< Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"
Capitolul 1, "Credinţele", subcapitolul c, "Ego-ul", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni).
Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.
«Când oamenii aud cuvântul ego, se gândesc deseori la aroganţă sau mândrie: „Are un ego mare”. Dar ego-ul este mult mai mult decât o atitudine de superioritate, care este, oricum, doar un şiretlic, sau chiar egoism, deşi ambele sunt caracteristice ego-ului. De fapt, ego-ul este o programare care îi determină pe oameni să manifeste cea mai proastă versiune a lor. Îi face să fie egocentrişti, narcisişti, egoişti şi preocupaţi de obţinerea puterii, banilor şi a altor lucruri care îi vor oferi ego-ului senzaţia că el controlează viaţa.
Ego-ul este, de fapt, foarte slab: Se teme, vrea să ţină totul sub control,
este mărginit, meschin şi nesigur. Drept urmare, vrea să compenseze, agăţându-se
de putere şi fiind autoritar şi dur, ca şi cum lipsa de bunătate l-ar pune
deasupra tuturor. Ego-ului aşa îi pare. După cum am spus, ego-ul înţelege totul
pe invers.
Lucrurile pe care ego-ul le doreşte şi modul cum încearcă el să
le obţină nu prea funcţionează bine, deoarece acţiunile sale se împotrivesc
vieţii. Ceea ce manifestă ego-ul în lume produce rezultate slabe, acesta fiind
un motiv pentru care oamenii care se identifică puternic cu ego-ul sunt
nefericiţi. Sunt nemulţumiţi nu numai pentru că nemulţumirea este natura de bază
a ego-ului, ci şi pentru că ego-ul manifestă negativitate şi, prin urmare,
primeşte înapoi acelaşi lucru de la viaţă: „Ceea ce dai, aceea vei primi”.
Ego-ul culege suferinţă pentru că provoacă suferinţă, atât lui, cât şi
celorlalţi.
Ego-ul este latura urâtă şi haotică a naturii umane şi nu se schimbă. Dar, din fericire, voi nu sunteţi ego-ul. Doar că sunteţi programaţi să vă comportaţi în aceste moduri negative. Negativitatea este setarea implicită a omenirii, starea la care vă întoarceţi mereu. Ego-ul, prin vocea din capul vostru, vă ţine încarceraţi într-o stare de nemulţumire, lipsă, frică, confuzie, suferinţă şi plictiseală, până când veţi descoperi cum să depăşiţi acest „demon” dinăuntru.
Ego-ul este negativitatea din fiinţele umane, pe când Eul divin este bunătatea. Ego-ul este ceea ce este fals şi neadevărat la voi, în timp ce Eul divin este ceea ce este adevărat – cine sunteţi cu adevărat. Ego-ul este provocarea care vi s-a dat să o depăşiţi şi poate fi depăşită înţelegând că nu sunteţi acest eu negativ şi nefericit, ci Eul divin, care are toate calităţile pozitive imaginabile.
Oamenii nu sunt perfecţi şi nu vor fi niciodată, dar nu sunt nici răi. În inima lor, sunt buni şi se străduiesc să fie buni, amabili, iubitori şi paşnici – cu excepţia cazului în care îi conduce ego-ul lor. Atunci, atâta timp şi în măsura în care ego-ul este la putere, vor fi în tot spectrul, de la neplăcuţi la ceea ce s-ar putea numi răi.
Răul se manifestă atunci când fiinţele umane au stat separate o lungă perioadă de timp de dragostea şi bunătatea din inima lor şi sunt adânc scufundate în starea egotică de conştiinţă. Se poate declanşa o spirală spre negativitate, când oamenii se adâncesc tot mai mult în negativitate, până când nu vor mai simţi decât sentimente negative şi suferinţă. Acest lucru se întâmplă din diverse motive, în special ca urmare a traumelor psihologice profunde din copilărie. Când e vorba de aşa ceva, poate fi foarte dificil ca omul să iasă din conştiinţa egotică. Cei care suferă de depresie profundă ştiu despre ce vorbesc.
Cei aflaţi în această stare sunt vulnerabili la forţele negative non-fizice care îi influenţează şi îi scufundă şi mai adânc în negativitate şi în ceea ce aţi numi rău. Majoritatea infracţiunilor violente şi a sinuciderilor se petrec în această stare şi sub influenţa entităţilor non-fizice negative.
Pentru a se vindeca, cei care i-au rănit fizic sau emoţional pe alţii sunt, de obicei, plasaţi în medii iubitoare în următoarele vieţi, la fel ca şi victimele lor. Iubirea este ceea ce vindecă aşa-numitul rău. Deşi asta pare a contravine legii karmei, trebuie să fie aşa, deoarece negativitatea nu poate fi vindecată de mai multă negativitate, de pedeapsă. Dacă veţi înţelege acest lucru, veţi putea micşora drastic numărul de deţinuţi din închisori. Drept urmare, cei care i-au rănit pe alţii fizic sau emoţional, cel mai probabil, îşi vor echilibra karma în alt fel, decât să fie nevoiţi să trăiască pe propria piele abuzuri similare.
Cei care fac rău altora sunt mânaţi de frică şi sete de putere. Ei cred că acţiunile lor sunt necesare pentru a-şi uşura propria suferinţă şi pentru a ajunge în vârf, pe care îl văd ca fiind valoarea supremă. Întrucât nu pot concepe că nu-şi vor realiza obiectivele, vor depune toate eforturile pentru a le atinge. Răul nu este văzut ca rău, ci doar ca ceea ce trebuie făcut.
Astfel de indivizi cred că alţii sunt proşti dacă nu fac tot ce pot pentru a obţine ceea ce-şi doresc. Ei îi consideră pe cei care nu sunt dispuşi să facă anumite lucruri compromiţătoare ca fiind slabi sau proşti, iar pe cei asemănători lor, care sunt dispuşi să facă orice, ca fiind mai puternici şi mai deştepţi decât alţii. Dumnezeul lor este ego-ul, iar religia lor este să facă orice ce le poate aduce ceea ce vor.
Astfel de indivizi nu cred în dragoste şi nici nu înţeleg valoarea dragostei, de obicei, din cauză că nu au primit suficientă dragoste în copilărie. Acest deficit ar putea fi cauzat şi de faptul că nu au simţit destulă dragoste într-o viaţă anterioară sau mai multe, şi au adus această neînţelegere a dragostei în viaţa actuală. Ei văd iubirea ca pe o slăbiciune. Însă viaţa îi va învăţa că nu e aşa. În cele din urmă, toată lumea se întoarce la iubire, pentru că pentru asta veniţi să trăiţi pe Pământ şi acesta-i rostul vieţii.
Dar până atunci, aceşti oameni răniţi şi înstrăinaţi îşi pot face un mare rău lor înşile şi celorlalţi. Aceştia nu sunt nişte oameni fericiţi şi, din acest motiv, merită compasiunea voastră. Ceea ce descoperă ei în vieţile unde fac rău altora este că obţinerea a ceea ce vrea ego-ul este deşartă şi nu împlineşte sufletul. Nu este un mod de a trăi, dar fiecare trebuie să descopere acest lucru pe cont propriu.»
traducere de Răzvan A. Petre
12 iunie 2021
< Sus >