<  Cuprins "Ciclurile sufletului"


Ce se întâmplă după moarte

Capitolul 5 "Moartea şi procesul morţii", subcapitolul e) "Ce se întâmplă după moarte", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

Ce se întâmplă după moarte

«Salutări. Eu sunt cel pe care-l ştiţi ca Isus Cristos.

Mulţi oameni se tem de moarte, mai ales din cauza a ceea ce cred ei despre moarte şi agonie. Aş dori să vă spun câteva lucruri liniştitoare, sper eu, despre moarte, pentru a vă linişti minţile şi inimile în privinţa acestui mare mister.

Moartea nu este sfârşitul existenţei voastre, nici pe departe. Sunteţi fiinţe veşnice. Ceea ce vreau să spun prin aceasta este că sufletul vostru a fost separat din Tot-ce-există, din Unime, şi în cele din urmă se va întoarce sau se va reuni cu Unimea sau Originea. Dar nici măcar asta nu este o moarte, ci o reunire glorioasă. Pentru că, atunci când eşti Tot-ce-există, nu cunoşti nimic altceva decât iubire şi bucurie veşnică.

Deci, deşi sufletul individual nu este etern, conştiinţa care îşi atribuie un suflet şi evoluează prin planul fizic şi alte dimensiuni non-fizice este eternă. Tu eşti Dumnezeu, la propriu.

Dar acest lucru este greu de înţeles cât timp trăieşti într-un corp uman. Condiţia umană este atât de convingătoare! Chiar şi după ce te-ai trezit spiritual sau ai devenit iluminat, încă te simţi om şi senzaţia asta va continua pentru majoritatea, chiar şi după ce îşi părăsesc corpul. Cei mai mulţi îşi păstrează senzaţia de a fi oameni chiar şi între vieţi, atât timp cât se vor mai reîncarna.

După moarte, îţi rămâne o parte din personalitate şi anumite tendinţe şi interese, cât timp exişti în planul astral. Cât de mult păstrezi din senzaţia că ai fi om depinde de nivelul tău de evoluţie şi de alte lucruri.

Întrucât îţi este greu să înţelegi că eşti divin, va trebui să mă crezi pe cuvânt. Nu eşti om. În esenţă, eşti divin, adică eşti făcut din „materia” din care este făcut şi Dumnezeu. Din lipsa unui cuvânt mai adecvat, o vom numi conştiinţă sau iubire.

Ambele cuvinte indică ceva intangibil, misterios şi despre care este greu de spus prea multe. Cuvintele nu reuşesc să descrie natura ta esenţială, deoarece ele nu au fost concepute pentru asta. Cuvintele au fost concepute pentru a descrie lucruri, iar tu nu eşti un lucru, deşi te poţi simţi ca şi un corp-minte.

Totuşi, aceasta este, pur şi simplu, o concepţie a minţii, tot ce poate ea inventa pentru a înţelege misterul a ceea ce eşti. Cel mai apropiat concept de ceea ce eşti ar fi „mintea-corp”, aşa că mintea te consideră a fi mintea-corp.

De fapt, pentru altceva decât mintea ta – adică pentru conştiinţă, cine eşti tu cu adevărat – este destul de evident că eşti foarte diferit de mintea-corp. Cel ce eşti ştie cine eşti cu adevărat. Iar din acel punct de vedere, e uşor de văzut că mintea-corp este un simplu instrument pentru conştiinţa care animă mintea-corp.

Astfel, putem spune că Esenţa ta însufleţeşte mintea-corp, care nu durează mult şi se dezintegrează rapid fără această forţă vitală sau conştiinţă misterioasă.

Atunci când priveşti un cadavru, care nu mai este animat de această forţă vitală, este evident că în acel corp nu mai locuieşte acel ceva care a făcut ca persoana să fie unică şi că nu mai conţine Esenţa acelei persoane. Lumina s-a stins, conştiinţa a plecat şi au rămas doar nişte carne şi oase părăsite de suflet, ca el să-şi poată continua călătoria într-o altă formă, una non-fizică.

Deci unde se duce sufletul după moarte, între două vieţi? Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări şi voi încerca să răspund cât se poate de simplu, deşi răspunsul nu este atât de simplu.

