<  Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"


Credinţa

Capitolul 2, "Creştinismul - adevăr şi ficţiune", subcapitolul b, "Credinţa", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

2b. Credinţa

«Există şi o credinţă care nu este oarbă. Ştiţi asta, nu-i aşa? Ştiţi ce înţeleg prin credinţă, dar este greu de pus în cuvinte, nu-i aşa? Asta pentru că credinţa nu ţine de acest tărâm, ci de tărâmul subtil, care este foarte real, dar nu-i un loc în care poate ajunge mintea. Pentru a simţi tărâmul subtil, trebuie să renunţaţi la minte. Trebuie să treceţi dincolo de minte într-un ţinut mai misterios, ţinutul Inimii spirituale.

Știţi, de asemenea, la ce mă refer prin Inimă, cu majusculă. Îmi place să folosesc termenul „Inimă spirituală” sau să scriu Inimă, cu majusculă, pentru a o diferenţia de latura emoţională a vieţii, la care se referă adesea cuvântul inimă. Inima spirituală nu are nimic de-a face cu emoţiile, decât dacă considerăm bucuria şi iubirea ca fiind emoţii. Le-am putea numi emoţii superioare, deoarece nu sunt generate de ego, ci de Sinele divin. Prefer să numesc sentimentele pe care le generează ego-ul ca fiind emoţii şi să pun bucuria, iubirea, pacea şi recunoştinţa într-o altă categorie, numindu-le calităţi ale naturii voastre adevărate.

Inima spirituală este domeniul acestor calităţi. Este avanpostul din interiorul fiinţei umane care primeşte îndrumare şi cunoştinţe, sau intuiţii, de la cei care vă ghidează din tărâmurile nonfizice. Inima spirituală, ca şi inima fizică, se află în piept, motiv pentru care a fost numită Inima. În această zonă a corpului, fiinţa umană se conectează cu Divinul şi cu entităţile nonfizice care ajută la realizarea planului divin al fiecărei persoane, planul sufletului.

Inima spirituală oferă încurajări, intuiţii, inspiraţie, „Aha”-uri şi momente de iluminare pe care le trăieşte toată lumea, care sunt menite să vă ghideze viaţa şi chiar o fac într-o anumită măsură. Reacţionaţi în mod natural la aceste încurajări şi cunoaşteri intuitive, adesea fără să vă daţi seama.

Toată lumea este ghidată în acest fel, dar când deveniţi mai conştienţi de acest sistem de ghidare, încurajările şi intuiţiile devin mai evidente şi mai uşor de crezut şi de urmat. Deveniţi tot mai pricepuţi în a vă lăsa ghidaţi de ele. Când se întâmplă asta, viaţa devine mai uşoară.

Ce vreau să spun prin încurajări? Acestea sunt atingerile subtile pe umăr, impulsurile, imboldurile, pornirile, inspiraţia bruscă, şi bucuria şi emoţia care vă determină să acţionaţi şi să vorbiţi. Ştiţi cu toţii cum se simt aceste încurajări, iar când le urmaţi, vă simţiţi bine. Ceva captivant vă stârneşte interesul şi treceţi la acţiune fără prea multe întrebări sau ezitări. Prin aceste încurajări, primiţi îndrumări interioare de la Inima spirituală, pe lângă acele intuiţii, pe care le simţiţi mai mult ca nişte cunoştinţe sau descărcări de informaţii.

Fără acest sistem de ghidare, aţi rămâne cu setarea implicită: vocea ego-ului şi condiţionările voastre. Această voce are o valoare redusă. Nu ştie nimic despre planul vostru spiritual sau ce vă va face profund fericiţi. Vocea din capul vostru nu este interesată de aceste lucruri, ci doar de obţinerea a ceea ce vrea ego-ul. Asta lasă pe dinafară multe lucruri semnificative şi care vă pot aduce împlinire.

