< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Autor: Răzvan Petre
TATĂ CERESC,
Îti multumesc.
Sunt din Iubire
spre împlinire.
Toate în sine
Te au pe Tine.
Iartă-mi orbirea,
înaltă-mi firea,
fă-mă Iubirea.
***
Doamne, dă-mi lacrimi ca să pot plânge de dorul Tău!
***
Atinge-mi, Doamne crestetul de bolta Cerului!
***
Cine esti?
Te joci cu Tine,
Te joci în Sine...
Iluzii fine
mă prind pe mine:
sunt eu, sau cine?
Un frâu mă tine
printre suspine,
dar totul vine
numai spre bine.
Pe trepte line
eu sui destine
ce duc la Tine.
Dar Tu... esti cine?
Tu, tot ce vine
si întretine
joaca în sine.
Ce joc! Ce plin e!
Orice, oricine,
chiar lângă mine
esti Tu, senine,
Divine, Divine, Divine!
***
Doamne,
Am aflat atâtea, si încă nu stiu nimic...
As fi în stare de atâtea, dar încă nu pot nimic.
Sunt din Iubire, Doamne, si încă n-am iubit.
Până când am să mă tot ascund de Mine, Doamne?
***
Sunt un fulg purtat de Vânt
în plutire prea curată,
pură, calmă, fermecată,
suflu bun din Duhul Sfânt.
Sunt un fulg purtat de vânt
ce, în veselă schimbare,
fug, m-asez, mâ-nvârt prin aer.
Sunt un fulg, atâta sunt!
Într-un dans al simplitătii
mă ridic si cad firesc,
fericit si blând trăiesc...
Sunt un fulg în Vântul Vietii.
***
Cine sunt eu?
Sunt deplina împlinire.
Sunt lumina – fericire.
Sunt răbdare si iubire.
Sunt extaz, nemărginire.
Sunt la fel, în neclintire,
din adânca nemurire.
Sunt întreaga întregire,
frumusete si uimire.
Sunt a clipei tresărire,
un vârtej fără oprire.
Sunt suprema înflorire,
puritate si iubire,
linistea fără oprire.
Sunt ceva... fără numire,
absolut, în infinire,
în uimire, în iubire...
Sunt ce este, sunt ce sunt.
Tot misterul: sunt. Sunt, sunt!
***
Asist
mut de uimire,
purtat în dansul cosmic,
contemplu creatia nesfârsită...
Eu sunt mirarea
Divinul e chemarea
Stropul este marea
Viata e cântarea
Tăcerea-i adorarea
În pace - revelarea
Iubirea, legănarea
Visarea, minunarea...
***
Doamne, chiar dacă...
Doamne,
chiar dacă nu Te voi vedea niciodată
pănâ la sfârsitul veacurilor,
Te voi căuta necontenit.
Doamne,
chiar dacă nu voi fi salvat,
doar pe Tine Te voi striga.
Doamne,
chiar dacă nu merit,
nu voi înceta să cred că mă vei chema la Tine.
Doamne,
chiar dacă nu Te cunosc,
Tu esti singura mea sperantă.
Doamne,
chiar dacă nu Te iubesc,
Tu esti singura mea dorintă adevărată.
Doamne,
chiar dacă nu mă vei mântui
Doamne,
chiar dacă nu mă vei lumina
Doamne,
chiar dacă nu voi fi fericit...
Am să astept în tăcere
Si am să tac în durere
Am să m-arunc fără vrere
În flacăra Ta de putere
Si am să rabd întelept...
Stăpâne Divin, Tu esti drept!
În liniste-ascult
Si astept...
***
FERICIREA NU ARE MOTIV
Fericirea nu are motiv. Doar nefericirile au motive. Caută un motiv ca să fii fericit si vor apare de îndată contra-argumente. Întotdeauna există mai multă „ratiune” de a nu fi fericit. Asa că, nu mai căuta motive de multumire, ci, pur si simplu, FII MULTUMIT, în ciuda oricui! Să stii că niciodată nu vei fi în stare să justifici fericirea. Nu te va crede nimeni.
Nu mai astepta prilejuri fericite, tu nu trăiesti în salturi... Fericirea nu-ti soseste din afară. Fericirea nu e o răsplată omenească. Fericirea este starea ta naturală.
Fericirea nu poate fi justificată logic, ea este chiar sursa gândirii. Întâi apare fericirea si apoi apar gândurile. .. Dar, mintea se alintă, se împotriveste si găseste lipsuri fericirii.
Tu poti fi trist, dar niciodată nefericit. Chiar când vei pierde totul, fericirea nu va lipsi, ea nu te părăseste, ea va fi acolo! FII FERICIT în ciuda tuturor! FII FERICIT în ciuda ta însuti! FII FERICIT din ambitie, tot timpul, oriunde! Oricât de jalnic te vei simti, oricât de tare ai suferi, tu continuă să fii fericit! De ce? Uite-asa, din ambitie. Nimeni si nimic nu-ti poate lua fericirea. Poti pierde averi, poti pierde iubiri, poti fi maltratat, denigrat, poti fi bolnav sau chiar muri, dar niciodată, nicicum nu vei putea pierde fericirea – pentru că TU ESTI UNA CU FERICIREA!
