<  Cuprins "Ciclurile sufletului"


Închisoarea şi izolarea

Capitolul 4 "Justiţia karmică şi vindecarea traumelor", subcapitolul h) "Închisoarea şi izolarea", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele).

Acest capitol nu a fost lecturat audio de către autoare.

Jesus

h) Închisoarea şi izolarea

Închisoarea sau izolarea îndelungată lasă invariabil urme, mai ales dacă aceste condiţii sunt forţate şi inevitabile. Chiar şi atunci când cineva alege să se izoleze de bunăvoie, această experienţă, deşi valoroasă în anumite privinţe, de obicei, necesită o compensare ulterioară. Unul dintre motive este că relaţiile umane, ca parte integrantă a vieţii, nu există în aceste condiţii şi nici sexualitatea, în sensul deplin al cuvântului. Atât întemniţarea, cât şi izolarea dau naştere la obiceiuri care, de obicei, sunt nefolositoare pentru relaţiile viitoare, după cum vom vedea în povestirile care urmează. Cu toate acestea, închisoarea şi izolarea sunt experienţe universale de care putem beneficia, dacă avem resursele interioare pentru a evolua pe baza lor. Ele ne pot spori preţuirea pentru viaţă şi pentru micile sale plăceri, la fel cum o poate face şi sărăcia. Atunci când plăcerile ego-ului sunt înlăturate, aşa cum adesea se întâmplă în aceste situaţii, nu ne mai rămâne decât Sinele – dacă putem trece dincolo de dorinţele pentru ceea ce nu avem.

Aşa cum era de aşteptat, sufletele mai bătrâne sunt mai capabile decât cele mai tinere să folosească pentru propria dezvoltare aceste tipuri de limitări. Dacă întemniţarea poate avea un efect de iluminare pentru un suflet bătrân, în schimb, poate fi devastatoare pentru unul foarte tânăr. Prin urmare, se evită plasarea sufletelor foarte tinere în situaţii care ar putea conduce la detenţie. Izolarea, pe de altă parte, are un anumit potenţial de creştere chiar şi pentru cele mai tinere suflete. Din nefericire, cei care îi încarcerează pe alţii nu fac deosebire între sufletele tinere şi cele bătrâne. Adeseori, sunt închişi la grămadă un mare număr de oameni, dintre care majoritatea nu aveau acest lucru în plan. Acestora, ale căror planuri sunt date peste cap, le este afectată evoluţia şi în vieţile următoare. În ceea ce-i priveşte pe cei responsabili de asta, ei vor trebui să înţeleagă ce daune au provocat.

Următoarele povestiri descriu efectele pozitive şi negative ale detenţiei şi izolării. Cu toate acestea, vă rugăm să înţelegeţi că doar pentru faptul că închisoarea poate avea unele beneficii şi face parte din planul cuiva, nu o scuză. Nu face niciodată parte din planul cuiva să victimizeze pe altcineva, chiar dacă face parte din planul celuilalt să fie o victimă. Sufletul victimei premeditate îl va pune pe acel om într-o situaţie cu acest potenţial, fără să ştie exact cine va săvârşi nedreptatea sau dacă va o va înfăptui cineva.

Închisoarea

Cazul EE

Phillip a fost prizonier de război. A fost torturat, batjocorit şi lăsat fără mâncare şi apă. Când a cedat morţii, fusese lăsat singur timp de peste o săptămână. Acesta este un exemplu de gravă nedreptate, indiferent de justificarea pe care ar fi putut-o avea agresorii săi. Dacă lui Phillip i-ar fi lipsit compasiunea, această experienţă l-ar fi putut duce la o ură care să dureze vieţi la rândul. Sociopaţii nu se nasc aşa – ei sunt făcuţi – şi sunt creaţi de experienţe ca aceasta. Un sociopat este un suflet foarte tânăr care nu şi-a dezvoltat suficientă compasiune pentru a rezista unei nedreptăţi fără să nutrească ură, ceea ce conduce de obicei la acte de violenţă cu sânge rece. Phillip, însă, a putut accepta această nedreptate fără a simţi nevoia să se răzbune.

