<  Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"


Nevoia de admiraţie şi atenţie

Capitolul 5, "Capcane pe calea spirituală", subcapitolul f, "Nevoia de admiraţie şi atenţie", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

5f. Nevoia de admiraţie şi atenţie

«Dacă aţi făcut progrese pe calea spirituală şi aţi dezvoltat o anumită capacitate de a păstra stări superioare de conştiinţă şi de a-i învăţa pe alţii, pot apare o serie de alte capcane. Una dintre ele se bazează pe statutul vostru spiritual pentru a căpăta admiraţie sau atenţie. Chiar şi după trezire, este posibil ca ego-ul să aprecieze admiraţia şi atenţia din partea celorlalţi şi să le caute mereu.

Pentru mulţi, admiraţia şi atenţia sunt ca un drog: Odată ce ai gustat, vrei mai mult. Să primeşti atenţie din partea celorlalţi poate fi o experienţă ameţitoare. Te exaltă şi-ţi dă o senzaţie plăcută. Nu orice învăţător spiritual este vulnerabil la asta, dar mulţi au căzut din har, ca să zicem aşa, din cauza acestei nevoi egotice aparent inocente. Totuşi, în spatele ei se află, de fapt, o dorinţă de putere.

Oricine doreşte atenţia admirativă a celorlalţi. Este codificat în voi să căutaţi să o primiţi de la ceilalţi. Este o nevoie la fel de umană şi de elementară ca celelalte nevoi ale voastre. Admiraţia şi atenţia sunt dragoste! Toată lumea caută şi gravitează spre iubire! Din acest motiv faceţi multe din lucrurile pe care le faceţi.

Cu toate acestea, dacă admiraţia şi atenţia activează ego-ul învăţătorului, atunci va fi tentat mai mult să primească dragoste şi alte lucruri de la elevi sau adepţi decât să le ofere el ceea ce ei au nevoie. Sau, şi mai rău, ar putea răspunde la dragostea adepţilor cu o dragoste nepotrivită şi sexualizată, ceea ce nu este un fapt neobişnuit. Când se întâmplă acest lucru, înseamnă că ego-ul a preluat comanda. S-a strecurat sub masca iubirii.

Când un învăţător spiritual primeşte foarte multă admiraţie şi atenţie din partea celorlalţi, va fi uşor tentat să se considere special, merituos şi superior celorlalţi, inclusiv mai presus de propriul ego. Unii învăţători spirituali cred că nu mai pot fi păcăliţi de ego, dar chiar asta este o păcăleală. Dacă cred că sunt mai presus de ego, atunci cred că tot ceea ce fac este ireproşabil – sub ghidare divină. Ei susţin că nu fac nimic – ci Dumnezeu acţionează prin ei. Şi, de multe ori, chiar aşa simt cei care sunt treziţi, pe bună dreptate. Viaţa după trezire are această calitate. Cu toate acestea, să presupuneţi că acesta ar fi întotdeauna cazul este periculos atât pentru învăţător, cât şi pentru adepţi.

Învăţătorul poate ajunge să se considere ca fiind diferit de toţi ceilalţi – un supraom – şi adepţii îl pot privi la fel. S-ar putea să simtă că trăieşte pe un alt plan, mai presus de toate, ca şi când ar fi ajuns într-o stare Dumnezeiască. S-ar putea chiar să spună asta, aşa că adepţii încep să-l trateze ca pe un zeu. Acest lucru este cu atât mai probabil când învăţătorul are abilităţi parapsihice.

Pentru învăţătorii spirituali, există adesea o linie subţire între a accepta dragostea şi recunoştinţa elevilor lor şi a se lăsa puşi pe un piedestal. Învăţătorii spirituali care sunt prea admiraţi şi ascultaţi de adepţii lor se pot ataşa de dragostea şi favorurile elevilor lor, având mare grijă să păstreze acea iubire, ceea ce este o problemă. Oare ce ar fi dispus să facă învăţătorul pentru a rămâne pe acel piedestal? Îşi ascunde învăţătorul latura sa pur umană de elevii săi? Se poartă învăţătorul într-un fel cu cei apropiaţi şi într-altul cu elevii?

În ce este angajat învăţătorul? În păstrarea sau câştigarea mai multor adepţi, sau în loialitatea pentru Adevăr, Dumnezeu? Dacă nu sunt atenţi, învăţătorii spirituali pot fi corupţi de rolul pe care îl joacă. Oricine şi în oricare etapă a căii spirituale trebuie să fie vigilent faţă de ego. Acesta poate interveni oricând. Învăţătorii pot cădea din har – şi mulţi au căzut.

Această situaţie poate fi o capcană şi pentru adepţi. Dacă sunt atât de loiali faţă de învăţătorul spiritual, sunt oare şi faţă de Adevăr, faţă de Dumnezeu? Adeseori, învăţătorii trezesc sentimente puternice de dragoste în elevii lor. Această iubire este un potenţial cadou oferit de relaţia elev-învăţător. Pentru unii adepţi, să simtă o asemenea iubire, chiar şi adorare, este ceva nou, iar învăţătorul spiritual devine un substitut pentru un părinte care îi lipsea elevului din punct de vedere emoţional. În multe cazuri, transferul psihologic între învăţătorul spiritual şi elev este inevitabil şi rareori este rezolvat într-un mod elegant.

Relaţia dintre un învăţător spiritual şi elev stabileşte o încredere sacră. Căutătorul se deschide în faţa învăţătorului aşa cum un copil inocent se deschide şi are încredere în părinte. Orice încălcare a acestei încrederi poate deschide răni din trecut, în loc să le vindece. În multe privinţe, relaţia dintre un învăţător spiritual şi un elev este ca cea dintre un terapeut şi client, şi trebuie considerată ca atare.

Cu toate acestea, majoritatea învăţătorilor spirituali nu au conştientizarea sau pregătirea pentru a face faţă transferului cu pricepere. Deci, se întâmplă şi abuzuri. Unii învăţători chiar cred că îşi ajută elevii având relaţii intime cu ei, şi nu că i-ar răni în vreun fel. Dar acest lucru nu este niciodată adecvat, la fel cum nu este nici în relaţia terapeut-client.

Învăţătorii spirituali au şi ei parte de lecţiile lor şi este important ca elevii să-şi dea seama că rareori există un învăţător pe deplin iluminat şi care a terminat cu propriile sale lecţii. Pe majoritatea învăţătorilor spirituali îi aşteaptă multe încarnări de acum înainte şi, deocamdată, doar învaţă lecţia de a fi un învăţător spiritual.»

traducere de Răzvan A. Petre
3 iulie 2021

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=-d2HneCOIWs

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 29 decembrie 2021.