<  Cuprins "Ciclurile sufletului"


Sclavia şi aservirea

Capitolul 4 "Justiţia karmică şi vindecarea traumelor", subcapitolul f) "Sclavia şi aservirea", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele).

Acest capitol nu a fost lecturat audio de către autoare.

Jesus

f) Sclavia şi aservirea

La un moment dat, în timpul evoluţiei noastre, de obicei în primele noastre vieţi, trebuie să îndurăm sclavia şi aservirea. Aceste experienţe sunt o parte necesară a evoluţiei, învăţându-ne compasiunea, loialitatea, umilinţa, dăruirea altruistă şi importanţa drepturilor omului. De fapt, atunci când scopurile vieţilor ulterioare implică serviciul pentru alţii, adesea, mai întâi ne sunt date numeroase vieţi de sclavie sau aservire pentru a ne dezvolta compasiunea şi altruismul. Cu toate acestea, faptul că sclavia slujeşte unui scop evolutiv nu o justifică. Invariabil, opresorul va ajunge să înţeleagă prejudiciul cauzat prin restrângerea libertăţii altuia.

Deşi sclavia şi oprimarea ne învaţă lecţii valoroase, ele sunt dăunătoare din punct de vedere psihologic. Ne afectează mai ales modul cum ne privim pe noi înşine în raport cu ceilalţi. Cei care au avut multe vieţi de sclavie sau aservire se simt adesea inferiori şi formează relaţii care întăresc acest sentiment. Tendinţa lor de a acţiona servil este o problemă mai ales în relaţiile personale, din cauză că, adesea, oferă prea mult sau într-un mod inadecvat. Experienţa sclaviei poate avea ca rezultat, de asemenea, sentimente de neputinţă şi lipsă de speranţă, ceea ce poate atrage şi mai multă oprimare, sărăcie şi aservire în vieţile viitoare, creând astfel un cerc vicios. În acele vieţi viitoare, opresorul este interiorizat, adică restricţiile sunt create nu de un străin, ci de propriile convingeri limitative. Adesea, sufletul trebuie să intervină pentru a întrerupe ciclul creat de repetarea acestor experienţe. Aşadar, aservirea şi sclavia sunt combinate în acest capitol nu pentru că ar fi acelaşi lucru, ci pentru că, adesea, prima urmează celeilalte.

Cazul W

Aceasta este povestea unei fiinţe care a trăit mai multe vieţi ca sclav şi slugă. Însă, când i-a venit timpul să se pună în slujba altora în moduri nu atât de servile, atunci stima de sine scăzută, rezultată din experienţele anterioare, l-a împiedicat să se simtă împlinit în muncă. Cu cât dădea mai mult, cu atât se simţea mai rău. Pentru ca să poată sluji cu mai multă bucurie pe viitor, această condiţionare trebuia să se schimbe. Situaţia aleasă de sufletul său pentru a-i clădi stima de sine au fost cele aşteptate: s-a născut într-o familie bogată şi puternică. Deşi se simţea oarecum inconfortabil având atâta putere la dispoziţie, această viaţă i-a clădit stima de sine, i-a clarificat care este sensul slujirii semenilor şi i-a arătat că era capabil să conducă.

Totuşi, aceste aranjamente nu funcţionează întotdeauna atât de bine. Uneori, cei care au fost slugi timp de mai multe vieţi nu îşi depăşesc prea uşor sentimentele de inferioritate. În acest caz, evoluţia lor este încetinită, pentru că echilibrarea acestei situaţii ia timp. Unii chiar pot decide să urmeze alte căi de evoluţie, în loc să se întoarcă pe calea slujirii semenilor. Oricum, aceste prime vieţi de serviciu în slujba altora ne învaţă multe lecţii valoroase. Haide să ne întoarcem şi să vedem lecţiile învăţate de această fiinţă din experienţele de sclavie.

În prima sa viaţă ca sclav, a fost tratat rău de către stăpânul său. A fost cumpărat pentru a face munci fizice grele, iar stăpânul său era hotărât să obţină beneficiul pentru care plătise. Dar, chiar dacă era tratat ca un animal, el înţelegea mai multe. Această cruzime îi dovedea că nu el, ci stăpânul său era un animal – dacă nu chiar mai rău. În ciuda acestui tratament dur, el şi-a păstrat demnitatea şi a învăţat că nu clasa socială dă măsura fiinţei umane.

