<  Cuprins "O viaţă eroică"


Capitolul 6b

Capitolul 6, "Stăpânirea emoţiilor negative" (partea a doua), al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

Capitolul 6: Stăpânirea emoţiilor negative

Partea a 2-a

«Odată ce ai priceput bine concluziile obişnuite la care ajunge mintea, scriind pe hârtie lucrurile negative pe care ţi le spui de obicei, atunci este timpul să rescrii unele dintre aceste concluzii. Aşadar, în continuare, fă o listă cu câteva lucruri pozitive pe care ţi le-ai fi putut spune sau pe care ţi le-ai putea spune data viitoare într-o situaţie similară. Iar atunci când vor apărea obişnuitele gânduri negative, vei avea pregătite afirmaţiile pozitive care pot neutraliza gândurile negative înainte ca acestea să se transforme în emoţii.

Iată câteva exemple de afirmaţii din care v-aţi putea inspira în viitor, atunci când vă veţi confrunta cu persoane sau situaţii care, de obicei, declanşează emoţii negative:

Probabil că are o zi proastă.

Înţeleg cum de se simte aşa.

Las asta să treacă de la mine.

Îl înţeleg şi îl iert.

Nu contează.

Nu este nevoie să fiu perfect.

Nu pot face nimic în privinţa asta.

Fac tot ce pot.

Face şi el tot ce poate.

În schimb, aleg să-i trimit dragoste.

Nicio problemă.

Totul e în regulă.

Nu este important.

Totul se va rezolva.

Va trece şi asta.

Totul se desfăşoară aşa cum trebuie.

Nu-i treaba mea.

Las problema asta în seama lui Dumnezeu.

Şterge acest gând.

Pace, pace, pace!

Vei căuta propoziţii sau fraze care te ajută să te relaxezi şi să fii pe pace în mijlocul unor situaţii care încearcă să-ţi stârnească emoţiile. Avantajul de a fi conştient de gândurile negative şi de a le neutraliza în acest fel este că poţi opri şuvoiul de gânduri negative înainte să devină un şuvoi de emoţii distrugătoare. Cu cât vei scăpa mai repede de gândurile negative, cu atât mai bine. Dacă le permiţi să continue, vei avea de-a face şi cu emoţii, nu doar cu gânduri.

În ceea ce priveşte abordarea emoţiilor, nu este folositor nici să reprimi, nici să exprimi emoţiile negative. Poate că va trebui să discuţi cu cineva despre o chestiune care te-a făcut să te simţi rău, dar acest lucru este cu totul altceva decât a-ţi exprima sau a te descărca de emoţie. A te manifesta sau a reacţiona emoţional şi chiar numai a da de ştire ceea ce simţi nu este niciodată folositor. În următorul exemplu este ilustrată diferenţa dintre a-ţi da drumul la emoţii şi a discuta raţional despre o problemă care îţi declanşează anumite emoţii, dar fără a a le pune în centrul atenţiei:

Încărcat emoţional şi ineficient: Mă enervează foarte tare când îţi laşi hainele pe jos! Nu mai suport! Eşti atât de nesimţit!

Raţional şi eficient: Ţi-aş fi recunoscător dacă nu ţi-ai mai lăsa hainele pe jos.

Chestiunea exprimării emoţiilor este în general prost înţeleasă. Mulţi oameni au impresia că verbalizându-şi fiecare emoţie trecătoare şi dându-şi drumul la emoţii ar fi un mod sănătos de a le face faţă. Însă împărtăşindu-ţi simţirile la fiecare pas, adesea generezi mai multe emoţii în tine şi în ceilalţi, deoarece puţini oameni au priceperea să împărtăşească elegant ceea ce simt. O strategie mai bună ar fi să-ţi asumi răspunderea că tu ţi-ai creat acele emoţii, să le faci faţă lăuntric cât mai mult posibil şi să le dezvălui şi altora doar atunci când există un motiv clar s-o faci, dar chiar şi atunci, fără implicare emoţională.

Deci când există un motiv clar să-ţi împărtăşeşti emoţiile? Ar putea fi de folos atunci când împarţi sarcinile casnice sau cauţi să împaci diferenţele cu partenerul de viaţă. Şi, evident, dacă apar probleme emoţionale cu partenerul, trebuie să le discutaţi pentru a le rezolva. Dar ceea ce trebuie discutat este cum să le rezolvaţi, nu „uite cum mă simt din cauza ta”. O mai mare eficienţă are o discuţie despre cum să rezolvaţi problema împreună pentru binele relaţiei, astfel încât toată lumea să fie fericită: „La ce rezolvare putem ajunge, cu care să fim amândoi împăcaţi?”.