Credinţa autentică este similară cu cunoştinţele şi intuiţiile care vin de la Inimă şi, la fel ca intuiţia, credinţa se dezvoltă de-a lungul numeroaselor voastre încarnări. Lipseşte la sufletele mai tinere, a căror trăire principală este frica. Credinţa se dezvoltă pe măsură ce se dezvoltă legătura voastră cu Divinul. De-a lungul numeroaselor voastre încarnări, vă apropiaţi de Dumnezeu. Ajungeţi să-l cunoaşteţi şi să-l simţiţi pe Dumnezeu şi ajungeţi să-l iubiţi şi să aveţi încredere în Dumnezeu, dacă nu cumva v-aţi pierdut această încredere, ceea ce se mai întâmplă. Nu puteţi explica de ce, dar ştiţi că Dumnezeu există şi reprezintă tot ce este bun din voi şi din viaţă. Credinţa este această profundă cunoaştere şi simţire că Dumnezeu există şi că Dumnezeu este bun.

Credinţa autentică nu înseamnă să crezi în ceva, ceea ce o deosebeşte de credinţa oarbă. Credinţa nu se bazează pe idei, ci pe cunoaşterea şi simţirea interioară personală a lui Dumnezeu. Prin credinţă, simţi o legătură cu Dumnezeu şi îl simţi pe Dumnezeu. Este posibil să ai şi unele convingeri despre Dumnezeu care îţi întăresc credinţa, dar credinţa înseamnă în primul rând să simţi că Dumnezeu există şi că eşti copilul unui Dumnezeu iubitor.

Credinţa autentică ar putea fi descrisă şi ca credinţă în puterea iubirii şi a bunătăţii. Am venit să vă învăţ iubirea, pentru că iubirea este esenţa vieţii. Am venit să vă sporesc credinţa în dragoste şi să vă sporesc credinţa în Dumnezeu, să vă îndrept către ceea ce este adevărat şi important.

Credinţa autentică nu este acea convingere într-un anumit rezultat viitor, cum este atât de des folosit acest cuvânt, de genul: „Am credinţă că se va vindeca”. Asta-i mai mult o speranţă sau credinţă în dorinţa să se întâmple ceva. Deşi speranţa sau o convingere pozitivă privind viitorul este mai bună decât o convingere negativă despre viitor, totuşi, nu este acea credinţă autentică, ci mai degrabă o credinţă oarbă: crezi în ceva despre care nu ştii dacă este adevărat.

Credinţa despre care vorbesc este acea credinţă în ceva despre care ştiţi că este adevărat, deoarece aţi parcurs nenumărate vieţi anterioare care v-au făcut să cunoaşteţi la un nivel profund că Dumnezeu există şi că sunteţi conectaţi la Dumnezeu şi iubiţi de Dumnezeu. Această cunoaştere este foarte diferită de a cunoaşte ceva cu mintea, deoarece credinţa se bazează pe experienţe şi pe simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa voastră. Pe baza multor vieţi pline de experienţe, ştiţi că viaţa este bună, aranjată în mod divin şi se desfăşoară aşa cum trebuie şi că aveţi toate resursele în interior pentru a face faţă la orice vă aduce viaţa.

Credinţa se referă la relaţia personală cu Dumnezeu. De exemplu, simţi prezenţa lui Dumnezeu într-o biserică sau în alt cadru sacru sau natural? Îl iubeşti pe Dumnezeu? Ori da, ori nu. Dacă nu, ce credinţe te împiedică să ai încredere şi să-l iubeşti pe Dumnezeu?

Relaţia cu Dumnezeu ar fi putut fi afectată de credinţe care v-au făcut să vă temeţi de Dumnezeu sau să concluzionaţi că Dumnezeu este o noţiune prostească şi copilărească. Oricum, atât credinţa oarbă, cât şi lipsa de credinţă în Dumnezeu, din cauza dezamăgirilor produse de religie, vă pot înstrăina faţă de propria voastră natură, care este divină.

Sunteţi o scânteie din Dumnezeu găzduită temporar într-un corp şi, adânc în voi, vă cunoaşteţi originea. Această cunoaştere înseamnă credinţa autentică. Religia poate dăuna credinţei, relaţiei omului cu Dumnezeu, fie prin insuflarea fricii şi prin limitarea relaţiei cu Dumnezeu, fie prin faptul că vă poate determina „să aruncaţi bebeluşul odată cu apa din albie”: adică să aruncaţi ceea ce este adevărat şi bun din religie odată cu ceea ce este fals.

