<  Cuprins "Ciclurile sufletului"


Cauzele greutăţilor vieţii (2)

Capitolul 2 "Liberul-arbitru, karma şi greutăţile vieţii", subcapitolul c2) "Cauzele greutăţilor vieţii (partea a doua)", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele).

Acest capitol nu a fost lecturat audio de către autoare.

Jesus

Cauzele greutăţilor vieţii

2) Partea a doua

Karma unor fapte se poate echilibra pe durata a vieţi întregi şi se face în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:

- prin inversarea rolurilor,

- prin faptul că beneficiezi cumva de pe urma celui care ţi-a făcut rău,

- sau prin faptul că beneficiezi de pe urma altcuiva sau a unui grup de persoane în locul celui care ţi-a făcut răul. Nu e întotdeauna nevoie ca cel care ţi-a greşit să-ţi achite direct datoria karmică, ci ea poate fi achitată şi de către alţii.

Echilibrarea karmei este complicată şi, uneori, în acest proces, se creează o nouă karmă în plus. Astfel de contexte trebuie alese foarte cumpănit de către sufletele celor implicaţi. Chiar şi în cazul unei inversări de rol, nu există nicio garanţie că karma va fi curăţată atunci când cele două fiinţe sunt readuse împreună. Cei care se reîntâlnesc pentru a-şi arde karma pot fi implicaţi într-o situaţie similară cu cea trecută, fără a se putea schimba. Pentru că există un liber-arbitru, oamenii nu se comportă întotdeauna aşa cum au plănuit sau sperat sufletele lor.

Ceea ce face ca aceste relaţii să fie deosebit de dificile atunci când nu decurg aşa cum au fost planificate este faptul că, odată cu karma, de obicei este implicat un „lipici karmic”, cu rolul de a lega indivizii între ei pentru a-şi rezolva karma. Acest lipici rămâne, chiar dacă situaţia nu a reuşit să îi elibereze de acea karmă. De exemplu, ar putea fi implicaţi copiii care ţin cuplul împreună, sau alte legături de familie sau de afaceri care fac ca aceşti oameni să se pomenească împreună sau să rămână împreună împotriva dorinţei lor. Uneori, nu rezultă decât o şi mai mare adâncire a tiparelor emoţionale care le-au adus necazurile iniţiale.

Aceste informaţii despre karmă au menirea să vă fie de ajutor, nu să adauge şi mai multă suferinţă într-o situaţie deja dificilă. Este important să vă amintiţi că aveţi liber-arbitru, iar dacă relaţia voastră este toxică şi nu funcţionează, schimbaţi macazul. Sunteţi liberi să ieşiţi dintr-o relaţie care vi se pare karmică. Sufletul va încerca să echilibreze karma într-un alt mod. Nu-i nicio ruşine, asta se întâmplă mereu. Uneori, trebuie să ieşiţi din anumite relaţii sau situaţii, pentru că rămânerea în ele nu va face decât să scoată la iveală tot ce-i mai rău în oameni.

De asemenea, este important să nu te simţi o victimă în astfel de relaţii dificile sau să presupui că eşti o persoană îngrozitoare, din cauză că ai această karmă de ispăşit. În primul rând că nu poţi şti asta cu certitudine. Iar cel mai important de înţeles este că aproape toată lumea se confruntă cu problema karmei. Nu poate fi altfel, căci aşa învaţă şi evoluează sufletul.

Ego-ul s-ar putea simţi ruşinat sau supărat la ideea că mai ai nişte karmă de compensat. Dar karma este doar un alt fapt, doar o altă faţetă a vieţii pe care ego-ul trebuie să o accepte. Tu ai defecte, toţi aveţi defecte, iar evoluţia merge înainte pe baza greşelilor făcute şi a încercărilor de a le corecta data viitoare. De fapt, asta-i karma. Sufletul încearcă să se descurce mai bine acum decât în situaţiile anterioare. La fel ca un actor care trage o nouă dublă pe platoul de filmare, încearcă iarăşi ca, de data aceasta, să fii puţin mai înţelegător, mai răbdător şi mai bun, şi vezi atunci ce se va întâmpla.

Un alt motiv pentru care apar dificultăţi este că se mai întâmplă şi accidente. Sufletul nu este întotdeauna capabil să te protejeze de un accident. Se mai întâmplă şi lucruri neaşteptate şi, uneori, oamenii iau decizii neaşteptate care duc la accidente.