Fii atent, nu auzi cum te strigă fericirea? Îi auzi ecoul vibrându-ti în piept. Pentru Dumnezeu, nu mai fi asa distrat, trezeste-te, omule, si fii fericit! Nu mai visa la „fericiri” iluzorii, nu-ti mai construi scenarii despre fericire, nu mai tot amâna clipa, ci lasă-le de-o parte acolo, în marea iluzie! Lasă visele să cadă si să se spargă în mii de cioburi, iar tu trăieste starea ta de bucurie infinită! Bucuria simplă de a exista, bucuria de a te exprima în miliarde de feluri si împrejurări. Umple-te de bucuria care strigă din toate lucrurile acestei lumi – este bucuria ta de a fi pretutindeni.
Tu esti fericit. Nu poate exista nici o fericire în afara ta. Fericirea e în tine. Fericirea e doar în tine. Toată fericirea din lumea e în tine. Esti atât de plin! Esti fără limite, esti fericirea nemărginită. Oriunde ai fi, fericirea te reflectă. Tu esti oglinda fericirii, fericirea e oglinda ta. Fericirea are forma ta, tu însuti nu esti altceva decât fericire. Despre ce altceva să mai vorbesti decât despre ea? Doar fericirea există cu adevărat, iar restul este fericire deghizată. Deschide bine ochii, omule, căci fericirea se joacă cu tine, te păcăleste, fericirea e tare ghidusă, căci nu poate fi altfel... ea este neprevăzutul, ea este surpriza. Fericirea este uimire. Fericirea înseamnă să-ti amintesti că esti fericit. Spune-ti: „Aminteste-mi cât de fericit sunt! Uit mereu.”
Fericirea este joacă, este joacă neostenită. Nu te supăra, este o joacă plină de voie bună. Fericirea e copilăreasca încântare ce se ascunde de tine. Se ascunde aproape, foarte usor de găsit, chiar în umbra inimii tale. Iubeste fericirea, intuieste-i ascunzisul si îmbrătiseaz-o cu drag. Sărută fericirea! Sărut-o si din partea mea si spune-i c-o iubesc si că n-am uitat-o! Roag-o să mă mai astepte putin, căci eu încă sunt ocupat cu micile mele iluzii. Îi promit că, după ce voi încheia si acest vis, am să mă întorc la ea. Si vom fi iarăsi unul – eu si fericirea... Doar fericirea...
***
NU EXISTĂ TIMP PIERDUT!
Nu există timp pierdut. Ce înseamnă să „pierzi timpul”? De unde această idee?! Nu poti pierde ceea ce n-ai. Iar tu nu posezi timpul, tu nu ai timp, doar îl utilizezi. Timpul îti este dat.
Timpul e fiecare clipă prezentă. Timpul nu e trecutul, adica amintirile tale. Timpul nu e viitorul, adică sperantele tale. Timpul este doar ACUM. Nu poti pierde timpul, pentru că tu nu-l ai. Timpul curge, nu poate fi strâns, nu poate fi dat. Îl trăiesti, si atât. Trăiesti prin el, înoti prin el, e hrana ta de fiecare clipă. Fără el, tu ai dispare instantaneu... Dumnezeu te hrăneste cu timp continuu, Dumnezeu îti oferă întotdeauna timp proaspăt. Timpul înseamnă acum, timpul e mereu proaspăt, el nu se învecheste. Fiecare clipă prezentă e nouă, e alta, e iarăsi sărbătoare. Acum e sărbătoare. Nu trăi din amintiri, nu visa ce va veni, bucură-te de prezent. Nu pierde ocazia, sărbătoreste, bucură-te... clipa fericirii continuă în eternitate...
Secundele trec, iar tu pierzi atâtea prilejuri de a trăi, pierzi atâtea ceremonii magice, treci pe lângă mister, uiti să trăiesti. Te preocupă viitorul si te bazezi pe trecut. Scoate aceste două din minte, iesi din minte... rămâi în prezent, rămâi în acum. Caută să prinzi clipa, n-o lăsa să se strecoare neobservată. Gustă clipa. Ascultă tăcerea clipei. Acum e liniste... în fiecare clipă e liniste, pace.
Timpul ne trăieste, dar noi rareori trăim în timp. Simte uimirea noii clipe! Bucură-te de cadoul divin al timpului! Dacă nu te bucuri, cu adevărat pierzi timpul. Pierzi ocazia de a fi fericit. Timpul înseamnă fericire. Dacă nu esti fericit, pierzi timpul. Dumnezeu e atât de darnic... Nu mai pierde timpul, ci fii fericit! Trăiesti? Dovedeste-ti-o! Rămâi în fascinatie, în mirare copilărească. Să mângâi clipa, să simti cum vine, cum te umple de mister si apoi cum pleacă. Si iată, altă clipă, si alta, o bucurie după alta... si nu se mai opresc, curg în suvoi frenetic. Respiră clipa. R E S P I R Ă C L I P A. Res-pi-ră... O, Doamne...!