Suflete diferite merg în locuri diferite din planul astral – care este dimensiunea non-fizică cu o vibraţie uşor mai ridicată decât a voastră. Citatul din Biblie „În casa Tatălui meu sunt multe lăcaşuri” (Ioan 14.2) se referă la numeroasele locuri diferite din planul astral şi, de asemenea, la numeroasele dimensiuni mai sus de planul astral.

Unde anume vei ajunge în planul astral după moarte este determinat de nivelul tău de conştiinţă şi de ceea ce dorea fosta ta fiinţă umană să experimenteze şi să exploreze, precum şi de ceea ce are nevoie sufletul tău pentru a evolua şi a se vindeca. Indiferent unde ai ajunge în planul astral, cu siguranţă că vei avea parte de multă vindecare şi evoluţie, deoarece tocmai acesta este scopul pentru care ajungi în planul astral între vieţile pământeşti. La fel cum planul terestru are ca scop evoluţia şi vindecarea concepţiilor greşite ale condiţiei umane, astfel încât să poţi descoperi iubirea din miezul fiinţei tale, şi planul astral are scopul de a-ţi vindeca orice concepţii şi viziuni greşite pe care încă le mai cari după tine.

Aceasta este o veste bună, faptul că între vieţile pământeşti are loc atâta evoluţie şi vindecare.

Poate ţi se pare că mulţi oameni mor fără să fi învăţat prea multe din viaţă. Totuşi, din punctul tău de vedere, este imposibil să evaluezi cât de mult a învăţat sau va învăţa un suflet dintr-o viaţă. Poate-ţi pare că cineva nu a învăţat nimic sau chiar a regresat şi a involuat, dar nu este niciodată aşa. Fiinţele care îţi ghidează sufletul te vor ajuta să înveţi din viaţa pe care tocmai ai părăsit-o cu ajutorul unei analize detaliate şi convingătoare a vieţii. În această panoramă a vieţii nu vezi doar cum ai fost afectat tu de alţii, ci şi cum i-ai afectat tu pe alţii. Ajungi să vezi detaliile din spatele scenei, ceea ce îţi era imposibil când încă erai viu. În sfârşit, ajungi să cunoşti unele lucruri pe care nu le puteai şti pe Pământ.

Este ca atunci când observi un personaj de film şi înţelegi lucruri pe care personajul nu le vede despre el însuşi şi vezi ce gândesc celelalte personaje despre acel personaj. Tot aşa, ajungi să te priveşti într-un mod mai obiectiv pe tine, pe ceilalţi şi deciziile pe care le-ai luat în viaţă. În sfârşit, capeţi claritatea şi viziunea superioară de care ai nevoie pentru a te iubi pe tine însuţi, pentru a-i iubi pe ceilalţi şi pentru a iubi viaţa.

Şi simţi cea mai profundă compasiune pentru tine şi pentru cei cu care ai interacţionat. Vezi unde nu te-ai ridicat la înălţimea aşteptărilor şi ţi se arată cum te-ai fi putut comporta altfel ca să fi avut un rezultat diferit.

Prin intermediul analizei vieţii, ghizii tăi încearcă să te motiveze să îţi corectezi greşelile şi să acţionezi diferit data viitoare, astfel încât să ai parte de mai puţină suferinţă şi mai multă iubire.

Îţi devine clar rolul pe care l-ai jucat în propria suferinţă şi în suferinţa pe care ai provocat-o altora, iar regretul dureros pe care îl simţi te motivează, de obicei, să acţionezi diferit data viitoare.

Acest bilanţ al vieţii transformă fiinţa şi, adesea, acesta este momentul când se realizează cel mai mare salt evolutiv.

Există însă şi riscul unei complicaţii. Deşi, ca urmare a acestei analize, îţi vezi foarte clar viaţa, greşelile şi slăbiciunile, totuşi, când te vei reîncarna, condiţionările şi înţelegerile tale greşite anterioare vor avea multă greutate, cel puţin la început. Te vei comporta iarăşi cum obişnuiai în viaţa sau vieţile anterioare, dar îţi va fi mult mai uşor să sesizezi erorile şi să depăşeşti eşecurile, mulţumită îndrumărilor primite în lumea de apoi. Vei avea acces, într-o anumită măsură, la înţelepciunea dobândită pe când te aflai între vieţile pământeşti.

