<  Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"


Introducere

Introducerea cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni).

Notă: Această introducere nu a fost lecturată audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

Introducere

«Eu sunt acela pe care îl ştiţi ca Isus Cristos. Această carte a mea este puţin diferită de cele precedente, deoarece este mai de actualitate. De obicei, scriu despre probleme legate de dezvoltarea personală şi evoluţia spirituală. Cu toate acestea, situaţia din lumea voastră cere o reacţie mai la obiect: Cum trăiţi în lumea de astăzi şi cum vă depăşiţi provocările, ca specie şi ca lume? Acesta este un subiect important, iar în această carte, voi face doar o sumară analiză. Dar voi aborda lucrurile pe care le consider cele mai presante şi chiar cumplite referitoare la bunăstarea voastră şi a lumii.

Majoritatea dintre voi sunteţi conştienţi de problemele cu care vă confruntaţi. Nu-i nevoie să le mai numim. Iar acum, mulţi sunteţi conştienţi de probleme şi mai profunde, apărute recent, care provoacă divizări politice şi supărări. Problema cea mai critică este cea a adevărului. Ce este adevărat? Asta vreau să abordez în această carte, deoarece democraţia, libertatea individuală şi capacitatea societăţii de a funcţiona şi a înflori depind de consensul asupra unor chestiuni esenţiale, precum şi de onestitatea discursului.

În societăţile libere se consideră de la sine înţeles că majoritatea oamenilor sunt de acord cu unele chestiuni şi că cei mai mulţi încearcă să vorbească sincer. Cei mai mulţi dintre voi aţi fost educaţi să credeţi lucruri similare şi să fiţi sinceri şi cinstiţi. Dar acest lucru s-a schimbat. Unii sunt educaţi – chiar îndoctrinaţi – cu credinţe diferite faţă de majoritate şi au ajuns să creadă că convingerile lor sunt atât de importante, încât le vor susţine şi răspândi cu orice preţ. Mă refer aici la o versiune radicalizată a creştinismului, naţionalismul creştin, care la bază, este un cult.

Acest lucru este periculos. Piatra de temelie a unei societăţi libere este libertatea de a crede orice vreţi, atâta timp cât aceste credinţe nu duc la acţiuni care dăunează altora. Această ultimă parte este cheia. Libertatea voastră de a crede în ceva este un privilegiu care trebuie acordat şi celorlalţi, atâta timp cât convingerile lor nu le fac rău altora. Sunteţi liberi să credeţi chiar şi minciuni, atâta timp cât aceste neadevăruri nu dăunează altora. Dar ce se întâmplă când aceste credinţe sunt neadevărate şi subminează democraţia şi libertatea acordată celorlalţi sau când încurajează tratamentul inuman şi inechitabil al celorlalţi? Ce facem atunci?

Aceasta este întrebarea cu care vă confruntaţi acum. Ce veţi face cu cei ale căror credinţe duc la răul altora sau al societăţii, care cred că sunt puri şi drepţi, în sens religios, când susţin aceste credinţe şi care duc un fel de război împotriva celor care nu sunt de acord cu ei?

Aceasta este o întrebare perenă, deoarece au existat întotdeauna dintr-aceia care au crezut fervent în ceva pentru care au afirmat că scopul scuză mijloacele sau dintr-aceia care nu credeau în nimic, aşa că au făcut orice le era oportun şi servea obiectivelor şi dorinţelor ego-ului lor. Astfel de credinţe greşite sau lipsa oricărei credinţe au stat la baza majorităţii războaielor.

