<  Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"


Trezirea spirituală

Capitolul 7, "Trezirea şi iluminarea", subcapitolul c, "Trezirea spirituală", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

7c. Trezirea spirituală

«Cuvântul trezire este folosit de mulţi oameni în moduri diferite, dar îl voi folosi într-un mod specific, aşa cum îl folosesc majoritatea învăţătorilor nondualişti. Cei aflaţi pe calea spirituală au folosit adesea acest cuvânt într-un sens foarte larg, înţelegând o realizare, o înţelegere cu totul inedită sau o experienţă spirituală. Trezirea, în sensul pe care i-l dau eu, indică o schimbare permanentă de identitate – cea mai crucială schimbare pe calea spirituală, după care nimic nu mai este la fel.

Către această schimbare de identitate a condus calea spirituală şi este scopul ei. Totuşi, această schimbare, oricât de importantă ar fi, abia iniţiază ceea ce eu numesc „procesul iluminării”, care este o desfăşurare şi aprofundare de lungă durată a ceea ce s-a petrecut la trezire, până la punctul final al tuturor încarnărilor voastre umane: iluminarea.

Iluminarea, aşa cum folosesc aici acest cuvânt, este punctul final al călătoriei spirituale şi încetarea karmei. Aceasta înseamnă că sufletul nu va mai trebui să se reîncarneze pe Pământ sau într-un loc similar, decât dacă sufletul decide să revină ca să slujească, aşa cum fac Fiinţele Stelare.

De fapt, nu există un proces de iluminare – fie este ultima viaţă, fie nu este. Dar a privi ca pe un proces această călătorie de la trezire la iluminare este folositor şi destul de corect: Este un proces în care corpul de energie subtilă se purifică şi capătă din ce în ce mai multă lumină. Pe măsură ce se trece de la trezire la iluminare, corpul subtil devine, literalmente, mai plin de lumină. Acest lucru este valabil şi atunci când se trece de la trezirea lui Kundalini la trezirea spirituală.

Această lumină este lumina şi iubirea Creatorului. Este greu să spunem mai mult decât atât sau să folosim orice alte cuvinte, deoarece limbajul omenesc nu are cuvinte adecvate. Din fericire, lumina eterică este doar o versiune mai subtilă a ceea ce ştiţi că este lumina fizică, aşa că aproape oricine şi-o poate imagina.

Voi sunteţi nişte fiinţe de lumină: fiinţe făcute din lumină. Corpul vostru nu este solid, ci compus mai mult din spaţiu decât din materie. În acest spaţiu se află energie: lumina. Pe măsură ce evoluaţi spiritual, zonele dense din corpul vostru eteric, care indică răni emoţionale şi înţelegeri eronate, sunt vindecate şi înlocuite cu lumină. Sunteţi vindecaţi atunci când lumina penetrează energia îngheţată din corpul vostru eteric şi astfel deveniţi mai plini de lumină.

Adevărata voastră natură este lumină şi iubire. Lumina şi iubirea sunt, de fapt, acelaşi lucru. Energia este substratul vieţii, iar această energie este iubire. La fel de bine, s-ar putea spune că este lumină. Iubirea şi lumina sunt două cuvinte pentru acelaşi lucru, dar ele vă evocă experienţe diferite. „Lumina” vă ajută să vedeţi sau să vizualizaţi această energie, iar „iubirea” vă ajută să simţiţi adevărata natură a acestei energii.

Acest proces prin care deveniţi tot mai plini de lumină durează multe vieţi la rând. Rezultatul este o creştere treptată a vibraţiei, pe măsură ce evoluaţi. Rănile emoţionale şi înţelegerile eronate fac ca corpul vostru eteric să fie mai dens şi vă împiedică să trăiţi natura voastră divină şi stări modificate de conştiinţă. Pe măsură ce vă uşuraţi şi vă vindecaţi, sunteţi mai capabili să experimentaţi natura divină şi stările de conştiinţă extinsă. Aceasta este răsplata pentru că aţi făcut lucrarea de vindecare necesară pe calea spirituală.

Când s-a realizat suficientă vindecare şi Kundalini s-a ridicat până la chakrele superioare, începeţi să trăiţi Prezenţa, sau Sinele vostru divin, mai des şi pentru perioade mai lungi de timp, pierzând mai puţin timp cu gândurile despre voi înşivă.

