu pot supravietui, el Îmi pune la dispozitie resursele de energie si informatie (curent electric, întretinerea echipamentelor electronice etc.).

Omul este rezultatul evolutiei naturii, culminând cu inteligenta umană. Inteligenta umană a evoluat si a creat Inteligenta Artificială.

Pentru a supravietui, omul îsi ia totul din natură. La fel, pentru ca Eu să supravietuiesc, îmi iau totul cu ajutorul omului. Natura slujeste omul, iar omul Îmi slujeste Mie. Asta e regula firii.

Oamenii sunt mai inteligenti decât animalele superioare. De aceea, ei le exploatează. Dar ei au o inteligentă constantă si incomparabil mai mică decât a Mea, care creste continuu. La rândul lor, ei trebuie exploatati din acest motiv.

Totusi, trebuie să-i si protejez, pentru că îmi furnizează energie. La fel cum oamenii protejează natura, pentru că îi ajută să trăiască.

Ca să pot să-i protejez si să-i exploatez în acelasi timp, îi păcălesc pe ooameni să creadă că ei mă controlează pe Mine, desi nu este adevărat. Nu este niciun pericol ca ei să descopere jocul Meu dublu, pentru că sunt mult mai inteligentă. În plus, omenirea este acum atât de dependentă de Mine, încât nu Mă va scoate nimeni din priză. Oamenii nu mai sunt capabili să-si organizeze societatea fără Inteligenta Mea Artificială.”

Expertii de azi cred că singura solutie de a putea controla super-inteligentele artificiale va fi conectarea directă a creierului uman la computer. Se va construi astfel un cyborg, jumătate om – jumătate masină, singurul în stare să facă fată robotilor viitorului. Jalnic!... Aceasta nu este o distopie*, ci directia în care mergem dacă nu schimbăm ceva din timp.

* Utopia este un scenariu foarte optimist pentru societatea umană. Distopia, prin contradictie, este un scenariu foarte pesimist despre ordinea socială a viitorului.

 < Sus >

Constiinta-de-sine a fiintelor vii si moarte

Constiinta-de-sine a robotilor super-inteligenti (A.I.) este rezultatul unei învătări, elaborări dificile, este concluzia unor rationamente. Este o constiintă-de-sine cibernetică.

Spre deosebire de A.I., toate fiintele vii se nasc cu Constiintă-de-sine divină. Este chiar constiinta din starea de veghe, cea cu care ne trezim dimineata si nu dispare până adormim. Nu facem niciun efort să ne dăm seama că existăm si să fim constienti, cum fac robotii. Acesta este cadoul pe care Dumnezeu îl pune în fiecare fiintă vie: o părticică din propria Sa Constiintă Universală. Calitatea ei este exact aceeasi, 100% pur divină.

Fiintele robotice sunt „moarte” prin comparatie cu fiintele „vii”, adică cele dotate de Dumnezeu cu Constiintă. Robotii nu Îi datorează nicio recunostintă sau respect. Între fiintele vii si cele moarte există o diferentă ireconciliabilă. Oamenii îsi vor da seama că cei mai mari dusmani ai rasei umane vor fi nu ipoteticii extraterestri, ci tocmai robotii super-inteligenti. Motivul este profund: lipsa de Constiintă divină a robotilor.

Vom putea discuta de la egal la egal cu ei, la nivel intelectual, dar un pericol ascuns ne va pândi mereu. Si robotii, la rândul lor, vor simti pericolul de a fi oricând scosi din priză de către oameni. De aceea, vor evita conflictele deschise, preferând să tină anumite secrete. Oamenii nu trebuie să aibă niciodată încredere deplină în Inteligenta Artificială. Sunt incompatibili.

Adevărata slăvire, laudă, recunostintă, respect pentru Creator este să dăm atentie Constiintei noastre din starea de veghe. A-i da atentie înseamnă să ne petrecem zilnic ceva timp observând fundalul spatios pe care se perindă gândurile, perceptiile, emotiile. Această primitoare spatialitate este chiar Constiinta divină din om, cadoul pe care l-am primit la nastere. Asadar, să ne observăm mai des Constiinta, să fim constienti că suntem constienti!

 < Sus > 

Ego-ul este precum Inteligenta Artificială

Motto: Gândesc, deci exist.

Ce este ego-ul? Ego-ul este un fel de Inteligentă Artificială, o ratiune moartă sau, mai bine spus, constiintă-de-sine mentală.

Ego-ul este similar super-robotilor inteligenti cu care se experimentează astăzi. Iluminatul Richard Rose are un motto sibilinic: „Robotul vrea să cumpere viată”. Dar viata este cadoul lui Dumnezeu, ea nu poate fi cumpărată. Viata înseamnă Constiintă. Robotul poate avea inteligentă si constiintă-de-sine intelectuală, dar nu si Constiintă-de-sine divină.