Dacă partenerul îţi declanşează anumite emoţii, observă acest lucru, asumă-ţi răspunderea pentru ele şi încearcă să le dizolvi analizându-ţi convingerile greşite şi condiţionările de la baza lor. Dacă este necesar, prezintă-i problema partenerului pentru a o rezolva împreună: „Aceasta este o problemă pentru mine şi fac tot ce pot pentru a schimba ce simt şi cum reacţionez la acest lucru. Eşti dispus să faci ceva pentru a-mi uşura situaţia?”. Sau poţi întreba, pur şi simplu: „Ce putem face în privinţa acestor diferende?”.

Dacă cineva se comportă abuziv cu tine, atunci este obligatoriu să exprimi ceea ce simţi. Trebuie să îi spui acelei persoane, într-un moment de linişte, fără emoţii, că acest comportament nu este acceptabil şi că, dacă va continua să se comporte astfel, va trebui să încetaţi relaţia. Este important să abordaţi această problemă într-un moment în care puteţi discuta amândoi în mod raţional sau în prezenţa unui mediator.

O altă situaţie în care este imperativ să exprimi ceea ce simţi este dacă cineva te critică şi te judecă în mod regulat. Trebuie să faci tot posibilul pentru a nu lua aceste critici la modul personal şi, în plus, trebuie să informezi acea persoană despre efectul pe care îl au aceste judecăţi asupra ta, că te împiedică să fii drăgăstos şi, prin urmare, dăunează relaţiei dintre voi. Când îi comunici aceste lucruri, nu te exprima cu furie faţă de cealaltă persoană, căci asta n-ar face decât să o enerveze. Dacă emoţiile nu pot fi discutate raţional, atunci s-ar putea să aveţi nevoie de un mediator, cum ar fi un terapeut, care să vă ajute să lămuriţi problemele dintre voi.

Prin exprimarea furiei şi chiar a tristeţii într-o relaţie, adeseori una din persoane încearcă să o manipuleze pe cealaltă. Exprimarea sau descărcarea emoţiilor este ca şi cum ai arunca o grenadă în mijlocul unei relaţii: Atmosfera poate exploda în nenumărate alte emoţii. Intensitatea emoţională poate deveni atât de inconfortabilă, încât cineva va ceda în faţa cererilor celuilalt, doar pentru a se face linişte. Nu aşa se negociază. A învăţa să negociezi cu partenerul este o abilitate importantă. Pentru a înţelege mai bine cum să o faceţi şi despre relaţii în general, vă recomand cartea autorului de faţă, „Choosing Love” (trad., Iubeşte la timpul prezent).

Alternativa la reprimarea sau exprimarea unei emoţii negative este să îi permiţi să existe şi să fii curios în legătură cu ea şi dispus să afli mai multe despre ea. Dacă li se permite să existe, pur şi simplu, majoritatea emoţiilor negative se risipesc destul de repede. Capătă putere şi o viaţă mai lungă doar când te gândeşti intens la ele.

Atunci când se declanşează o emoţie negativă, ego-ul, prin intermediul fluxului de gânduri, încearcă imediat să justifice acea emoţie, construind o argumentaţie de ce te simţi aşa. Fluxul de gânduri se umple de poveşti despre trecut şi de generalizări absolute, care reprezintă doar o parte din adevăr: „Iată-l din nou. Mă enervează atât de tare. Întotdeauna face asta. Nu-mi respectă niciodată nevoile. Este atât de nesimţit. Nu apreciază ceea ce fac pentru el!”.

Atunci când se declanşează o emoţie negativă, cel mai important este să o dezamorsezi, evitând să te gândeşti mai mult la ea. Dacă îţi laşi mintea să preia controlul, emoţiile se vor acumula şi, în curând, vei avea impresia că ai o problemă foarte mare pe cap. Or, singura problemă reală este că ţi-ai creat o furtună emoţională în interior.

Emoţiile negative capătă putere dacă te gândeşti la ele şi se sting dacă nu te gândeşti la ele. A nu da atenţie la şuvoiul de gânduri când simţi o anumită emoţie nu înseamnă reprimare, ci este, pur şi simplu, o igienă emoţională, ceva ce orice copil ar trebui să fie învăţat.

Emoţiile sunt fireşti şi normale, dar nu sunt menite să te conducă şi să-ţi decidă faptele. Emoţiile negative provin din partea mai primitivă a creierului. Ele sunt disfuncţionale şi nu servesc omenirii în niciun fel. Ele trebuie diminuate, nu amplificate.

Modalitatea de a dezamorsa emoţiile negative este destul de simplă, dar necesită să alegi conştient a nu da atenţie fluxului de gânduri. În mod implicit, oamenii sunt inconştienţi şi se lasă conduşi de şuvoiul de gânduri pe calea minimei rezistenţe, care nu este deloc recomandabilă. Când alegi doar să fii atent la o emoţie negativă, în loc să o alimentezi cu mai multe gânduri, atunci te opui programării tale implicite.