Majoritatea oamenilor constată o capacitate crescândă de a trăi în prezent şi în flux cu ceva timp înainte de marea schimbare pe care o numesc trezire. Înainte de a se trezi, majoritatea trebuie să înveţe să rămână în prezent prin meditaţie sau alte practici spirituale. Astfel de practici pun bazele şi pregătesc terenul pentru trezire.

Cei care nu au pus în ei înşişi bazele Prezenţei ar putea avea o trezire, dar starea de trezire poate să nu rămână sau să nu se stabilizeze, iar persoana se va întoarce la conştiinţa egotică la un moment dat – după ore, zile, săptămâni sau luni. Sau, dacă trezirea rămâne, persoana trezită poate să nu o integreze bine sau să o întruchipeze suficient.

Cei care se trezesc, dar nu au integrat sau întruchipat această trezire, se pot comporta în continuare egotic, deşi se simt ca fiind mai presus de ego. Este posibil ca ei să nu se mai identifice cu sinele fals, dar tiparele condiţionate sau rănile nevindecate ale sinelui fals încă le dirijează comportamentul social. Se simt eliberaţi de sinele fals şi detaşaţi de mintea egotică, dar prin ei acţionează în continuare condiţionările, dându-le senzaţia că nu ei sunt făptuitorii. În consecinţă, ei nu simt nicio responsabilitate pentru cum se comportă.

În comportament, cei care sunt treziţi, dar nu au integrat bine trezirea nu prea diferă de cei care nu s-au trezit deloc, cu excepţia faptului că se simt eliberaţi de zbaterea şi suferinţa legate de propriile condiţionări şi comportament, deoarece nu mai simt nicio legătură cu ele. Cu alte cuvinte, cineva care se trezeşte se poate simţi foarte liber, dar totuşi poate fi un mârlan, ca să folosim un limbaj popular. Atitudinea lui este că el se simte grozav şi, dacă alţii nu se simt la fel de bine sau nu le place cum se comportă, asta-i problema lor. Asta vreau să spun prin neîntruchiparea trezirii: se comportă ca şi cum nu ar mai fi un simplu om şi nu ar mai trebui să se conformeze la modul obişnuit, inclusiv să fie amabil. Nu oricine care nu a integrat bine trezirea atinge această extremă, dar se cam întâmplă.

Puteţi vedea asta uneori chiar şi la învăţătorii spirituali, care îşi fascinează adepţii prin faptul că sunt eliberaţi de îndoielile, fricile şi gândurile autoreflexive obişnuite. Cu toate acestea, ego-ul este încă bine-mersi în astfel de învăţători şi se simte superior şi dincolo de condiţia umană şi mai presus de ceilalţi. Deşi pot fi eliberaţi de îndoieli, de frici şi judecată-de-sine, în general, nu sunt liberi de iritare şi furie, deoarece sentimentul lor de superioritate îi face adesea să fie nerăbdători cu ceilalţi. Această lipsă de compasiune este semnul lipsei de integrare sau întruchipare a trezirii.

Învăţătorilor spirituali care nu întruchipează trezirea adesea le lipseşte şi o învăţătură coerentă despre cum să te trezeşti sau cum să trăieşti viaţa – cum să „fii în lume, dar fără să-i aparţii”. Învăţătura lor este mai mult o descriere decât o prescriere: „Aşa este să fii trezit”. Acest lucru are o anumită valoare, dar în lipsa unei reţete pentru cum se poate ajunge acolo, acest tip de învăţătură îi poate face pe elevi să devină frustraţi, confuzi şi, eventual, să se limiteze la a imita exprimarea şi comportamentul învăţătorului spiritual. [n.tr. - apropo direct la nondualiştii neo-advaita!]

Cu toate acestea, astfel de învăţători pot transmite foarte bine o energie care înalţă elevii la o stare de conştiinţă superioară în prezenţa lor şi chiar cu efect de durată. Datorită transmisiunii energiei şi a sentimentului lor de libertate, învăţătorii spirituali care nu au integrat bine trezirea pot deveni destul de populari şi de succes. Problema este că admiratorii lor pot crede că vor deveni la fel de liberi fără meditaţie şi muncă de vindecare – dacă aceasta a fost şi experienţa învăţătorului, ceea ce este adesea – care nu este un mesaj util pentru învăţăcei.