Ura este, fără îndoială, cea mai distructivă urmare a unor astfel de experienţe. Pentru un suflet foarte tânăr, durerea unei asemenea experienţe poate fi tradusă în încarnările viitoare prin frică, neîncredere şi ură. Prin urmare, cei care au prins ură în urma unor astfel de experienţe au nevoie în viaţa următoare de hrană sufletească. Iar dacă ea nu poate fi asigurată, din lipsa unor situaţii favorabile, renaşterea va fi amânată până când se va putea asigura. Ar fi iresponsabil a le permite acestor fiinţe să se reîncarneze fără a le oferi şi sprijin sufletesc; acest fapt doar ar genera şi mai multă nedreptate şi ură. În consecinţă, mulţi aşteaptă condiţiile potrivite timp de vieţi întregi, pierzând multe ocazii de încarnare. Din nefericire, chiar şi cele mai bune condiţii ar putea să fie insuficiente pentru a vindeca complet ura, ba chiar şi acestea pot da greş.

Phillip nu a intrat în viaţa următoare cu ură, dar au existat alte efecte negative. După acest tratament crud, el nu mai avea aceeaşi încredere şi optimism ca înainte. Chiar şi dorinţa de a trăi i-a fost afectată şi trebuia echilibrată. Fără dorinţa de a trăi, riscăm să ne irosim viaţa sau să trecem prin ea fără să o preţuim aşa cum merită. Pentru a echilibra acest lucru, în viaţa următoare, sufletul său a dorit să-i prezinte bunătatea vieţii. A ales o familie iubitoare şi o hartă astrologică care să-i favorizeze curajul, încrederea şi pofta de viaţă (zodia Leu). Aceasta avea să fie o viaţă distractivă şi interesantă, plină de explorări şi evoluţie. Din nefericire, nu a beneficiat de aceste circumstanţe aşa cum ar fi putut, deoarece îi era greu să se bucure atunci când alţii sufereau. Aşa că, în încarnarea următoare (cea actuală), sufletul său şi-a orientat energia către serviciul în slujba celorlalţi. Acum lucrează ca misionar, ceea ce îi oferă o mulţime de ocazii de a-şi exprima compasiunea. După această viaţă, probabil că va fi pregătit pentru cu totul altfel de lecţii.

Această analiză n-ar fi completă dacă n-am analiza şi ce anume aveau nevoie agresorii săi pentru a-şi compensa fapta. Ce i-a determinat să maltrateze pe cineva în halul ăsta? Răspunsul va stabili ce va fi necesar pentru a echilibra acest deficit. Deoarece această nedreptate a fost provocată de credinţe religioase, echilibrarea va fi realizată prin insuflarea toleranţei religioase. Pentru a reuşi acest lucru, au fost selectate hărţile astrologice care promovează toleranţa (Vărsător, Săgetător, Gemeni şi Balanţă) şi condiţiile care o promovează.

Unul dintre acei indivizi s-a reîncarnat într-un oraş mic, unde toată lumea se conforma şi intoleranţa religioasă era larg răspândită. El s-a născut într-o familie care era dispreţuită de comunitate pentru că nu se închina la fel ca restul oraşului. Când a crescut, s-a hotărât să găsească un mediu mai acceptabil, dar a ajuns într-o situaţie similară în altă parte. Asta l-a determinat să-şi analizeze valorile şi de ce oamenii simt şi se comportă aşa. În cele din urmă, s-a mutat într-un oraş mare, unde a întâlnit oameni cu o minte mai deschisă. Acolo, şi-a exprimat opiniile despre intoleranţa religioasă cu aceeaşi fervoare cu care îşi exprimase opiniile religioase în viaţa anterioară. Măcar, de data aceasta, opiniile sale nu încălcau drepturile altora.

A fost neobişnuit cât de repede şi-a învăţat lecţia. Nu toţi cei implicaţi în acea întemniţare şi tortură au învăţat atât de repede. Un alt individ, femeie în următoarea sa viaţă, a fost pus în circumstanţe similare, dar cu rezultate complet diferite. Ea a reacţionat la dispreţul concetăţenilor acceptându-l ca fiind pe merit şi tratându-i pe ceilalţi cu acelaşi dispreţ. A murit nefericită, singură şi fără o înţelegere suplimentară faţă de cea cu care venise. A mai avut nevoie de încă două încarnări în condiţii asemănătoare până a început să preţuiască dreptul fundamental al oamenilor de a fi diferiţi unii de alţii.

Primul individ a suferit mai puţin pe timpul echilibrării faptelor grave din viaţa sa anterioară, deoarece a învăţat foarte repede. Al doilea individ nu a fost la fel de norocos, având nevoie de trei vieţi pentru a învăţa aceeaşi lecţie. În mod clar, atunci când suntem receptivi la a ne învăţa lecţiile, karma nu este atât de dureroasă. Doar atunci când ne împotrivim lecţiilor ce ni se cuvin ne-ar putea fi date experienţe mai dureroase pentru a ne atrage atenţia. Ambele persoane, desigur, au trebuit şi să-şi repare greşelile, pe lângă schimbarea atitudinilor şi a comportamentului.