Indiferent de defectele religiei, mulţi au o trăire profundă a lui Dumnezeu într-un context religios, cum ar fi o biserică. Multora, religia le îmbunătăţeşte relaţia cu Dumnezeu. Loialitatea faţă de religie provine din simţirea reală a lui Dumnezeu atunci când participă la slujbe sau în momentele de linişte. În acest fel, religia are un rol benefic.

Indiferent de ceea ce credeţi sau chiar dacă nu credeţi nimic despre Dumnezeu, eu sunt prezent ori de câte ori mă chemaţi şi oriunde se adună doi sau mai mulţi în numele meu. Dorinţa sinceră de a mă simţi şi de a-l simţi pe Dumnezeu în biserică sau în momentele de linişte va primi întotdeauna răspuns prin prezenţa mea.
Oamenii simt prezenţa mea şi acest lucru le întăreşte credinţa. Uneori, ei cred că doar religia le permite să mă simtă pe mine sau pe Dumnezeu, dar nu este necesară decât intenţia curată de a se conecta cu mine, oriunde s-ar afla.

Pentru a intra în legătură cu mine, nu este necesară nicio credinţă, ci doar o dorinţă sinceră de a intra în legătură cu mine şi de a-mi urma învăţăturile despre dragoste şi pace. Unii dintre oamenii cu cea mai mare credinţă autentică au cea mai redusă credinţă religioasă şi nu participă niciodată la slujbele din biserică. Dacă mersul la biserică vă îmbunătăţeşte relaţia cu mine şi cu Dumnezeu şi vă face o persoană mai iubitoare şi mai liniştită, este minunat. Dar dacă nu, cel mai bine ar fi să vă reevaluaţi credinţa religioasă.

Din păcate, pentru că mulţi au o legătură cu mine şi cu Dumnezeu în cadrul Bisericii, ei presupun că tot ceea ce îi învaţă Biserica este adevărat. Ei justifică astfel: „Dacă mersul la biserică mă face să mă simt atât de bine, înseamnă că ceea ce ne învaţă Biserica trebuie să fie adevărat”. Dacă vă daţi un pas în spate şi analizaţi această afirmaţie, puteţi vedea că nu este logică, dar asta nu le este întotdeauna clar respectivilor.

Mulţi rămân într-o Biserică autoritară şi inhibantă nu numai pentru că le este frică să plece, ci şi pentru că au o experienţă împlinită cu Dumnezeu când sunt în biserică. Pe mulţi, amestecul acestor două lucruri îi buimăceşte: dogma este apăsătoare, dar trăirea este înălţătoare. Cu toate acestea, biserica şi credinţa provenită din apartenenţa la acea Biserică, nu acestea vă oferă experienţa lui Dumnezeu; vă oferiţi singuri experienţa lui Dumnezeu prin faptul că sunteţi deschişi spre această trăire, care se poate întâmpla oriunde şi oricând.

Este important ca atât persoanele religioase, cât şi cele nereligioase să înţeleagă asta. Dacă nu sunteţi religioşi, asta nu înseamnă că nu puteţi să vă conectaţi cu Dumnezeu. Spiritualitatea nu are nicio legătură cu religia sau cu ideea religiei despre Dumnezeu.

Spiritualitatea este o caracteristică a fiinţei umane. Voi, oamenii sunteţi în mod natural spirituali, pentru că sunteţi făcuţi din Dumnezeu şi de către Dumnezeu, şi vă aflaţi aici pentru a descoperi sau redescoperi acest lucru. Când eşti nou pe calea spirituală, crezi că eşti o persoană cu probleme. Apoi, pe măsură ce progresezi pe cale, descoperi că eşti o fiinţă spirituală care ia lecţii la şcoala vieţii. Iar cunoaşterea propriei fiinţe evoluează: Îţi dai seama că nu eşti ego-ul, ci Sinele divin îmbrăcat ca o persoană cu ego. Spiritualitatea înseamnă să îţi dai seama de acest lucru şi apoi să înveţi să trăieşti ca Sinele divin, aşa cum a fost intenţia lui Dumnezeu şi cum am făcut eu când am trăit pe Pământ.»

traducere de Răzvan A. Petre
15 iunie 2021

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=d4TTMTQReaE

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 18 aprilie 2021.