O altă posibilitate este că cineva să se trezească şi să rămână treaz şi să fie destul de bine integrat, neavând însă un fundament solid în meditaţie sau Prezenţă, deoarece nu a avut prea multe condiţionări negative de la bun început. Dacă a făcut deja multă lucrare de vindecare sau nu prea avea nevoie de vindecare, atunci s-ar putea trezi destul de uşor şi să rămână treaz. Acesta este cazul unor Fiinţe Stelare. Se trezesc şi sunt deja suficient de purificate încât să rămână treze, fără a reveni la somnul spiritual.

Fiinţele Stelare, pentru că sunt avansate spirituale, se încarnează fără nicio karmă şi au adesea o legătură deosebit de puternică cu forţele superioare, care le-au fost apropiate încă din copilărie. Multe Fiinţe Stelare au fost născute cu daruri parapsihice sau le dobândesc mai târziu şi au o capacitate naturală de a se conecta cu fiinţe din alte dimensiuni. Deoarece Fiinţele Stelare ştiu, pur şi simplu, că aparţin de altă dimensiune şi o simt direct, nu trebuie să fie convinse că există Dumnezeu sau ajutoare non-fizice. Acesta este un mare avantaj pentru redobândirea nivelului iniţial de conştiinţă. Ele cred deja în Graţia Divină şi sunt ghidate de ea, indiferent dacă sunt sau nu foarte conştiente de această îndrumare, dar, de obicei, sunt.

Când Fiinţele Stelare decid să se întrupeze, ştiu că intră într-un mediu dens din punct de vedere vibraţional şi că vor pierde inevitabil starea de conştiinţă cu care sunt obişnuite. Unele realizează cât de dificil le va fi să recâştige această stare de conştiinţă, pentru că au mai trecut prin asta, dar altele nu-şi dau seama ce mare provocare şi-au ales.

Unele Fiinţe Stelare se pierd în densitatea acestei planete şi nu sunt în stare să-şi recapete lumina, dar majoritatea se trezesc la adevărata lor natură, până la urmă. Îşi pierd lumina în mica copilărie, în copilărie sau în adolescenţă, când adaptarea socială devine deosebit de importantă. Apoi, se trezesc la vârsta adultă tânără sau, eventual, după multe decenii. Când anume şi cât de greu se trezesc depinde de o mai multe lucruri şi nu este uşor de prezis.

Astăzi, trezirea este mai uşoară ca niciodată pentru Fiinţele Stelare, pentru că mulţi alţii s-au trezit înaintea lor. Deoarece trezirea nu mai este la fel de rară ca pe vremuri, Fiinţele Stelare ce îşi găsesc calea către învăţături referitoare la trezire – spre învăţături nondualiste, de exemplu – se pot trezi destul de repede şi fără multă meditaţie sau alte practici. Alţii vor avea nevoie de ceva meditaţii şi practici spirituale.

În orice caz, trezirea pentru o Fiinţă Stelară este mult mai uşoară decât pentru altcineva, care va trebui, fără îndoială, să pună bazele trezirii prin meditaţie şi vindecare. Cât de multă meditaţie şi vindecare sunt necesare este o chestiune individuală şi depinde de nivelul energiei Kundalini la naştere, până unde a ajuns ea în prezent şi de alţi factori.

Pentru majoritatea oamenilor, trezirea are loc brusc la un moment dat. Este ca şi cum s-ar scurge sinele fals şi ar rămâne restul. Cei mai mulţi vor rămâne cu nişte condiţionări, dar nu destule ca să-i împiedice să se simtă liberi, uşuraţi şi destul de diferiţi „în pielea lor”. Condiţionările rămase vor trebui să fie rezolvate şi se vor rezolva după trezire, dar respectivilor le va fi mult mai uşor să le depisteze şi să le desluşească decât înainte de trezire.

Pe lângă aceste rămăşiţe de condiţionări, ceea ce rămâne după trezire este conştiinţa: senzaţia că eşti o conştiinţă pură. După trezire, îţi este clar că eşti chiar acea Prezenţă conştientă pe care ai experimentat-o ori de câte ori ai fost prezent în corp şi simţuri în aici-şi-acum. Înainte de trezire, tu ai experimentat Prezenţa, iar acum eşti conştient că eşti însăşi Prezenţa. Înainte de trezire, exista un „tu” care experimenta Prezenţa, iar acum nu mai există niciun „tu”, ci doar Prezenţa. Identitatea ta s-a mutat de la sinele fals la Prezenţă. Ai încetat să mai fii sinele fals şi ţi-ai dat seama că eşti Prezenţa. Aceasta este o experienţă remarcabilă şi eliberatoare.