Cazul FF

Bill a fost închis pentru o crimă pe care nu a comis-o. Era ceva grav şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Deoarece cei care l-au condamnat credeau că fac dreptate, lecţia lor viitoare, dacă va exista, s-ar putea referi la îmbunătăţirea sistemului de justiţie penală.

Bill nu a acceptat detenţia. Nu a putut renunţa la furie şi resentimente. Aceste resentimente au prins rădăcini adânci în el, absorbind o energie pe care ar fi putut-o folosi într-un mod mai productiv. Reacţia lui este de înţeles. Una dintre problemele sistemului de justiţie penală este că nu le oferă deţinuţilor suficientă speranţă sau un stimulent pentru a se schimba. Distrugerea speranţei pentru un viitor mai bun ne subminează dorinţa de a trăi. În aceste condiţii, oricui i-ar fi greu să-şi depăşească disperarea şi să evolueze, cu atât mai puţin sufletelor tinere care umplu majoritatea închisorilor. Sufletele tinere aflate în această condiţie au toate şansele să rămână pline de mânie şi ostilitate, ceea ce nu poate duce decât la continuarea violenţei în viitor. Aşadar, deşi încarcerarea poate pedepsi un act criminal, de multe ori nu face nimic pentru a redirecţiona sau transforma furia şi prea puţin pentru a preveni repetarea faptei.

Pentru următoarea sa încarnare, avea nevoie de un debuşeu pentru sentimentele de furie şi nedreptate. Devenind avocat, putea fi un supervizor al unor nedreptăţi similare. Nu a fost dificil să se aranjeze lucrurile, deoarece el era deja înclinat spre asta. Au fost ticluite o hartă astrologică, familia potrivită şi anumite oportunităţi pentru a-l atrage spre această profesie. A devenit avocat, dar a renunţat la scurt timp, deoarece se simţea copleşit de toate acele proceduri. Aşadar, vindecarea sa va trebui să aştepte o altă ocazie. Acest lucru nu este neobişnuit. Unele lecţii sunt adesea amânate şi preluate altele. Cu toate acestea, el a câştigat ceva din detenţia sa nedreaptă, fie şi numai o recunoaştere a situaţiei dificile în care se află cei acuzaţi pe nedrept. Nimeni n-o înţelege ca cineva care a trăit-o pe pielea proprie.

Cazul GG

Todd a fost şi el închis pentru o crimă pe care nu a comis-o, dar atitudinea lui Todd era diferită de cea a lui Bill. Acest lucru ar putea fi atribuit hărţii sale astrologice şi experienţelor din vieţile anterioare, în special o viaţă de judecător. Ceea ce a învăţat atunci a fost că, indiferent de imperfecţiunile sale, legea serveşte societatea cât poate ea de bine. Această convingere era adânc înrădăcinată şi l-a ajutat să accepte detenţia. Iar odată acceptată, şi-a folosit energia pentru a scoate tot ce se poate din ea. A profitat de oportunităţile educaţionale modeste din închisoare şi a studiat Dreptul. S-a consultat cu alţi deţinuţi şi a citit cazuri, examinând complexitatea fiecăruia şi imaginându-şi cum au fost judecate. Acest lucru l-a condus la multe discuţii filozofice şi etice folositoare.

Această poveste este diferită de ultima, deoarece detenţia făcea parte din planul lui Todd. Ea i-a servit atât pentru a-şi concentra energiile asupra legii, un subiect de interes din trecut, cât şi pentru a-i încuraja pe ceilalţi. În ciuda climatului neobişnuit, el a îndeplinit exact serviciul pe care şi-l propusese. Prin urmare, nu a mai avut nevoie de vindecare sau de echilibrare. Orice provocare care face parte din planul nostru este mai uşor de suportat decât una în afara lui. Dacă dificultatea face parte din planul nostru, vor fi fost alese o hartă astrologică şi un mediu familial adecvate. În caz contrar, astrograma, mediul şi experienţele din vieţile anterioare ar putea chiar s-o facă şi mai grea. Acesta este un alt motiv pentru care amestecul în planul cuiva poate fi atât de dezastruos. Nu numai că dă peste cap planul, dar îngreunează şi transformarea acelei provocări în ceva pozitiv.