Multe religii îşi consideră credinţele superioare şi că merită să lupte sau chiar să omoare în numele lor sau, cel puţin, că au primit învestitura de a-i converti pe alţii. Oare asta a fost calea mea? Oare acest gen de religie aş fi fondat eu? Creştinii au simţit adesea că luptă pentru mine sau luptă pentru virtute, dar luptau mereu pentru ei înşişi, dintr-un sentiment de îndreptăţire de sine şi superioritate sau, uneori, chiar din interes personal. Dar niciodată lupta, judecarea, ura sau pretenţia de superioritate nu au fost metoda mea, ceea ce ar trebui să vă fie clar. "Ce ar face Isus în această situaţie?" nu pare a fi o întrebare pe care să şi-o pună destul de mulţi creştini în aceste vremuri. Ori nu-i dau un răspuns adevărat.

Învăţăturile mele nu s-au referit la credinţe şi nici măcar la reguli, ci la a trăi ca dragoste şi ca pace, şi tot ce v-am învăţat servea acestui scop. Orice credinţă care nu slujeşte iubirii şi păcii nu vă slujeşte la nimic, nu mă slujeşte pe mine sau pe Dumnezeu, nu slujeşte umanităţii şi nu slujeşte vieţii. Orice credinţă care vă separă între voi, care vă determină să judecaţi sau să vă simţiţi superiori altora nu este ceea ce am predicat eu. Nu este Adevărul, cu majusculă. În aceste pagini, voi spune mai multe despre Adevăr şi voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru a vă ajuta să discerneţi adevărul de ficţiune şi credinţa oarbă de credinţa adevărată sau cunoaşterea interioară.

Din păcate, creştinismul, ca şi orice altă religie, este plin de credinţe care nu vă slujesc nici vouă, nici societăţii, iar această afirmaţie este adevărată dintr-un motiv: Fiinţele umane au un ego, iar religia a fost creată de fiinţele umane. Presupuşii fondatori ai religiilor voastre, cum aş fi eu sau Buddha, nu v-am întemeiat sau nu v-am modelat religiile, pentru că nu am fost de faţă de-a lungul secolelor – ba chiar, mileniilor – ca să o facem. Oamenii v-au modelat religiile: oameni având ego, oameni care nu şi-au depăşit ego-urile.

Maeştrii spirituali pe care îi veneraţi în toate religiile voastre şi-au depăşit ego-urile, motiv pentru care au fost veneraţi. Au fost nişte exemple de cât de departe poate ajunge evoluţia spirituală umană. Au fost fiinţe umane iluminate, ceea ce veţi fi şi voi într-o bună zi, după multe, multe încarnări.

Însă adepţii acelor oameni luminaţi, care au fondat o religie după cum au înţeles ei învăţăturile acelui iluminat, nu-şi depăşiseră ego-urile. Fondatorii religiei şi liderii ulteriori nu au ştiut cum este conştiinţa unei persoane iluminate, deşi unii mai ştiau, dar acei puţini nu erau conducători în cadrul religiilor consacrate sau, poate, nici nu aparţineau vreunei religii.

Este puţin probabil ca o fiinţă umană iluminată, precum am fost eu, să creeze o religie sau organizaţii religioase cum sunt cele pe care le aveţi. Prin natura lor, organizaţiile religioase sunt ierarhice, iar o ierarhie nu reflectă Adevărul. Oamenii iluminaţi nu se văd pe sine sau pe vreun altul ca fiind mai presus sau mai prejos de alţii, ci egali şi neseparaţi de ceilalţi.

Mai mult, cei iluminaţi recunosc că nu este nevoie de un preot sau alt mijlocitor între voi şi Dumnezeu. Ei comunică direct cu Dumnezeu, ca să zicem aşa, şi asta puteţi face şi voi, indiferent de nivelul vostru de conştiinţă. Dumnezeu este disponibil oricui şi oricând.

Ego-ul este cel ce creează ierarhii, pentru că se străduieşte să se ridice în ochii altora, şi ce modalitate mai bună de a o face, decât într-o organizaţie care-i îndreptăţeşte pe unii să aibă putere asupra altora? De-a lungul veacurilor, ego-urile de la vârf au stabilit şi controlat ceea ce trebuie crezut şi ce nu trebuie crezut în cadrul unei religii. Aceasta este cea mai mare putere dintre toate, pentru că, dacă controlezi credinţele oamenilor, îi controlezi şi pe ei.