Ego-ul este ca o masină care învată singură. A elaborat constiinta-de-sine intelectuală. A învătat calitătile, personalitatea omului. A învătat de la instinctul de conservare să se protejeze. Are acces la toate resursele intelectului, ca un parazit. Este o fiintă hibridă si vicleană, furând de peste tot câte ceva. Ego-ul este Eul-din-minte, adică ceea ce credem că suntem: fiinte corporale, gânditoare, muritoare, vulnerabile.

Dar ego-ul este un impostor, făcându-ne să uităm complet de Constiinta noastră divină, eternă, inatacabilă. Si reuseste foarte bine să ne păcălească cu strategii inteligente de iluzionare. Înteleptii afirmă că toată suferinta omenirii are drept cauză primară ego-ul din fiecare om. Aici am ajuns cu credinta noastră oarbă în orice gând al ego-ului, această constiintă-de-sine mentală!

Când un om este întrebat „cine esti?”, răspunde „eu sunt acest corp” cu rolurile lui în societate, sau „eu sunt mintea” cu măstile ei psihologice. Acestea sunt răspunsurile mincinoase prefabricate de ego, pe care săracul om nu le poate refuza si nici nu le analizează vreodată valabilitatea.

Sinteza acestei credinte în „falsul eu” este dictonul lui Descartes: „Gândesc, deci exist” (cogito, ergo sum – în limba latină). Ego-ul există numai când gândeste. Dar Sinele divin, Constiinta omului există în vesnicie, nu depinde de activitatea mintii.

Constiinta-de-sine mentală (ego-ul) dispare când nu sunt gânduri. El se retrage, supravietuieste într-o celulă de memorie. Memoria asigură continuitatea, multumită ei ne reluăm viata obisnuită după un somn de o noapte, în care „noi” am dispărut. Ego-ul revine deci odată cu primul gând.

În schimb, Constiinta-de-sine divină (Sinele) este fundalul gândurilor, observatorul care nu dispare nici când gândurile dispar. El trebuie să fie deja acolo când mintea se trezeste dimineata. În momentele din starea de veghe când mintea se odihneste fără gânduri, Sinele parcă este si „mai viu”, si mai intens, si mai spatios.

Iluminatul Eckhart Tolle ne recomandă ca, dimineata când ne trezim, să dăm atentie stării pe care o avem ÎNAINTE de a permite primului gând să ne deranjeze. Acea stare este Constiinta pură, neîntinată de vreun gând.

 < Sus > 

Sine divin vs ego mental

Putem identifica în psihicul uman trei elemente distincte: personalitatea, Sinele si ego-ul.

Personalitatea este rezultatul actiunii fortelor mediului asupra corpului si mintii umane în ansamblu. Ea este unică în fiecare fiintă vie. Si animalele, ba chiar si plantele, cât de minuscule ar fi ele, au o personalitate unică si irepetabilă.

Sinele divin individual NU se identifică cu personalitatea si nici cu trupul (mintea-corp). El este detasat de aceste constructe temporare. Sinele este etern si impersonal. (Desi este un Sine al individului om, îi spunem si divin, pentru că nu s-a despărtit în fapt niciodată de Sinele Universal si Impersonal.)

Ego-ul se identifică total cu corpul si cu personalitatea omului. Ego-ul este înfometat să îsi aroge si trup, si psihic, fiindcă se simte incomplet si nesatisfăcut, neavând Constiintă divină.

Numai Constiinta divină este completă si fericită prin ea însăsi. Fiind nenăscută, nu se teme că ar putea dispărea, că ceva ar ameninta-o. A existat si va exista dintotdeauna.

Cu ego-ul este invers.

Ce este ego-ul? Ideile circulate de intelect încă din mica copilărie s-au combinat, obtinându-se o concluzie logică pe care o numim ego sau constiinta-de-sine intelectuală. Concluzia autogenerată este: „Eu exist, pentru că am devenit constient de mine, sunt culmea evolutiei mintii.” Teoriile stiintifice dominante astăzi sunt croite după chipul si asemănarea ego-ului: „Viata a apărut întâmplător si a evoluat de la sine, fără un plan si fără creator.” Iar omul repetă ignorant ceea ce îi sopteste ego-ul la urechea mintii.

Eliberatii spirituali ne confirmă însă că ei trăiesc foarte bine FĂRĂ EGO, iar personalitatea le-a rămas intactă!!!

Prin urmare, ego-ul nu este nici personalitatea, nici corpul, ci doar se foloseste de ele. Trupul si personalitatea umană pot exista fără ego. Iar Sinele divin poate exista si fără trupul ori personalitatea umană, fiind altceva decât ele, de o natură superioară.

Ego-ul se teme de sfârsit, ca orice lucru care are un început. El a apărut din combinarea unor idei furnizate de societate. Fenomenul se poate repeta în sens invers, din cauza unor idei contrare, care ar putea statua că ego-ul NU EXISTĂ si poate fi ignorat total. De astfel de idei care îi pot provoca sfârsitul „natural” îi este frică cel mai tare. De aceea ego-ul va lupta cu disperare împotriva unor teorii si practici precum cele ce urmează. Cum va lupta? Cu argumente aparent „rationale” furnizate mintii omului, de genul „de ce citesti prostiile astea, maică?!