< Sus >

Izolarea

Cazul HH

Tuku a crescut într-o regiune îndepărtată a lumii, într-un mic trib, care era familia sa. Deşi nu era nefericit, dorea să trăiască separat chiar şi de acest mic grup de oameni. Vine un moment în evoluţia fiecăruia când viaţa de pustnic este potrivită şi benefică. Pentru Tuku, alegerea de a trăi separat a fost clară şi corectă. Izolarea poate fi benefică, deoarece ne învaţă autoîntreţinerea, responsabilitatea, spiritul practic şi independenţa. În aceste situaţii, suportăm direct consecinţele alegerilor noastre, fără să existe altcineva care să ne sprijine sau pe care să dăm vina. Acest stil de viaţă este util în special pentru sufletele mai tinere, deoarece le obligă să se bazeze pe ele însele şi să-şi dezvolte abilităţile de supravieţuire. În cazul în care omul ar beneficia de singurătate, dar este prea comod pentru a o alege, sufletul se ocupă el să i-o aducă. Sufletele mai tinere sunt mai predispuse la comoditate, acceptând ajutorul altora chiar şi atunci când pot să se întreţină pe sine şi pe alţii. Când se întâmplă aşa, sufletul ar putea aranja un naufragiu, un dezastru natural, un război sau alte circumstanţe pentru a forţa omul să devină mai independent.

Lui Tuku i-a fost uşor să se izoleze, fiindcă avea experienţă în acest sens. În viaţa anterioară, fusese nevoit să aibă grijă de el însuşi atunci când părinţii i-au murit şi i-a rămas lui sarcina să se ocupe de pământ şi de animale. În timpul acelei încarnări, nu a avut ocazia să socializeze sau să se căsătorească. Acest lucru a echilibrat un model anterior de dependenţă, care devenise nesănătos. După mai multe vieţi de dependenţă şi apoi de singurătate, lui Tuku îi lipseau abilităţile sociale, iar următoarele sale vieţi urmau să se concentreze asupra acestora. Pericolul de a nu avea parte şi de vieţi de izolare, care să alterneze cu cele pline de relaţii umane, este că ne putem pierde cu totul interesul pentru relaţiile umane. Acestea ni se pot părea prea irelevante şi obositoare, preferând a le evita în loc să ne implicăm în obligaţii sociale. Iar odată ce se stabileşte acest tipar comportamental, poate fi greu de înlăturat.

Cazul II

Aceasta este povestea unei fiinţe care a continuat să ducă mai multe vieţi retrase, în ciuda eforturilor contrare ale sufletului său. Nici măcar încarnările în care a fost femeie nu au împiedicat-o să evite convieţuirea cu alţii. Se pare că vieţile în singurătate au mulţumit-o şi nu a găsit niciun motiv de a trăi alături de altcineva. Abia după multe vieţi de singurătate, în cele din urmă, a avut parte de o experienţă care i-a dovedit importanţa relaţiilor umane.

Într-o zi, bărbatul a fost prins în nişte troiene de zăpadă, fără să se mai poată mişca. A fost găsit de cineva cu un câine, care căuta oameni surprinşi de furtună. Pentru că avea nevoie de îngrijire timp de câteva săptămâni, o vecină a venit mereu să se ocupe de el. El a fost atât de mişcat de bunătatea ei, încât a jurat să facă acelaşi lucru pentru altcineva când va fi nevoie. Nu mai era de ajuns să aibă grijă doar de sine. Sufletul său îl atinsese, în sfârşit; iar energia specifică hărţii sale astrologice, care favoriza amabilitatea şi relaţiile umane, s-a activat. A mai avut încă două vieţi în care s-a pus în slujba altora, dar relaţiile sale erau lipsite de prietenie. Avea grijă de alţii, dar nu le permitea să aibă grijă de el. Evitând să fie dependent, a închis uşa către o mai mare afecţiune. În ciuda eforturilor sufletului său de a crea experienţe de intimitate, el şi-a păstrat distanţa faţă de partenerii săi.

Chiar dacă încă nu a promovat lecţiile intimităţii, a dobândit suficientă înţelegere în aceste încarnări pentru a i se permite următoarea viaţă fără relaţii intime. De data aceasta, a ales să fie preot, unde putea sluji semenii fără a se implica în intimităţi. Dacă se poate dezvolta pe mai departe pe un asemenea curs fără a-şi bloca progresul pe alte direcţii, probabil că i se va permite să continue. Totuşi, la un moment dat, va trebui să se confrunte din nou cu lecţiile legate de intimitate şi să le înveţe bine, deoarece acestea fac parte din evoluţia fiecăruia.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
27 iulie 2022