<  Cuprins "Ciclurile sufletului"


Primele încarnări ale sufletului

Capitolul 3 "Evoluţia sufletului", subcapitolul a) "Primele încarnări ale sufletului", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele).

Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoare.

Jesus

Capitolul 3: Evoluţia sufletului

Fiecare suflet trăieşte sute, dacă nu chiar mii de încarnări, şi progresează de-a lungul a diverse lecţii şi etape.

În primele vieţi, lecţiile se referă în primul rând la supravieţuirea fizică şi la dobândirea abilităţilor de bază.

Odată ce acestea sunt suficient de bine stăpânite, sufletul se concentrează pe dezvoltarea emoţională şi cum să creeze legături umane.

În continuare, pune accentul pe dezvoltarea ego-ului, învăţând a fi independent, să-şi atingă scopurile proprii şi să-şi dezvolte unele talente.

După această etapă, accentul se pune pe activităţile mentale, creşterea psihologică, perfecţionarea în continuare a unor abilităţi şi talente speciale şi contribuţia la societate şi la bunăstarea celorlalţi.

Etapa finală a evoluţiei se referă la dezvoltarea spirituală, la dezvoltarea în continuare a intelectului şi a abilităţilor şi talentelor proprii, precum şi la rafinarea punerii în slujba altora, pe măsură ce adevărata natură iese în evidenţă şi se exprimă tot mai mult.

a) Primele încarnări ale sufletului

Atunci când sufletul intră pentru prima dată într-un corp uman, el este deja perfect, imaculat şi întreg. Sufletul se încarnează nu pentru că ar avea nevoie din vreun motiv, ci pentru că îşi doreşte experienţa deosebită de a fi om. Vrea să treacă prin provocarea pusă de limitările şi percepţiile distorsionate inerente fiinţei umane. Decide să uite de măreţia sa, de unde a venit şi de tot ceea ce ştia înainte, pentru a intra într-o formă umană ca tabula rasa, doar cu programarea prestabilită care îi permite să funcţioneze.

Această programare este ego-ul, care este un mecanism de supravieţuire, dar în sensul cel mai primitiv. Deşi este necesar, ego-ul este inadaptat la viaţa într-o societate complexă, deoarece ego-ul este egoist şi nepriceput la cooperare şi împărtăşire reciprocă, care sunt calităţi esenţiale pentru ca societăţile şi comunităţile să poată rezista. Cu toate acestea, ego-ul este o trăsătură necesară şi permanentă, deoarece oferă sentimentul de individualitate şi de separare de unitate, necesar pentru a te crede, deocamdată, că ai fi o simplă fiinţă umană.

Sufletul care se încarnează are, de asemenea, o programare astrologică care îi oferă anumite impulsuri, tendinţe comportamentale şi un tip de personalitate. Ca urmare a acestei programări şi a geneticii, orice fiinţă umană, ca şi orice fulg de zăpadă, este unică şi programată în aşa fel încât să asigure această unicitate. Căci de ce ar crea Dumnezeu experienţe identice?!

Sufletele nou-născute au multe de învăţat. Ele nu ştiu cum să fie umane şi nu deţin vreo înţelepciune din încarnări anterioare. Ele nu ştiu nici măcar cum să iubească ca o fiinţă umană. Esenţa lor, ca a tuturor sufletelor, este iubirea. Dar densitatea acestui plan este atât de mare, încât adevărata lor natură le este umbrită. În consecinţă, ele trebuie să înveţe să iubească, care este chiar scopul acestei şcoli terestre.

Gradul de iubire pe care sufletele mai tinere sunt capabile să îl simtă este foarte limitat. Iubirea şi bucuria pe care o simt ele este mai degrabă o admiraţie decât iubirea cunoscută de majoritatea oamenilor. Totuşi, ea se poate transforma foarte repede în furie şi ură, dacă protectorii lor nu au reuşit să-i protejeze ori s-au derogat de această răspundere.