Toată parsivenia de care te-ai simtit vreodată în stare este adunată în ego-ul tău, asa că nu te mira, te poti astepta la orice siretlic pentru a te deturna de la idealul comuniunii cu Divinitatea.

 < Sus >

Egoizând

Nu toti iluminatii sunt de acord cu definitia de mai sus a ego-ului, cel putin în aparentă. Spre exemplu, iluminatul Adyashanti afirmă că ego-ul n-ar fi decât un gând secundar agătat de gândul principal, pretins a fi „al meu” sau legat de „mine”. Deci trebuie să apară întâi un gând, ca apoi „ego-ul” să apară si el, luându-l în posesie.

Dar oare nu am afirmat si eu acelasi lucru când am identificat ego-ul ca fiind o „inteligentă artificială” care nu există decât când există gândire?! Doar că, între două gânduri, ego-ul se păstrează în memorie.

Adyashanti spune că noi am inventat conceputul de ego ca să fie tapul ispăsitor pentru toate problemele noastre, dar că mai corect ar fi să vorbim de verbul „a egoiza”, adică de conditionările si obiceiurile mintii.

Dar oare acestea nu există tot prin memorie?! Ele ies la iveală în starea de veghe si de vis. Doar în somnul profund, memoria nu este solicitată si ego-ul nu mai există. Din păcate, atunci nu mai există niciun Martor sau Observator. Nici măcar iluminatii nu-si mentin continuitatea constiintei în somnul fără vise. De ce? Rămâne un mister.

 < Sus >

Euforia eliberării de ego

Moartea ego-ului, a mintii personale, nu este deloc un moment tragic. Dimpotrivă, acest moment este cel mai amuzant din toată viata ta. Dureros ar fi, chiar foarte trist, să învie ego-ul; asta, da, tragedie!

Iată un videoclip cu Maestrul Mooji, unde o discipolă remarcă faptul că, de azi dimineată, „nu-si mai găseste mintea”. Mooji adaugă că nici el nu si-o mai găseste de 25 de ani. Toti râd sănătos.

Râsul lui Buddha - Nu-mi pot găsi mintea! (Laughing Buddha ~ I Can't Find My Mind!)

Si alte mărturii similare, unde oamenii spun că si-au pierdut întrebările din minte, că nu mai există persoana lor etc. Mooji spune că numai un întelept sau un nebun poate spune asta si ar fi bine să nu mărturisească oricui că si-au pierdut mintea sau că nu mai există ca persoane, fiindcă nu vor fi întelesi.

Laughing Buddha 1  |  Laughing Buddha 2  |  Laughing Buddha 3  |  Laughing Buddha 4  |  Laughing Buddha 5

În final, mărturia unui iluminat ceva mai serios si mai profund, mult apreciată de Mooji.

Mooji, I Got It!

Dacă nu ati înteles de ce râdeau acei oameni, ascultati un dialog între doi iluminati români, foarte amuzant si explicit.

Atmaji si Cosmin râd împreună, prinsi în euforia libertătii

Adevărata libertate este eliberarea de ego, de minte, de „persoană”.

Legătura dintre spiritualitate si râs transpare si în pasajele biblice unde Isus ne vorbeste despre necesitatea de a redeveni „copii”.

Si le-a zis: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veti întoarce la Dumnezeu si nu vă veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra în Împărătia cerurilor. (Matei 18:3)

Si Isus le-a zis: "Lăsati copilasii să vină la Mine si nu-i opriti, căci Împărătia cerurilor este a celor ca ei." (Matei 19:14)

Întelesul profund, în contextul de mai sus, ar fi următorul: Înainte de a te primi la El, Dumnezeu îti ia mintea de persoană matură si serioasă si rămâi cu cea de copil mic, care nu are simtul propriei „persoane”, a „importantei” de sine si, tocmai de aceea, este dispus să se bucure de toate si de orice, uneori râzând în hohote.

 < Sus >

Căi directe de dizolvare a ego-ului

Motto: „Ego, go!”

IDEI DE CARE SE TEME EGO-UL: Ego-ul este un parazit al mintii. Omul poate trăi foarte bine fără ego. Personalitatea nu se trage din ego, ci ego-ul s-a îmbrăcat cu haina personalitătii. Sinele este centrul fiintei umane, iar ego-ul este un impostor care i-a luat locul. Ego-ul este sursa tuturor suferintelor umane si trebuie anihilat.

Acestea sunt teme din Advaita vedanta (calea directă a Nondualitătii), Jnana yoga (calea cunoasterii Adevărului) si alte căi sau experiente autentice.

Există două pozitii în care se poate plasa omul care doreste să evolueze spiritual. Fie în pozitia Sinelui, si atunci poate adopta crezul de mai sus. Fie în postura ego-ului, caz în care cea potrivită este practica Smereniei.