Bilanţul vieţii este unul dintre momentele importante pentru creşterea în înţelepciune.

Cu cât ai trăit mai multe vieţi, cu atât ai mai multă experienţă în depăşirea problemelor pe care le implică condiţia umană: aroganţa, frica, egoismul, nerăbdarea, nepăsarea, iresponsabilitatea, judecata şi aşa mai departe, care te fac să fii maliţios şi să iei decizii proaste. Pe parcursul numeroaselor tale vieţi, devii o persoană tot mai înţeleaptă şi mai iubitoare şi, în mod natural, iei decizii mai bune.

Sufletelor mai în vârstă le este mult mai uşor în planul fizic decât celor mai tinere, datorită a tot ceea ce au învăţat de-a lungul numeroaselor lor vieţi. Această învăţătură este stocată în sufletul lor şi au acces la ea prin intermediul intuiţiei. Asta explică de ce unii oameni sunt în mod firesc iubitori şi înţelepţi, pe când alţii au mari dificultăţi la acest capitol. Cu adevărat, nu există nicio altă cale ca fiinţa umană să înveţe ceea ce trebuie, decât făcând greşeală după greşeală şi învăţând din aceste greşeli.

Sufletul nu este câtuşi de puţin nerăbdător în derularea acestui proces, dar cu siguranţă că ego-ul este, iar una dintre lecţii este să capeţi răbdare în acest proces.

Spuneam că există multe lăcaşuri sau locuri în planul astral unde merg oamenii după ce mor. După moarte, aproape toată lumea trece printr-o perioadă de vindecare, deoarece moartea este adesea traumatizantă, chiar dacă nu a existat vreo traumă fizică. Foarte mulţi au idei false despre moarte, care îi fac să sufere inutil, iar aceste idei false trebuie vindecate, adică percepute ca fiind false.

Aşa că, primul pas pentru majoritatea sufletelor este vindecarea de un anumit tip.

O problemă creată de unele idei religioase este inducerea fricii despre ce vine după moarte. Creştinismul, de exemplu, prin credinţa sa în iad şi în pedeapsa de după moarte, provoacă oamenilor foarte multă suferinţă şi frică inutilă înainte de a muri şi chiar după moarte.

Atunci când oamenii sunt plini de dispreţ de sine, de regrete sau sunt adânc deprimaţi, ei sunt duşi într-un fel de spital astral, unde sunt ajutaţi să-şi vindece aceste emoţii şi să vadă viaţa mai clar şi mai autentic. Or, această vindecare nu este atât de uşor de realizat, dacă li s-a inoculat un profund sentiment de vinovăţie şi frică de către religie sau în alt fel, din cauză că devine adeseori dificil să convingi asemenea oameni trecuţi dincolo că nu au de ce să se teamă şi că nu vor fi supuşi niciunei pedepse.

Credinţele religioase despre iad îi menţin pe mulţi într-un fel de iad creat de ei înşişi. Deoarece cred cu tărie în iad, e ca şi cum ar vrea cu tot dinadinsul să îl experimenteze şi, din această cauză, unii vor suferi o vreme, până vor fi dispuşi să accepte adevărul că sunt iubiţi şi iertaţi şi că li se permite să aibă o viaţă bună şi fericită în planul astral.

Apoi mai sunt şi dintre aceia care rămân ataşaţi de Pământ, pentru că au dependenţe, temeri sau traume care îi împiedică să se detaşeze de acea viaţă. Atunci când corpul respectivului a fost dependent fizic de alcool sau droguri, de exemplu, individul este adesea atras să continue acea dependenţă prin intermediul oamenilor vii, ataşându-se de câmpul lor energetic şi, eventual, influenţându-i prin vocea din capul lor. Astfel de oameni fără corp stau în preajma dependenţilor de droguri sau consumatorilor din baruri şi le încurajează năravul, pentru că sunt capabili să retrăiască acea patimă, într-o oarecare măsură, prin intermediul lor.