În mod paradoxal, simpla observare a stării pe care ţi-o creează în corp o emoţie negativă o vlăguieşte de putere. Se întâmplă asta, pentru că nu poţi fi atent la două lucruri în acelaşi timp: fie te gândeşti la emoţie şi o alimentezi cu mai multe gânduri, fie eşti atent la emoţia în sine – la efectele ei asupra corpului. Experienţa emoţiei este realitatea, ceea ce se întâmplă de fapt. Fluxul de gânduri, pe de altă parte, reprezintă şi menţine realitatea iluzorie a ego-ului, cea în care exişti ca sinele fals.

Emoţiile negative sunt cele care te fac să te simţi atât de rău în pielea ta. Ele te fac să te simţi mic şi te menţin identificat cu sinele fals, în loc să realizezi ce fiinţă frumoasă eşti. De fiecare dată când te complaci în emoţii negative şi în gândurile care le creează, întăreşti sinele fals; când faci contrariul, te întorci Acasă.

Pentru a te întoarce la Sinele tău adevărat este suficient să fii atent la ceea ce este real, anume, la senzaţiile generate de emoţie în corp în momentul respectiv. Atunci când îţi îndrepţi atenţia către experienţa creată în corp de acea emoţie, te conectezi cu realitatea şi, astfel, este posibil ca mintea să se mai liniştească.

Emoţia în sine nu este nici bună, nici rea; ceea ce fac oamenii cu ea o transformă în bună sau rea. Emoţiile sunt o simplă parte a fiinţei umane şi nu trebuie să fie eliminate. Trebuie doar să fie gestionate într-un mod care să nu-ţi provoace durere nici ţie şi nici celorlalţi. Stăpâneşte-ţi emoţiile negative, ca să nu te stăpânească ele.

Stăpânirea emoţiilor negative se bazează pe împrietenirea cu ele. Prin împrietenire, mă refer la faptul că nici nu te războieşti cu ele şi nici nu le îngădui. În schimb, le faci loc să existe şi asculţi ceea ce au de spus: Ce credinţe greşite au provocat aceste emoţii? Şi care sunt credinţele şi emoţiile care au generat aceste credinţe? Dacă este vorba de furie, ce gânduri anume te-au „înfuriat”? Şi ce alte credinţe şi emoţii stau la baza acelor gânduri?

Cu alte cuvinte, în loc să te identifici automat cu fluxul de gânduri, analizează şi pune la îndoială aceste gânduri. Îndată ce vezi cât de neadevărate sunt ele, emoţiile se vor disipa până la urmă. Uneori, simplul fapt de a fi atent la o emoţie negativă, fără nicio analiză a ei, este de ajuns pentru a o dezamorsa.

A fi atent la o emoţie negativă înseamnă, pur şi simplu, să îi permiţi să existe şi să devii conştient de efectele emoţiei în corp, fără s-o reprimi sau s-o exprimi în exterior. Făcând asta, descoperi adesea că complexul de emoţii şi credinţe care a generat acea emoţie a fost provocat de vreun eveniment sau experienţă din copilărie. Această descoperire poate fi foarte importantă şi vindecătoare.

Conştientizarea vindecă. Conştientizarea emoţiilor negative, a gândurilor din spatele lor şi a originii acestor gânduri şi emoţii vindecă. Conştienţa gândurilor şi emoţiilor este ceea ce eşti. Tu eşti acel Ceva ce simte totul şi este conştient de tot. De fapt, Tu eşti totul! Tot ceea ce experimentezi se întâmplă în această misterioasă Conştiinţă care eşti, şi totul este alcătuit din acelaşi lucru: din conştiinţă.

Eroul devine una cu Conştiinţa prin faptul că este foarte prezent în corp şi în simţuri şi, prin urmare, prezent la realitate. Privite din această poziţie, emoţiile, inclusiv cele negative, sunt un aspect interesant şi bogat al fiinţei umane – încă un lucru de experimentat care vine şi pleacă în conştiinţă.

Eroul învaţă să reacţioneze la emoţiile negative cu toleranţă, compasiune, curiozitate şi lipsă de patimă. Emoţiile negative fac parte din jocul minunat al vieţii, dar nu au nicio semnificaţie dincolo de a fi doar o experienţă senzorială. Eroul ştie că emoţiile negative, la fel ca toate experienţele senzoriale, se sting rapid în neant dacă li se permite să existe în corp aşa cum sunt ele, fără a le exprima în exterior.»

traducere de Răzvan A. Petre
31 martie 2022

< Sus >