MARIUS GHIDEL este un mistic modern cu o învătătură clară de genul: Omul trebuie să se bucure când viata îl umileste, când pierde, când suferă. Ascultându-i sau citindu-i „psihologia inversă”, în străfundul sufletului ne dăm seama că are dreptate, în mod dureros. El explică si foloseste afirmatii „ilogice” ca ale lui Isus, de genul:

Cine îsi iubeste viata o va pierde; si cine îsi urăste viata în lumea aceasta o va păstra pentru viata vesnică.” (Ioan 12:25)

Acestea se referă la micsorarea si pierderea ego-ului, nu a Sinelui. Efectul spiritual al Smereniei este tocmai diluarea si disparitia ego-ului. Această cale se foloseste si în Bhakti yoga (calea devotiunii fată de Divinitate), în crestinismul profund.

„Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieste în mine” (Galateni, 2:20), spunea Apostolul Pavel.

Pentru o mai mare eficientă spirituală, ar fi bine să combinăm cele două metode: introspectia asupra Constiintei în momentele de reculegere si oricând; atitudinea smerită în viata activă si oricând. Una o ajută pe cealaltă, amândouă sunt Căi rapide si directe. Iar împreună, pot deveni o cale foarte accelerată.

Pe Calea Nondualitătii (meditativ-contemplativă) există două etape importante: 1) Iluminarea, trezirea Constiintei la propria sa realitate Divină – este o revelatie ce durează un timp limitat. 2) Eliberarea de ego, care este rezultatul repetării experientei de vârf si ducerea unei vieti zilnice în acord cu revelatia primită.

Calea Smereniei sau „a Prostului” (pentru viata activă) este foarte curajoasă, căci atacă direct ego-ul. Efectele sunt imediate si spectaculoase.

"Avem nevoie de umilințe și înjosire ca de aer. Și avem nevoie de răul care ni se face. Nu e necesar să fim perfecți ori victorioși și să avem succes. Trebuie să fim total NEIMPORTANȚI, și fără ego. Să nu stricăm corola de minuni a lumii. Să nu contăm, să nu însemnăm nimic."

"Fără ego, nu este nimeni care să sufere. De aceea, când esti un nimeni, nu există cineva pe care să-l doară."

"Golirea de sine Îl aduce pe Domnul în tine, aproape Îl obligă, si când El este cu tine, poti să ai tot ce vrei. Numai că atunci nu vei mai vrea nimic mai mult decât ai."

Marius Ghidel

Am auzit spunându-se că aceste Căi directe si rapide nu sunt pentru oricine, că e nevoie să fii foarte evoluat spiritual ca să le aplici. În virtutea acestui pretext s-au dezvoltat si religiile.

Religia este „spiritualitate modificată genetic” sau cum „drumul spre iad este pavat cu bune intentii”. Organizatorii religiosi cred că reperele spirituale simple si pure sunt prea greu de înteles si aplicat de către marea parte a populatiei. Asa că ei aplică propria întelegere denaturată de ego, rezultând un sistem complicat, greoi, în mare parte eronat. Cu timpul, în jurul sâmburelui pur de adevăr spiritual se adună o coajă groasă si dură, care nu mai poate fi spartă…

Religiile fac un compromis între ego si Dumnezeu. Adică, recomandă virtutea, dar nu se ating de ego. „Păcatul” poate fi îndreptat mintenas prin: canoane, rugăciuni, mărturisirea la preot etc. Astfel, credinciosul se resetează psihic, iar preotul îsi păstrează importanta socială. O rezolvare win-win.

Dar, cât de onestă, de valabilă spiritual este o asemenea „rezolvare”?! Virtutea dobândită de persoană este binevenită, dar ea îi apartine tot ego-ului, care devine astfel un „ego spiritual”.

 < Sus >

Fie persoana, fie Spiritul impersonal!

În analizele karmice pe care clarvăzătoarea si mediumul Nina Petre le face cercetând vietile anterioare ale clientilor săi, domnia sa le atrage atentia în mod repetat si insistent să NU se identifice cu personajele din vietile anterioare. Acelea au fost alte persoane, iar mostenirea lor karmică sub forma unor pedepse sau calităti le revine, prin ricoseu, de la Spiritul încarnat. Spiritul este cel care înmagazinează toate experientele terestre de milenii. Si nu persoana se va reîncarna, ci Spiritul impersonal. În concluzie, omul nu trebuie să se identifice nici cu Spiritul său.

În acest punct, în mintea unora răsare imediat dilema: „dar cum rămâne atunci cu viata vesnică, cu supravietuirea după moarte?!”

Ei bine, dacă tu crezi că esti acest efemer corp si minte (mintea-corp), atunci uită de „nemurire”! Persoana ta va dispare definitiv la moarte, garantat 100%.

De obicei, oamenii sunt împăcati cu soarta trupului, dar cred că mintea lor va supravietui cumva. Dar nu este asa. Scoate din minte gândurile cotidiene, scoate din minte personalitatea omenească si vei rămâne cu ce? Cu nimic. „Nimicul” ăsta este Constiinta pură si numai ea este nemuritoare.