Religia este o încercare de a trăi în neprihănire şi acea străduinţă, acea dorinţă, este lăudabilă. Dar ideea ego-ului privind neprihănirea se referă mai mult la respectarea regulilor, obţinerea aprobării din partea altora şi înţelegerea unor concepte, în timp ce lipseşte adevăratul sens al învăţăturilor originale. Cum ar putea cineva aflat în starea egotică de conştiinţă – care este starea majorităţii umanităţii în majoritatea timpului – să înţeleagă cu adevărat conştiinţa iluminată?! Obligatoriu, vor exista neînţelegeri şi interpretări greşite ale învăţăturilor care provin de la un iluminat.

Eu am înţeles acest lucru şi m-am aşteptat să se întâmple aşa cu învăţăturile mele, dar acesta nu a fost un motiv suficient pentru a nu oferi învăţăturile care erau necesare. Întotdeauna au existat şi persoane care au putut înţelege învăţăturile – Adevărul – într-o măsură suficientă pentru a beneficia de Adevăr, de a-l trăi într-o oarecare măsură şi a-l transmite mai departe. Mai mult, chiar şi cei aflaţi în starea egotică de conştiinţă recunosc Adevărul atunci când îl aud. În inimile lor, ei cunosc Adevărul şi mulţi chiar încearcă să trăiască acest Adevăr.

Adevărul despre care vorbesc este iubirea. Este atât de simplu, cu adevărat: Aţi venit din iubire şi sunteţi meniţi să vă întoarceţi la iubire, la starea voastră naturală, care este o stare de acceptare iubitoare şi împăcare cu viaţa, în care îmbrăţişaţi viaţa pentru darul care este ea, simţind dragoste şi preţuire pentru tot ceea ce există.

A trăi realmente această stare este un lucru special – care necesită o conştiinţă iluminată, conştiinţa cristică – dar a înţelege că acesta-i lucrul important şi scopul pentru care vă aflaţi aici, nu este greu de înţeles. În Inimile voastre, asta vă doriţi cu toţii mai mult decât orice, iar busola voastră interioară vă îndreaptă continuu în această direcţie, în ciuda impulsurilor şi dorinţelor egotice şi a înţelegerilor eronate despre viaţă.

În această carte, voi spune mai multe despre Adevăr, cu majusculă. Şi voi explica ce anume vă împiedică să înţelegeţi şi să trăiţi acest Adevăr. Voi aborda şi problemele de bază ale condiţiei umane: problema de a avea un ego, ce vă provoacă el şi cum să depăşiţi acele urmări distructive şi neplăcute. Este important să înţelegeţi ce trebuie să ştiţi pentru a trăi ca iubire şi ce vă trebuie pentru a avea o societate viabilă şi de nădejde.

Dintotdeauna, ego-ul a fost cel care subminează progresul spiritual şi social. Acum este mai necesar ca oricând să înţelegeţi acest lucru şi să faceţi tot posibilul pentru a nu lăsa ego-ul să vă conducă. Ego-ul, un aspect primitiv al omenirii, este programat să furnizeze minciuni şi înţelegeri eronate, care apar sub forma vocii din capul vostru şi chiar par a fi vocea şi gândurile voastre. Când credeţi acele neadevăruri şi trăiţi după ele, voi şi societatea nu veţi fi fericiţi sau la fel de eficienţi pe cât aţi putea fi. Nu veţi progresa aşa cum aţi putea. Trebuie să ajungeţi să priviţi dincolo de aceste percepţii şi înţelegeri greşite şi, prin această carte, sper să vă ajut să reuşiţi. Fie ca să fiţi pe pace, acum şi pururea! Aceasta este dorinţa mea pentru voi şi pentru întreaga omenire.»

traducere de Răzvan A. Petre
9 iunie 2021

< Sus >