În viaţa următoare, a ales din nou sclavia, cu scopul de a-i ajuta pe ceilalţi sclavi să-şi păstreze demnitatea în mijlocul persecuţiilor. Le-a servit drept model, datorită hărţii sale astrologice şi a două vieţi anterioare în care suferise de boli mintale, care i-au dezvoltat compasiunea şi înţelegerea. Şi alte experienţe de aservire au continuat să îi dezvolte compasiunea şi înţelegerea. De asemenea, ele l-au motivat să-şi slujească semenii – nu pe un stăpân – ca învăţător pentru cei oprimaţi. Slujirea unui stăpân nerecunoscător şi crud nu ne sporeşte dorinţa de a sluji, dar ne poate dezvolta compasiunea până la nivelul la care ne simţim îndemnaţi să fim de ajutor semenilor.

Următoarea poveste despre sclavie este diferită, deoarece fata din această poveste nu şi-a înţeles la fel de bine experienţa ei în sclavie. De obicei, prima experienţă de sclavie are loc în vieţile noastre timpurii, când lecţiile sclaviei sunt mai oportune şi nu avem destulă înţelegere. Sclavia este un mijloc de a învăţa unele dintre cele mai elementare lecţii. Dar şi multe suflete mai bătrâne aleg o astfel de experienţă, din motivele lor proprii, aşa cum va arăta o altă poveste. Când sufletele tinere trăiesc în sclavie, de obicei, reacţia lor iniţială este să fie de acord cu evaluarea asupritorului despre ele. La fel cum copiii îşi cred pe cuvânt părinţii care le spun cine sunt şi ce au voie să facă, şi sufletele tinere cred ceea ce spun alţi oameni despre ele. A înţelege că nu suntem inferiori este un pas important în stăpânirea lecţiilor sclaviei. Această realizare poate surveni chiar din prima experienţă de sclav sau după mai multe vieţi de sclavie. Iar când survine, ea semnalează disponibilitatea noastră de a depăşi acest tip de experienţă, dacă dorim. Aşa cum am văzut în ultima poveste, unii aleg să repete condiţia de sclav fie pentru a-i ajuta pe cei înrobiţi, fie pentru a-şi spori compasiunea şi dorinţa de a se pune în slujba semenilor. Următoarea poveste descrie ceea ce experimentăm majoritatea dintre noi înainte de a fi gata să trecem la alte lecţii.

Cazul X

Karinna s-a născut în condiţii de sclavie. Deşi locuia cu familia ei, interacţiunile lor erau limitate de orele lungi de muncă şi de epuizare. Aceştia o luau cu ei pe câmp, unde se ocupa cu orice era nevoie. A crescut în acest fel, necunoscând altă lume sau cum trăiesc alţii. Nu a văzut niciodată casele de lux ale celor bogaţi, pentru că cei bogaţi locuiau la distanţă de micul lor aşezământ de colibe. Dar a auzit ceva poveşti despre confortul şi bogăţia lor.

Când supraveghetorii au venit să colecteze puţinul pe care comunitatea Karinnei îl strânsese din munca lor, muncitorii au fost abuzaţi verbal şi scuipaţi. Iar Karinna a început să creadă că ea şi familia ei erau pedepsiţi pentru că erau ceea ce erau. În mod clar, unii oameni erau mai favorizaţi faţă de alţii, iar convingerile sale religioase au determinat-o să creadă că norocoşii erau oameni mai buni decât cei nefericiţi. Familia nu i-a contrazis aceste idei, nu a acuzat nedreptăţile şi nu i-a criticat pe cei bogaţi. Din contră, îi priveau pe asupritorii lor ca pe nişte zei care aveau puterea de a le dărui fericirea, dacă se dovedeau demni de ea. Această atitudine nu este tipică pentru toţi sclavii, dar este tipică pentru sufletele tinere aservite.

Într-o zi, a apărut un bărbat călare. Venise de la mare distanţă pentru a face un anunţ. Edictul declara că comunitatea Karinnei nu mai era legată de fostul stăpân, ci de altul. Drept urmare, ei trebuiau să predea mai multe produse decât înainte. Se înţelege că le era foarte greu. Unii dintre bărbaţii mai tineri discutau să protesteze, ascunzând o parte din ceea ce datorau, dar ce ar fi presupus asta? În primul rând, ar fi presupus că aveau dreptul de a lua o astfel de decizie, care era o idee inacceptabilă pentru unii. La urma urmei, cine erau ei să îşi pună la îndoială conducătorii?