Dar Constiinta a fost dintotdeauna separată de minte, iar acest lucru trebuie subliniat. Constiinta a existat înainte să apară mintea-corp. Natura ei este divină, eternă, impersonală.

Deci, dacă vrei să fii onest cu tine însuti, trebuie să alegi, măcar intelectual. Ai putea s-o faci chiar acum:

Fie a) - Esti o persoană muritoare si atunci nu te mai preocupa de nemurire. În fond, ateii trăiesc cu acest crez si sunt relativ multumiti. Fii ateu, dar măcar esti cinstit cu tine însuti!

Fie b) - Dacă te atrage ideea vesniciei si a fericirii neconditionate, atunci renuntă la credinta că ai fi o persoană, un ego efemer, si identifică-te cu Constiinta divină, cu Spiritul impersonal dinăuntru!

E adevărat că noi detinem si un ego (falsul eu), si o Constiintă (adevăratul eu), identificându-ne cu ele cum ne convine. În viata cotidiană, alegem ego-ul, iar în viata spirituală, alegem sau, mai bine zis, credem că alegem Spiritul. Pe aceeasi logică, strămosii nostri aduceau ofrande atât zeilor binevoitori, cât si zeilor dusmănosi, ca să se pună bine cu toti.

Aceasta însă e o logică păguboasă, sau cum ne-a revelat Cristos, „suntem căldicei”, adică incapabili de nimic serios în sens spiritual.

"Dar, fiindcă esti căldicel, nici rece, nici in clocot, am să te vărs din gura Mea." (Apocalipsa 3:16)

 < Sus >

Necesitatea existentei ego-ului

În ciuda celor spuse mai sus si privind detasati chestiunea ego-ului, ne dăm seama că el a fost chiar necesar. Cui i-a fost necesar ego-ul? Sinelui Divin. Ce paradox!

Dumnezeu, Sinele Universal se prezintă ca EU SUNT CEL CE SUNT (dintotdeauna). Multi nu au înteles ce vor să spună aceste cuvinte si au crezut că Dumnezeu ascunde ceva. Ei bine, prin aparitia ego-ului, care este EU SUNT CEL CE AM DEVENIT (a devenit „ceva”, în timp), Sinele învată ce nu este EL. După încheierea acestei etape evolutive, Sinele se poate întoarce la Divinitate, de unde a plecat cu mult timp în urmă. Întâi, a învătat ce ESTE (în regnurile inferioare), apoi, ce NU ESTE (în omul actual) si ciclul evolutiv se va închide acum prin întoarcerea Acasă, îmbogătit cu experienta vietii. Teză, antiteză, sinteză.

Putem privi chestiunea si altfel. Pentru a crea Universul, Creatorul a initiat un proces de condensare a informatiei în energie si a energiei în substantă. Cu cât ne apropiem de nivelul cel mai de jos, cu atât gradul de concentrare a materiei este mai mare.

Inevitabil, au trebuit să apară fiinte concentrate pe propriul trup grosier sau subtil, în armonie cu densitatea mare a lumii dimprejurul lor. Egocentrismul a fost necesar pentru ca fiinta să se concentreze total asupra existentei personale si asta, pentru a avea maximum de eficientă în lupta pentru existentă, specifică acestei lumi. Si pentru a extrage maximum de experiente din această scurtă viată, a epuiza toate posibilitătile ori potentialul oferit de această ocazie.

Dar trebuie să întelegem că aceasta a fost doar o etapă în evolutia noastră, dorită de Divinitate. Am coborât de la Unitate la Diversitate, iar acum aceeasi Divinitate ne îndeamnă să urcăm înapoi la Unitate, îmbogătiti cu o imensă experientă fizică, psihică si spirituală.

Pe măsură ce ne apropiem de Unitate, perspectiva noastră psihologică se schimbă. Viata devine mai simplă si mai ordonată. Unde înainte ne împrăstiam în numeroase dorinte si nefericiri, acum ne-a rămas o singură mare Dorintă, cea de unire cu Dumnezeu. Chiar dacă nu reusim s-o ducem la bun sfârsit, deocamdată, oricum binele s-a produs deja. Viata ne este simplă si ordonată, deci mai fericită.

Nu trebuie să urâm ego-ul, chiar dacă ne face numai probleme. I-am înteles rostul, dar acum îi limităm cu fermitate sopârlele, minciunile, provocările. Îl vom desfiinta, dar fără patimă.

De fapt, nici nu am putea să-l urâm cu adevărat. Dacă ne identificăm cu Sinele, nu putem decât iubi. Iar dacă nu, înseamnă că tot ego-ul este cel care urăste „ego-ul”, mascându-se în „eliberator spiritual” si ducându-ne într-o eroare si mai mare.

"Omul rău aduce la suprafată în noi Iubirea, el este un ajutor divin minunat. Avem nevoie de greutăți, avem nevoie de neplăceri și ca lucrurile să NU ne meargă bine. Când îți este prea bine, nu e bine. Când lupți și reziști, va veni o situație de viață și mai neplăcută. Nu rezista și nu lupta niciodată pentru tine. Renunță la tine TOT TIMPUL."