Pe lângă faptul că trebuie să înveţe să iubească, sufletele nou-născute trebuie să înveţe toate celelalte lecţii ale fiinţei umane, cele descrise de semnele astrologice. Învăţarea acestor lecţii se va întinde pe durata tuturor încarnărilor. Este vorba de lecţii precum răbdarea, perseverenţa, umilinţa, curajul, discernământul, spiritul practic, toleranţa, prudenţa, responsabilitatea, auto-determinarea, independenţa, empatia, cooperarea şi asertivitatea, pentru a numi doar câteva. Astfel de calităţi lipsesc sufletului nou-născut şi se dezvoltă doar de-a lungul a foarte multe vieţi, ca urmare a cultivării lor, a greşelilor făcute şi a dificultăţilor întâlnite.

Sufletele nou-născute învaţă, de asemenea, cum să-şi gestioneze emoţiile, astfel încât să nu-şi facă viaţa şi mai dificilă. Aceasta este o lecţie care continuă de-a lungul majorităţii vieţilor sufletului, deoarece stăpânirea emoţională este rareori atinsă până în ultimele vieţi, şi chiar şi atunci în mod imperfect.

Frica este emoţia dominantă a sufletelor nou-născute şi foarte tinere. Iar asta, pentru că frica este emoţia implicită a ego-ului, iar în primele vieţi, ego-ul este cel care conduce totul. Atunci când sufletele foarte tinere sunt confruntate cu ostilitate sau doar se simt ameninţate, ele fie se retrag, fie atacă cu furie, chiar violent. Furia lor este automată, necontrolată şi exprimată într-un mod primitiv.

De asemenea, sufletele nou-născute şi foarte tinere se folosesc adesea de frică pentru a-i intimida sau manipula pe ceilalţi ca să le fie îndeplinite ordinele, din cauză că nu au abilităţile necesare pentru a relaţiona cu oamenii în alt mod. Neştiind să iubească, aceste suflete au o mare problemă în relaţii şi, în consecinţă, sunt dezavantajate în a se putea întreţine şi a-şi croi un drum în lume.

Înainte ca sufletul să treacă la dezvoltarea unor abilităţi mai complexe şi a unor abilităţi de relaţionare, trebuie să înveţe să-şi satisfacă nevoile de bază precum hrana, apa, locuinţa, căldura şi protecţia. Primele vieţi oferă sufletelor mai tinere experienţe care le învaţă valoarea muncii serioase, a perseverenţei, răbdării, îndurării, responsabilităţii, precauţiei, realismului şi simţului practic, toate acestea fiind necesare pentru supravieţuire.

Exceptând cazul în care supravieţuirea depinde de intelect, sufletele foarte tinere cheltuiesc doar puţină energie pentru a şi-l dezvolta. Şi, deşi toată lumea, indiferent de vârsta sufletului, are o anumită capacitate de a gândi, sufletele mai tinere au o putere redusă de a fi obiective sau a gândi raţional, care nu este atinsă decât mult mai târziu în evoluţie.

Sufletele foarte tinere se încarnează mai ales în societăţile agrare, nomade sau tribale, cu legături familiale sau comunitare puternice, unde îndeplinesc sarcini simple legate de supravieţuire. Dar aceste tipuri de culturi nu sunt nicidecum populate doar de suflete foarte tinere. Şi sufletele mai în vârstă se pot încarna în astfel de medii, din propriile lor motive.

În acest moment, pe Pământ nu există foarte multe suflete nou-născute sau foarte tinere.

După cum vă puteţi imagina, pentru sufletele nou-născute şi foarte tinere, viaţa poate părea destul de copleşitoare, având atât de multe de învăţat, atât de puţine abilităţi de relaţionare şi mecanisme de adaptare şi atât de puţină înţelepciune la care să apeleze. Căci înţelepciunea, ca orice altceva, se dobândeşte doar prin experienţe de viaţă.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
5 iunie 2022