Karinna tocmai devenise bună de măritiş când se întâmplau aceste lucruri şi avea nişte idei proprii. Teama ei era că, dacă se răzvrăteau, cei mai puternici şi mai curajoşi din mica ei comunitate vor da socoteală. Însă ea nu voia să vadă pe nimeni rănit. Suferise toată viaţa şi încă avea să mai sufere, dar dezbinarea comunităţii era mai mult decât putea suporta. Însă părerea ei a contat prea puţin şi cele mai mari temeri i s-au adeverit. Bărbatul cu care îşi dorea cel mai mult să se mărite a fost luat şi întemniţat. Ea a murit câţiva ani mai târziu, punând capăt acestei vieţi grele şi singuratice.

Într-o altă viaţă, s-a reîncarnat într-un sclav pe nume Harvey, care lucra la grajdurile unui proprietar bogat. Harvey era un om de încredere, credincios stăpânului şi mulţumit. Nu avea nicio dorinţă de a-şi îmbunătăţi soarta şi nici nu a avut vreo ocazie în acest sens. Dar, într-o zi, a mai fost angajat un grăjdar, care călătorise prin lume cu fostul său stăpân. Cum lucrau împreună, a auzit de la acesta poveşti despre locuri de neimaginat şi a început să tânjească să fie liber. Noul grăjdar i-a povestit, de asemenea, despre o reţea secretă prin care sclavii puteau fi extraşi în siguranţă către libertate. Au pus la cale un plan care le-a adus libertatea mult-dorită.

Experienţa sclaviei a învăţat-o pe Karinna câteva lecţii de bază. A învăţat să muncească din greu şi să se ocupe de responsabilităţile necesare supravieţuirii. Primele noastre vieţi se referă adesea doar la supravieţuire. Străduindu-ne să supravieţuim, învăţăm răbdarea, perseverenţa şi abilităţile fizice elementare. Din condiţiile umilitoare, învăţăm umilinţa. Fiind neputincioşi, învăţăm să fim receptivi, să acceptăm şi să preţuim lucrurile mărunte din viaţă. Prin slujirea celorlalţi, învăţăm să fim loiali, să ne supunem şi să urmăm ordinele. Acestea nu sunt nişte realizări minore, deşi mulţi le considerăm de la sine înţelese. Pentru că majoritatea dintre noi nu suntem la primele încarnări, s-ar putea să ne fie greu să apreciem importanţa acestor lecţii. Şi totuşi, actualele noastre capacităţi provin din acele vieţi timpurii în care ne-am luptat să supravieţuim.

În următoarea viaţă de sclavie, Harvey, grăjdarul, stăpânea suficient de bine aceste lecţii de bază pentru a absolvi etapa sclaviei, odată ce-şi va fi dat seama cât de nedreaptă este. Însă a avut nevoie de ajutor pentru a ajunge la această înţelegere. Experienţa sa anterioară de sclavie îl învăţase că nu este înţelept să te răzvrăteşti, fiindcă, în calitate de femeie, iubitul ei fusese întemniţat pentru răzvrătire. Pentru a-l ajuta să se elibereze de sclavie şi să-şi echilibreze pasivitatea, sufletul i-a aranjat să întâlnească un individ aventuros şi iubitor de libertate. Dacă nu ar fi fost pregătit să scape complet de sclavie, probabil că nu l-ar fi întâlnit pe acest eliberator.

Cu toate acestea, ar fi naiv să presupunem că această fiinţă a rămas nemarcată după toate acele experienţe în sclavie. A fost nevoie de mai multe vieţi cu hărţi astrologice puternice (zodii de foc) pentru a depăşi pasivitatea dezvoltată în urma acelor vieţi. De asemenea, au fost alese hărţi şi situaţii necesare pentru a clădi abilităţi de relaţionare şi pentru a elimina comportamentul servil. Acest individ avusese foarte puţină experienţă cu relaţiile intime înainte de cele două vieţi de sclavie, pe care le-a petrecut, practic, în singurătate. Pe mai departe, avea nevoie să exerseze formarea de parteneriate.