De asemenea, unele suflete dezîncarnate se tem foarte mult să simtă şi să exploreze noua lor casă din astral, sau cred că nu sunt demne de fericirea de acolo, sau pur şi simplu nu realizează că sunt moarte, deoarece au murit foarte brusc şi neaşteptat. Unele nimeresc într-un loc întunecat din planul astral, din cauza fricii şi confuziei lor, şi rămân acolo o vreme, până când sunt pregătite să se perceapă altfel.

Starea ta generală de conştiinţă sau starea de conştiinţă de la moarte determină ceea ce vei trăi imediat când treci în planul astral. Diferitele locuri sau lăcaşuri din planul astral reprezintă diferite stări de conştiinţă şi oamenii tind să meargă în acel loc care reflectă starea lor generală de conştiinţă. Dar situaţia se poate schimba, desigur, odată ce trec prin mai multe vindecări şi conştiinţa lor trece într-o stare mai înaltă, mai plină de lumină. Atunci experienţa lor în planul astral devine mai veselă.

Orice experienţă este posibilă în planul astral şi nimeni nu este condamnat să rămână într-un anumit loc. Tu „alegi” unde te afli, într-un fel, prin starea ta de conştiinţă, deşi aceasta este rareori o alegere conştientă.

Din acest motiv, diversele „lăcaşuri” sunt adesea locuite de suflete care gândesc la fel, adică fiinţe cu sisteme de credinţă similare, căci credinţele sau lipsa lor le determină starea de conştiinţă. Astfel, există Ceruri religioase, ca să zicem aşa, care nu sunt deloc prea celeste, dar care sunt locuite de cei cu viziuni religioase similare, care continuă să şi le manifeste acolo.

În acele cazuri, ar putea să vină printre ei periodic un mântuitor ca să-i ajute pe aceşti indivizi să se elibereze de sistemele lor de credinţe limitative, aceasta fiind una dintre modalităţile prin care oamenii reuşesc să iasă, în cele din urmă, din aceste aşa-numite Ceruri.

N-aş vrea să omit a menţiona minunatele posibilităţi oferite în planul astral celor care nu sunt îngrădiţi de negativitate. Odată ce sufletele dezîncarnate se eliberează de frica, vinovăţia, furia şi alte negativităţi legate de moartea lor din viaţa anterioară, li se permite să creeze şi să trăiască tot felul de experienţe, prin simpla lor alegere de a avea o anumită experienţă.

În planul astral poţi trăi şi explora orice doreşti şi poţi învăţa din aceste experienţe, la fel ca şi în încarnările fizice. Fiinţele aleg adesea să creeze case şi medii încântătoare şi să îşi exprime creativitatea în diverse moduri. Unii compun muzică, alţii pictează, unii studiază diverse subiecte, în timp ce alţii predau, vindecă şi îi ajută pe alţii în diverse feluri. Timpul petrecut între vieţi este, într-un fel, o altă viaţă, una mult mai liberă şi mai lipsită de griji, odată ce ai depăşit orice blocaj de a simţi iubirea şi libertatea disponibile acolo.

Există mulţi îngeri, ghizi şi suflete dezîncarnate gata să-i ajute pe cei nou-veniţi în planul astral. Aşa cum aţi auzit de atâtea ori, aproape întotdeauna iese în întâmpinare un comitet de bun-venit plin de iubire, format din foşti membri de familie şi prieteni dornici să-i ajute pe noii-sosiţi să se simtă ca acasă. Ştiind toate acestea, sper că la apropierea morţii veţi lăsa deoparte orice teamă de moarte, ştiind că veţi fi călăuziţi cu iubire în tot acest proces, indiferent de starea voastră de conştiinţă.

Fie ca aceste cunoştinţe să vă consolideze şi mai mult hotărârea de a fi optimişti şi de a trăi într-o stare de conştiinţă superioară, astfel încât să aveţi parte de cea mai uşoară şi pozitivă tranziţie posibilă în lumea de dincolo!

Vă mulţumesc pentru că aţi fost deschişi la acest mesaj. Eu sunt cu voi mereu.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
31 mai 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=kMlEFYIBzuw

Traducerea de mai sus provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 13 martie 2022.