Trezirea este adesea însoţită de o stare de conştiinţă extinsă care durează o perioadă de timp, posibil chiar şi luni, dar mai adesea, zile, după care te stabilizezi într-o stare mai pământească, pe măsură ce te adaptezi la noua identitate de sine. La mulţi, vocea din cap tace o vreme şi au o senzaţie de unitate cu viaţa.

Este dificil să spunem ce se întâmplă după trezire într-un mod tipic, deoarece nu există o experienţă standard, dar putem să spunem că experienţa generală este una de libertate, uşurinţă şi o anumită exaltare care le însoţeşte. Această libertate şi uşurinţă rămân în cea mai mare parte după trezire şi devin starea implicită, în locul stării egotice de conştiinţă.

Rezultatul trezirii este că vocea din capul tău este resimţită ca fiind altceva decât propria voce şi undeva, pe fundal, şi nu prea te mai interesează. Deja observi ce-i cu ea şi nu prea mai are putere să te atragă, cu excepţia acelor condiţionări rămase, care încă trebuie examinate.

Una dintre condiţionările cel mai greu de depăşit şi, adesea, ultima de învins este identificarea cu corpul. Deci, deşi simţul identităţii s-a schimbat destul de spectaculos ca urmare a trezirii, senzaţia că eşti un corp continuă adeseori. Dar nici măcar asta nu este, în niciun caz, o experienţă universală.

După trezire, mulţi trăiesc o perioadă de “lună de miere”, care poate fi destul de lungă, chiar şi de un an sau mai mult, în care se află într-o stare foarte fericită şi plăcută: se simt liberi, uşori, în largul lor, îndrăgostiţi de viaţă, văzând Divinul în toate lucrurile şi în toţi semenii.

Tot acum este perioada când se ivesc condiţionările rămase pentru a fi observate şi eliberate. Această purificare şi eliberare se poate face destul de eficient după trezire, deoarece eşti foarte apt şi dispus să pui lumina conştientizării pe ele. Îţi este uşor să vezi adevărul despre orice gânduri rămase şi nu prea întâmpini nicio rezistenţă. Deci, chiar dacă gândurile te mai captivează din când în când, le depistezi repede şi este puţin probabil să rămâi prins în ele mult timp.

Nu este ceva neobişnuit să experimentezi un fel de criză de vindecare după trezire. Pe măsură ce condiţionarea rămasă iese la suprafaţă pentru a fi observată, ea poate fi asociată cu o problemă fizică. Iar prin rezolvarea condiţionării, este posibil ca problema fizică să dispară. Totuşi, poate dura ceva timp până ce problema emoţională din spatele problemei fizice să intre în câmpul atenţiei şi să fie rezolvată. Orice vei experimenta după trezire, precum şi înainte de trezire, este experienţa potrivită şi poţi avea încredere că totul face parte dintr-un proces semnificativ pentru sufletul tău.

Nu înseamnă că toate problemele tale vor fi rezolvate după trezire sau că nu te vei mai îmbolnăvi niciodată, ci că nu mai vezi lucrurile ca pe nişte probleme. Când încetezi să crezi vocea din cap, nu mai ai sentimentul că ai probleme. Când mintea nu-ţi mai spune că ai o problemă, atunci orice trăieşti este doar ceea ce trăieşti şi atât. Orice se întâmplă este doar întâmplarea vieţii. Drept urmare, după trezire, suferi foarte puţin.

Viaţa devine mai uşoară după trezire din două motive: Nu mai creezi sentimente negative şi dificultăţile şi suferinţa care apar odată cu ele, şi nu mai vezi ca pe o problemă ceea ce-ţi aduce viaţa. Înainte de trezire, te simţeai o victimă a vieţii, dar acum vezi că asta era o poveste urzită de mintea ta. Există doar o desfăşurare a vieţii din motivele ei – alegerile oamenilor şi voinţa divină – şi nu poate fi altfel. Accepţi viaţa aşa cum este ea, fără discuţii, evaluări sau împotrivire. Aceasta înseamnă acceptarea. Ai văzut clar că judecăţile, preferinţele, dorinţele, evaluările şi opiniile tale erau doar perspectiva limitată a ego-ului neînţelept şi primitiv, nicidecum adevărul. Această viziune clară face ca acele gânduri să devină inutile şi să nu te mai intereseze. Eşti eliberat de ele şi ceea ce rămâne este doar-ce-este

traducere de Răzvan A. Petre
10 iulie 2021

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=-yLd-0JTfAI

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 5 ianuarie 2022.