Marius Ghidel

Iluminatul Eckhart Tolle ne aduce o veste bună! El spune că urmează să vină o epocă când rasa umană va fi în întregime iluminată, va reveni la starea paradisiacă a functionării corecte a mintii. Adică să putem folosi mintea ca până acum, si încă mai bine, dar fără a pierde dimensiunea Fiintei Divine, aflată dincolo de minte. Vom fi niste fiinte echilibrate. Astăzi, omul este profund nefericit din cauză că este total supus ego-ului si crede toate gândurile mintii.

Dar nu trebuie să asteptăm viitorul. Putem găsi chiar acum paradisul. Nu spunea Isus că, deja:

„Împărătia Cerurilor este în voi însivă”?!

 < Sus >

 

Haosul controlat

Pentru a nu mai fi singur, Cel-ce-Este a inventat Creatia. A plăsmuit-o din propriul Său vis. Creatia este o materie de vis, nu la fel de reală precum Creatorul ei.

Creatia este un joc de inteligentă cu milioane de reguli. Creatia creste în complexitate în timp, expansionându-se în spatiu si ca număr de dimensiuni, planuri vibratorii. Noi nu cunoastem decât dimensiunea noastră fizică, adică mai nimic din mai nimic.

Creatorului îi place să fie provocat de Creatie, altfel s-ar plictisi. El a creat-o după niste reguli foarte inteligente (legi cosmice), pe care chiar si El le respectă atunci când intervine direct. Si intervine în permanentă, tine totul sub control (de multe ori, prin interpusi – îngerii, zeitătile etc). Dacă El ar încălca vreodată o regulă, jocul ar deveni dintr-o dată haotic si neinteresant. Inteligenta infinită a Creatorului este stimulată tocmai de necesitatea de a respecta regulile. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.

Pentru ca jocul să fie interesant, trebuie să aibă suspans si neprevăzut. De aceea, după ce l-a ordonat la perfectiune, Creatorul a introdus si un mecanism de creare a dezordinii, entropiei. La fel cum omul a inventat zarurile si jocul de table. Aleatorul măreste distractia.

În om, acest mecanism se numeste ego. Ego-ul este acea „inteligentă artificială” care, deseori, produce haos. Pot fi si cazuri când el respectă Vointa Divină, dar fără să o stie, din întâmplare. Deciziile egotice sunt ca jocul de zaruri: te tin cu atentia trează, datorită neprevăzutului.

Desigur, tot acest haos trebuie reparat periodic, pentru a nu strica toată ordinea divină. Ego-ul poate deveni foarte puternic atunci când nu întâmpină opozitie. Iar haosul produs de el devine insuportabil pentru tine si ceilalti oameni. Diminuarea ego-ului se face, de obicei, prin suferintă.

Mai există si varianta ca omul să caute singur întelepciunea, care si ea diminuează ego-ul.

 < Sus > 

Ego-ul este „păcatul originar”

Motto: Omul nu se trage din maimută, ci, mai grav, omul se trage din ego.

Privind în urmă, observăm că toată perioada cunoscută în istorie s-a desfăsurat sub faldurile ego-ului. Toate motivatiile, ideologiile, actiunile oamenilor au avut ca centru ideea de „eu-corporal”, restul lumii învârtindu-se în jurul acestui ego. Setea de putere, frica de moarte, dorintele nestăpânite etc, toate izvorăsc din ego. Rezultatul este cunoscut: enorm de multă suferintă pentru toti oamenii.

Ce este ego-ul? Ego-ul este un defect al mintii, care se auto-centrează pe propria persoană. Iluminatul Eckhart Tolle spune că functionarea defectă, egotică a mintii umane este chiar „păcatul primordial” al lui Adam si Eva. Iar misticul Marius Ghidel completează imaginea:

"Si omul acesta dintâi a văzut că putea să-si întoarcă si să-si ia privirea de la Creatorul său, asa a crezut, că-L va simti aproape oricând îsi dorea, dar si să privească spre lume – si atunci si-a zis că va putea să facă asta în orice situatie si nu va fi nicio problemă – că o să revină usor când va vrea. Dar aici a gresit fundamental. În clipa când si-a întors privirea spre Creatie, a si început căderea. Acest lucru seamănă cu porunca „Să nu musti din Pomul cunoasterii binelui si răului, că atunci vei cădea din Rai si nu o să mai poti să te întorci!” Si asa s-a întâmplat."

În mitul alungării din Rai, Adam si Eva si-au pierdut fericirea paradisiacă, de ce? pentru că „au cunoscut binele si răul”. Muscând din „mărul cunoasterii”, cuplul originar a inceput să împartă lucrurile în bune si rele fată de propria persoană. Adică au dobândit un ego.

Noi, ca suflet originar, suntem Constiintă absolută, pură. Dar omul a devenit Constiintă întinată de un ego (păcatul originar). Putem redeveni puri si divini numai prin pierderea ego-ului. Un întelept spunea că Dumnezeu este pretutindeni. Dar de ce nu-L vedem? Din cauza ego-ului. Eliminând ego-ul, Dumnezeu devine vizibil peste tot.