Cazul Y

Spre deosebire de ultima poveste, în aceasta este vorba de un suflet foarte evoluat care a ales să trăiască în sclavie pentru a-şi promova obiectivele spirituale şi a îmbunătăţi condiţia umană. Acest individ avea deja la activ multe vieţi de sclavie, aservire şi alte forme de asuprire, ceea ce i-a dezvoltat sentimentul de preţuire a vieţii cu care este binecuvântată fiecare fiinţă umană. Din acele vieţi, el învăţase să transforme sentimentele de ură, furie, resemnare şi frică în compasiune şi înţelegere. De asemenea, şi-a dezvoltat abilitatea paranormală de a intui sentimentele şi înclinaţiile celorlalţi. Poate părea un talent neobişnuit, dar cei care sunt persecutaţi învaţă să îşi citească asupritorii ca o modalitate de a se proteja. Ei devin observatori perspicace ai naturii umane şi învaţă să o manipuleze pentru a-şi asigura securitatea. Acesta este unul dintre motivele pentru care cei care au avut multe încarnări feminine sunt sensibili şi perspicace. În cazul acestui om, sensibilitatea era o urmare de mare preţ a numeroaselor vieţi trăite în persecuţii. Acum, el era pregătit să intre în noi situaţii similare, dar nu pentru a-şi mări sensibilitatea, ci pentru a-şi folosi abilităţile spre binele tuturor.

În jurul vârstei de optsprezece ani, a fost capturat şi dus cu o corabie într-o ţară îndepărtată. În timp ce călătorea spre această ţară îndepărtată, a fost ţinut în lanţuri şi hrănit cu un minim de hrană, până când ea s-a terminat. Atunci, a devenit foarte slăbit şi incapabil să îndeplinească munca care i se cerea. A fost bătut pentru lipsa sa de eficienţă şi a fost lăsat să se întremeze. În delirul care a urmat, a avut viziunea unui ţinut îndepărtat şi frumos, unde dealurile se întindeau pe kilometri întregi. A plutit deasupra acestui ţinut, examinându-l ca şi cum ar fi zburat, plutind şi alunecând liniştit peste dealurile sale pline de verdeaţă. Dintr-o dată, a văzut ceva care l-a atras. Acolo, dedesubt, erau oameni ca şi el, care munceau sub ameninţarea biciului pe câmpiile acestui pământ frumos. S-a văzut şi pe el însuşi printre ei, neîngrijit şi încovoiat de oboseală. În acel moment, o voce i-a vorbit: „Fii liniştit. Într-o zi îţi vei salva semenii de sub această asuprire. Când va veni timpul, vei fi călăuzit”. Din acel moment, a început să îşi revină din febră, în ciuda faptului că nu mai mâncase de câteva zile.

Aşa cum i s-a prezis, anii următorii au fost plini de sudoare şi epuizare. Dar nu a uitat niciodată această viziune şi mesajul său puternic. Într-o zi, în timp ce stătea întins pe salteaua sa pe podea, i-a apărut o fiinţă de lumină. Nu vorbea, dar i-a proiectat în minte imaginea unei rebeliuni al cărei lider era chiar el. Ca într-un film, i-a derulat în detaliu planul unei rebeliuni, arătându-i cum va putea să se scoată pe sine şi pe ceilalţi spre libertate. I-a indicat chiar şi momentul în care acest plan trebuia să fie pus în aplicare. Când a sosit momentul, a acţionat cu siguranţa şi clarviziunea necesare pentru a inspira încrederea celorlalţi şi a-i conduce spre libertate.

Chiar dacă a suferit mult, nu a avut nevoie de vindecare în încarnările următoare. A fost suficient de puternic pentru a trece prin toate fără să rămână cu cicatrici psihice. Asta nu doar pentru că ieşise victorios, ci şi pentru că ştia că era mai mult decât un simplu sclav de-a lungul acestei experienţe dureroase. Viziunea l-a ajutat să îşi cristalizeze obiectivul, dar multele sale vieţi trecute l-au învăţat, de asemenea, că în el stau ascunse mari puteri şi i-au oferit încrederea că binele va învinge. Acest lucru l-a diferenţiat de mulţi alţii, dar el nu era mai special decât oricare dintre noi. Doar că ajunsese într-un punct al evoluţiei sale, aşa cum ajungem cu toţii, când era pregătit să returneze omenirii ceea ce învăţase din numeroasele sale încarnări. Majoritatea marilor realizări ale lumii provin de la oameni ca el, care şi-au dezvoltat talentele, înţelegerea şi dorinţa de a servi umanitatea de-a lungul multor vieţi cu lecţii dificile.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 iulie 2022