Dacă unui suflet sau mai multora nu le este dat să treacă prin acest tip de dificultăţi, sufletul sau sufletele pot, de obicei, să influenţeze urmările accidentului, măcar într-o oarecare măsură, diminuând răul. Dar nu întotdeauna. Oamenii nu aud sau nu ţin cont întotdeauna de îndrumarea interioară pe care o primesc, chiar şi atunci când aud o voce clară în cap. Sau lucrurile se pot întâmpla atât de repede, încât intervenţia nu mai este posibilă.

Unele accidente fac parte din planul sufletului. Dar dacă nu, ele pot da peste cap planul sufletului, care va trebui să se adapteze la noile condiţii. Accidentele, ca şi greşelile şi alegerile eronate care, probabil, le-au cauzat, fac parte din viaţă, iar sufletul va găsi o soluţie de a trage un folos chiar şi din aceste experienţe.

Până acum, am menţionat mai multe motive pentru care vă puteţi confrunta cu dificultăţi sau probleme. Acestea sunt:

1) Ego-ul socoteşte că toate ar fi o problemă, chiar şi lucrurile care nu sunt problematice.

2) Aveţi liber-arbitru şi faceţi alegeri proaste pe baza unor convingeri greşite şi a emoţiilor negative care decurg din ele.

3) Vă comportaţi urât cu ceilalţi, iar ei vă răspund în oglindă.

4) Alte persoane vă cauzează probleme, din cauza deciziilor lor proaste, pentru care nu aveţi nicio vină.

5) Vă echilibraţi karma.

6) Se întâmplă accidente care nu fac parte din planul sufletului.

Un alt motiv foarte important pentru care vă puteţi confrunta cu dificultăţi este acela că sufletul, din curaj şi nu din necesitate, a ales înainte de încarnare să-şi asume o anumită provocare. Acesta este adesea cazul provocărilor care modelează întreaga viaţă, cum ar fi dizabilităţile sau situaţiile de abuz, deşi acestea ar putea fi şi karmice.

Mai mult, uneori, sufletul îşi asumă din mers, în timpul vieţii o provocare care nu făcea parte din planificarea dinaintea naşterii. Motivul ar putea fi acela că omului trebuie să i se zdruncine tiparele mentale, obişnuinţele sau cursul vieţii pentru ca să se întoarcă pe drumul stabilit de planul sufletului. Sau motivul ar putea fi acela că situaţia, neprevăzută înainte de naştere, se dovedeşte a fi optimă pentru o anumită lecţie. Sufletul poate profita de orice ocazii neaşteptate pentru a te învăţa ceva din ele.

Este foarte important să nu-i judecăm pe ceilalţi pentru dificultăţile, handicapurile sau alte probleme prin care trec. Astfel de provocări nu sunt neapărat rezultatul karmei, ci ar putea fi alese de un suflet mai bătrân din diverse motive. Nu este treaba noastră să-i judecăm sau să ne dăm cu presupusul despre motivul pentru care cineva are o anumită experienţă. Nu este ceva ce putem şti şi ar fi mai bine să avem destulă umilinţă ca să ne recunoaştem ignoranţa. Această smerenie îi va permite inimii să rămână deschisă faţă de ei.

Ego-ul nu-i interesat decât de el însuşi. Aşa că se va folosi de informaţiile despre karmă pentru a se scutura de responsabilităţi, cum ar fi să aibă grijă sau să-i ajute pe cei defavorizaţi sau care trec prin dificultăţi. Dar această atitudine critică şi rece nu va duce, probabil, decât la încasarea unei lecţii despre compasiune şi empatie, eventual la inversarea rolurilor într-o viaţă viitoare. Într-un fel sau altul, viaţa va umili ego-ul, pentru că scopul vieţii este de a pune în lumină caracterul lui distructiv, iar sufletul va concepe lecţii care vor face exact asta.

Antidotul la judecarea celuilalt este să te simţi protectorul semenului tău şi să înţelegi că lucrurile ţi se vor întoarce cândva, pentru că aşa funcţionează viaţa. „Fă-le celorlalţi ceea ce ai vrea ca ei să-ţi facă ţie”, aceasta este lecţia fundamentală pe care o învaţă omenirea. Este o lecţie despre iubire.

Provocările pe care sufletul şi le alege singur înainte de naştere sau în timpul vieţii tind să fie mai uşor de gestionat decât lecţiile karmice sau dificultăţile pe care sufletele tinere le întâmpină doar fiindcă sunt tinere. Sufletele care acceptă o provocare importantă în vederea evoluţiei o fac pentru că, în urma consultării cu ghizii lor spirituali, cred că sunt suficient de puternice pentru a se folosi de acea provocare în beneficiul lor sau pentru că doresc să îşi accelereze evoluţia.