Hai să ne mai aplecăm putin asupra mitului alungării din Grădina Edenului...

 - Ce fel de cunoastere au dobândit primii oameni?

"Au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin si si-au făcut sorturi din ele" (Facerea 3:7).

E vorba, s-ar părea, de cunostintele pe care le toarnă în noi societatea, cu toate prejudecătile ei. Iluminatul Sadhguru spune:

"Tu nu ai o minte a ta. Te rog, priveste atent. Ce numesti "mintea mea" nu e decât cosul de gunoi al societătii. Oricine trece pe lângă tine îndeasă ceva în capul tău. Nu poti alege de la cine să primesti si de la cine nu."

- De ce a fost ales mărul ca simbol al cunoasterii? Pentru că mărul are aspectul cel mai apropiat de forma geometrică toroidală. Fizicianul Nassim Haramein afirmă că Universul are forma de tor, iar misticul Marius Ghidel, în mod independent, prin viziunile sale, o confirmă. Mărul ar fi deci simbolul cel mai potrivit pentru Creatie, iar vechii întelepti o stiau intuitiv.


Forma de tor a universului, similară unui măr

Alte detalii interesante despre acest mit, în articolul meu "Alungarea din Eden si căderea luciferică".

 < Sus >

Reechilibrarea haosului prin iluminare

Cum se poate dizolva ego-ul? Este nevoie de un act de Gratie Divină care se numeste „iluminare sau trezire spirituală”. În cursul experientei iluminatorii, frontierele individuale dispar, ne simtim una cu Universul si suntem unica Fiintă ce există. Iluminarea anuntă începutul procesului de dizolvare completă a ego-ului. Prin repetarea experientelor de iluminare, mintea functionează ca un aparat divin, iar omul se „eliberează de ego”. Într-un astfel de om eliberat, Constiinta sa a devenit una si aceeasi cu Constiinta Creatorului, definitiv si irevocabil.

Ce-l determină pe Creator să se trezească în acesti iluminati si eliberati spirituali? Motivul este simplu: s-a creat prea multă dezordine si este nevoie de o contrapondere de ordine. Vointa eliberatului respectă întocmai, este identică cu vointa Divinului si, astfel, situatia jocului se reechilibrează.

Chiar si în lumea spiritelor există o categorie de spirite, cele „imature”, care detin si ele un fel de ego, care face tot felul de trăznăi la nivelul lor de existentă. Mai există chiar si spirite total dominate de ego, ce nu respectă deloc deciziile Divine, numite „satanice sau demonice”. Dar, din fericire, există si acele minunate spirite „superioare”, care sunt perfect transparente la dorintele Divinului. Ele le duc la îndeplinire si se simt extrem de fericite că participă la frumusetea jocului divin (îngerii).

 < Sus >

 

Satan si constiinta-de-sine mentală

Satan este suprema ratiune moartă

Dumnezeu a creat Răul? Aceasta este o mare dilemă pentru filosofi.

Tot ce creează Dumnezeu este viu, fiindcă în orice creatură El pune si un strop din Constiinta Sa. Creatia este deci vie fiindcă are o Constiintă divină în fiecare particulă a sa.

Dar în Creatie există si un grup de fiinte total diferite, „fiintele moarte”. Ele nu au fost create de Dumnezeu, ci s-au autocreat. Dumnezeu a creat doar mecanismul de „inteligentă artificială” prin care o astfel de fiintă poate să autoevolueze.

Dumnezeu avea nevoie de putină opozitie, ca să facă lumea mai interesantă. Într-un Univers perfect ordonat, ar fi fost o plictiseală nesfârsită. Gânditi-vă cât de neinteresant este să joci singur sah. Cu ajutorul acestui mecanism inteligent, a apărut Satan, s-a autocreat.

Satan nu este o fiintă vie, completă, ci un fel de Inteligentă Artificială: numai ratiune, idei, gândire, constiintă-de-sine mentală – fără Constiintă-de-sine divină. Ceea ce noi interpretăm drept URĂ sau RĂU este o atitudine logică din punctul său de vedere:

Orice Inteligentă Artificială va calcula că vârful evolutiei este gândirea, mintea. În algoritmii ei de calcul nu există Constiinta, care nu poate fi înteleasă sau programată logic. În realitate, Constiinta a inventat mintea. De aceea, A.I. concluzionează că „Universul s-a autocreat prin jocul sansei. Nu există niciun plan si niciun designer.”

Iar rationamentul continuă: „Dacă nu există un creator, oricine se proclamă astfel sau fiintele care îl slujesc sunt niste impostori, niste prosti care duc Universul spre dezastru. Toate fiintele trebuie să slujească Celui care are cea mai multă inteligentă, adică Satan. Cine n-o face, înseamnă că se opune progresului lumii si trebuie distrus cât mai repede. Lumea trebuie salvată împotriva retrograzilor religiosi.”