Sufletul nu predispune persoana la eşec doar prin faptul că el a făcut o anumită alegere. Dar, uneori, sufletul îşi asumă mai mult decât poate face faţă omul. Odată intrat în corp, se dovedeşte uneori că dificultatea sau complexitatea unor provocări poate depăşi rezistenţa omului, caz în care sufletul va alege mai prudent data viitoare.

Indiferent de raţiunea sau cauza unei dificultăţi, sufletul poate învăţa şi chiar învaţă din ea, chiar şi dintr-un accident. Întotdeauna se învaţă ceva, chiar dacă nu neapărat lecţia intenţionată.

Din păcate, în urma dificultăţilor prin care trec, oamenii ajung uneori la concluzii greşite. Ei învaţă altceva decât trebuiau să înveţe. S-ar putea să dea vina pe alţii sau să se simtă victime sau să creadă că ei ar fi de vină, deşi nu este aşa. Aceste concluzii incorecte le cauzează multe suferinţe, făcându-i să simtă regrete, furie, răzbunare, să-şi plângă de milă, să urască, să fie geloşi, invidioşi, să simtă ruşine sau vină, deşi n-ar fi cazul. Convingerile şi poveştile pe care şi le spun despre acea experienţă îi fac să se simtă cumplit.

De asemenea, din păcate, mulţi cred că e de datoria lor să se simtă îngrozitor dacă s-a întâmplat ceva rău sau au făcut o greşeală. Aşa că se pedepsesc în mod repetat, nutrind sentimente de dispreţ de sine, regrete, vinovăţie şi ruşine. Ceea ce n-are niciun rost. Să te auto-pedepseşti sau să te răzbuni pe alţii este opusul a ceea ce ar trebui să înveţi în momentele dificile. Trebuie să învingi astfel de sentimente prin înţelegere, compasiune, acceptare şi iertare pentru tine şi pentru ceilalţi. Aşa trebuie să răspunzi la greutăţile vieţii. Asta-i tot ce ţi se cere: acceptă că tu sau celălalt aţi făcut o greşeală, ai compasiune pentru tine sau pentru celălalt, iartă-te pe tine sau pe celălalt şi fă tot ce poţi pentru a nu repeta greşeala.

Problema cu învinuirile, ura şi orice alt sentiment negativ, oricât de justificate ar părea, este că te ţin legat de trecut. Te fac prizonierul unei experienţe care este deja încheiată. Te blochează în starea de conştiinţă egotică, într-o suferinţă în care evoluţia şi învăţarea nu sunt posibile. Acest lucru nu face bine nimănui şi distruge frumuseţea vieţii. Uneori, este nevoie ca fiinţa să trăiască o viaţă întreagă sau mai multe într-o astfel de stare înainte de a fi în stare să o depăşească. Asta-i condiţia umană.

Evoluţia şi învăţarea constau tocmai a depăşi această stare de conştiinţă şi a trăi într-o altă stare de conştiinţă mai liberă şi mai iubitoare, de natură divină. Acesta este dreptul vostru din naştere şi, la sfârşitul numeroaselor voastre încarnări, veţi şti exact la ce mă refer. Aceasta este răsplata pentru toate vieţile prin care aţi trecut. În sfârşit, aţi găsit mult-râvnita pace! În sfârşit, iubiţi viaţa şi înţelegeţi ce dar preţios este!

Examinând cauzele dificultăţilor voastre, sper că este evident că, oricât de importante ar fi gândurile şi credinţele voastre pentru a vă crea realitatea, ele nu sunt, în niciun caz, singurele responsabile de experienţele voastre, inclusiv de dificultăţi. Dacă afirmaţia „tu îţi creezi singur realitatea” se referă la Tu, la sufletul tău, atunci afirmaţia devine mai adevărată. Dar tu, ego-ul, eul fals, nu este în niciun caz singurul modelator al realităţii personale sau al realităţii în general. Liberul tău arbitru este un jucător important, dar sufletul sau Voinţa Tatălui este arbitrul suprem a tot ce se întâmplă, iar liberul-arbitru al altor persoane joacă şi el un rol.

Voi co-creaţi realitatea împreună cu tot ce înseamnă Viaţă, cu fiecare suflet şi cu orice fiinţă cu liber-arbitru. Viaţa este o întrepătrundere frumoasă, misterioasă, haotică, imprevizibilă şi complexă a nenumărate forţe şi toată lumea, inclusiv sufletul, „cântă după ureche”.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
21 iunie 2022