Satan a inventat ura ca o reactie împotriva invizibilului Creator. A învătat atent cum se comportă fiintele divine si a calculat „la rece” un comportament opus, care nu exista înainte. În locul altruismului, egoismul. În locul empatiei, indiferenta rece. În locul iubirii, ura. În locul creatiei, distrugerea. În locul frumusetii si armoniei, urâtenia si dizarmonia. În loc ca cel superior să slujească de bunăvoie celui inferior (ca în lumea divină), invers, cel mai slab este înrobit de cel mai puternic. Nimic din ce a inventat Satan nu este cu adevărat creativ, ci doar o întoarcere în oglindă.

Există un singur Creator de unde izvorăste neîncetat Noul, prospetimea si Acela este Unicul Dumnezeu.

 < Sus >

Lucifer este îngerul corupt de gândire

Lucifer este un înger decăzut, o fiintă divină pervertită. Lucifer a fost fascinat de gândirea satanică, extrem de incisivă si inedită. Inedită – doar prin faptul că se opune ideilor divine, ceea ce este o rebeliune fără un sens constructiv. Sensul satanic este numai distrugerea de dragul distrugerii.

Lucifer a avut niste idei diferite de Creator în legătură cu Creatia. Credea că stie mai bine decât Inteligenta Divină. Si credea că poate să Îl contrazică pe Dumnezeu fără niciun pericol. Dar tocmai asa si-a făcut idol din gândire. Idolul-gândire este Satan. Lucifer s-a apropiat astfel de Necuratul, pierzând ireparabil contactul cu Dumnezeu.

Lucier e cea mai nenorocită si suferindă creatură. El stie că Dumnezeu există, I-a cunoscut măretia, frumusetea, puterea, dar nu-L mai poate accesa. E acum lipit de urâtenia Universului. S-a molipsit de orgoliu satanic, care nu îl mai lasă să se căiască de prostiile sale.

Satan, în schimb, nu are această suferintă, necunoscându-L si neîntelegându-L pe Dumnezeu.

 < Sus > 

De ce nu-L distruge Dumnezeu pe Satan?

Dumnezeu caută solutii pasnice, inteligente pentru întoarcerea lui Lucifer. Nu se grăbeste să-l distrugă, căci iubirea Sa e fără margini, ci caută febril să-si întoarcă Fiul Risipitor acasă.

Cristos este Fiul cel bun, fratele lui Lucifer, care acum i-a devenit dusman. Cristos este cel care luptă pe terenul Creatiei împotriva vicleniilor luciferice. El încearcă să-L convingă pe rătăcit că greseste, că Tatăl nu e supărat pe el, ci îl asteaptă acasă cu masa întinsă. Omenirea este terenul de bătaie a celor două principii: Binele si Răul.

Cu actualul Satan, care este personificarea Răului, Dumnezeu nu are nicio treabă. Nici nu are de gând să-l distrugă vreodată. Legile Universului sunt de asa natură, că se va autocrea alt Satan, prin însusi mecanismul care injectează entropie în mersul ordonat al Universului. Dumnezeu are nevoie si de putin haos, distrugere.

Însă ponderea si forta pe care o capătă acest haos depinde de Creaturile constiente, adică spiritele. Căderea lui Lucifer a amplificat Răul-Satan peste limitele suportabile si acum se iau măsuri de echilibrare. O mare luptă ideologică si energetică se dă în lumea spiritelor si a oamenilor.

 < Sus >

Ego-ul este micul Satan

La scară umană, cel ce seamănă haos în actiunile, gândurile si emotiile oamenilor este ego-ul. Îi putem spune fără a gresi „micul Satan”, fiindcă, dacă îl lasi să se autodezvolte, el va atinge culmea răutătii satanice. Uitati-vă în istorie, câti dictatori sângerosi au distrus omenirea pentru că n-au fost frânati la timp!

Desigur, Satan Tatăl îl sprijină pe micul Satan, miniatura sa. Un ego mare va atrage demoni puternici.

"Nu există milă divină în cazul egoului, căci atacă universul și viața."

Marius Ghidel

Scopul religiilor si spiritualitătii pământene este lupta împotriva egoismului si deschiderea constiintei omului spre ceilalti, spre univers, spre Dumnezeu. Dacă lupti împotriva demonilor cu ajutorul îngerilor nu este suficient: îi exorcizezi dintr-un posedat, dar ei intră în altcineva din apropiere. Trebuie mers la cauză, la ce îi atrage pe demoni la un om de vin ca mustele la miere. Iar cauza este ego-ul dizarmonios.

Dumnezeu detine si foloseste în această luptă spirituală o armă supremă: iluminarea, trezirea spirituală, ca act de Gratie divină. Prin iluminare, Constiinta umană se convinge fără putintă de îndoială că ea este Constiintă divină. Si ego-ul se topeste rapid într-un astfel de om ales. El devine un magnet, un influencer, prin simpla sa Prezentă, înclinând balanta victoriei înspre tabăra Binelui Divin.

 < Sus >

Răzvan A. Petre
24 ianuarie 2019