<  Cuprins "Totul este Graţie"


Cap. 4 "De ce se întâmplă lucruri rele" (1/3)

Capitolul 4, "De ce se întâmplă lucruri rele", partea întâia (De la tu la TU), din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „All Grace: New Teachings from Jesus on the Truth About Life” (Totul este Graţie: Noi învăţături de la Isus privind adevărul vieţii).

Notă: Acest fragment nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 4: De ce se întâmplă lucruri rele (1/3)

«Când oamenii aud că la baza vieţii stau bunătatea şi dragostea, se întreabă de ce atunci se întâmplă lucruri rele, chiar şi oamenilor buni. Uneori viaţa pare nedreaptă şi, cu siguranţă, este dificilă. De ce este viaţa atât de dificilă? Şi de ce pare nedreaptă? Dacă Dumnezeu este bun, atunci de ce există suferinţă?

Acestea sunt întrebări profunde, la care religiile au încercat să răspundă, deşi adesea nesatisfăcător. Dacă ar fi avut mai mult succes, astăzi ar exista mai puţină suferinţă. Asta nu înseamnă că religiile nu au adus o oarecare mângâiere oamenilor; au adus, pentru că toate învaţă o parte din Adevăr. Cu toate acestea, nu este suficientă doar o parte din Adevăr pentru a pune capăt suferinţei, mai ales că multe lucruri pe care le învaţă religiile sunt denaturări ale Adevărului, din cauza ego-ului. În loc să pună capăt suferinţei, o mare parte din ceea ce este predat de religii susţine Iluzia şi, prin urmare, nu poate să elibereze oamenii de suferinţă.

Natura Adevărului desfiinţează ideile greşite care menţin Iluzia şi îi eliberează pe oameni de suferinţă. Iluzia este cauza suferinţei, iar Adevărul te eliberează de acele percepţii greşite. Pentru a nu mai suferi, trebuie să înţelegi adevărul despre viaţă, dar chiar şi atunci, înţelegerea nu este suficientă. Adevărul despre viaţă trebuie şi simţit pe propria piele într-o oarecare măsură, nu doar înţeles intelectual. Înţelegerea te pregăteşte pentru o realizare mai profundă a Adevărului. Dar, spre deosebire de înţelegere, realizarea nu depinde de tine; ci depinde de Graţie. Realizarea este unul dintre multele lucruri pe care nu le stăpâneşti tu – ci sufletul tău.

Absenţa sau diminuarea suferinţei este un indiciu al unei oarecari realizări. Există multe grade sau profunzimi de realizare şi, prin urmare, diferite grade de libertate faţă de suferinţă. Există oameni care nu suferă sau suferă foarte puţin, iar asta le dă speranţe şi altora. Se spune că aceşti indivizi sunt treziţi sau iluminaţi. Oare ce anume au înţeles ei şi alţii nu înţeleg? Ce au realizat ei? Ce piese lipsesc din înţelegerea jocului vieţii, care, atunci când vor fi completate, vor micşora suferinţa?

Suferinţa este, în mare parte, cauzată de trecerea cu vederea a ceea ce este real şi adevărat despre viaţă şi de credinţa în lucruri neadevărate despre viaţă. Aceasta este chiar descrierea Iluziei: Te îndepărtează de ceea ce este real şi adevărat şi te face să crezi ceea ce nu-i adevărat.

Este real şi adevărat doar ceea ce există aici şi acum. Ce experienţă ai în acest moment? Ce vezi, auzi, simţi, miroşi, guşti şi percepi, inclusiv la niveluri mai subtile: dragoste, recunoştinţă, pace, compasiune, bucurie, entuziasm, forţă, curaj, o intuiţie, o revelaţie, o inspiraţie, un impuls, un îndemn? Aceste experienţe sunt tot ce ştii sigur despre bucăţica ta de univers.

Nu te ajută să te prefaci că ai şti lucruri aflate dincolo de experienţa ta reală în aici şi acum, care nu pot fi cunoscute. Ce valoare ar putea avea pretenţia de a şti ceva? Nu este de folos să te prefaci că ştii ce se va întâmpla anul viitor sau chiar mâine – pentru că nu ştii sigur. Ăsta-i adevărul. Nu este de folos să te prefaci că ştii ce gândeşte cineva sau ce va face sau nu va face altcineva sau chiar ce vei face tu – pentru că nu ştii sigur. Ăsta-i adevărul. De asemenea, nu este de folos să te prefaci că ştii de ce s-a întâmplat ceva. Acest lucru este deosebit de greu de aflat, deoarece, aşa cum am văzut, orice eveniment poate fi cauzat de un număr imens de factori. Adevărul este că nu ştii prea multe cu certitudine – şi nici nu ai nevoie să ştii.

Ai putea argumenta că este necesar să presupui că va avea loc întâlnirea programată pentru mâine, căci altfel nu vei ajunge acolo. Dar nici măcar asta nu-i adevărat. Chiar dacă este programată o întâlnire, te vei pregăti pentru ea şi vei face tot ce ar trebui să faci pentru a participa, dar tot îţi dai seama că s-ar putea să nu aibă loc. Nu te prefaci că ştii că va avea loc, ci, pur şi simplu, te pregăteşti pentru probabilitatea că va avea loc, cu condiţia ca nimic să nu o împiedice.

Dar chiar şi asemenea chestiuni practice se rezolvă atunci când eşti în legătură cu adevărul despre viaţă. Doar că, dacă întâlnirea nu se întâmplă şi nici nu ai pretins că va avea loc, este mai puţin probabil să te simţi supărat şi nu-ţi vei mai spune: „Acea întâlnire ar fi trebuit să aibă loc!” În schimb, vei merge cu fluxul: „A, da, viaţa nu se petrece mereu după cum planificăm noi”. Şi chiar ăsta-i adevărul.

Această pretenţie de a şti nici măcar nu este conştientă. E ca şi cum ai crede cu adevărat că ştii ceva, fără să-ţi dai seama că nu ştii şi fără să te îndoieşti deloc. Aceasta este natura unei iluzii. Multe dintre gândurile din fluxul gândirii sunt aşa. Te fac să simţi că ştii mai mult decât ştii. Totuşi, a pretinde că ştii este ceva complet diferit de a cunoaşte cu adevărat. Pretenţia ţine de imaginaţie, însă – oricât de utilă şi plăcută ar fi imaginaţia – folosirea ei pentru a pretinde că ştii ceea ce nu poate fi cunoscut te scoate din realitate şi te adânceşte în Iluzie.

Gândurile despre trecut şi viitor sunt de aceeaşi natură: nişte imaginaţii. Îţi imaginezi trecutul aşa cum crezi tu că a fost şi îţi imaginezi viitorul aşa cum speri sau te temi că va fi. Cât de folositor este acest lucru? Tot ce a rămas din trecut este o amintire, iar amintirile nu sunt reale şi, în general, nu sunt nici prea exacte. Iar fanteziile, prin definiţie, nu sunt deloc reale. Amintirile şi fanteziile sunt gânduri care nu reprezintă nimic real.

Oare ai nevoie de gândurile tale despre trecut şi viitor?! Ai nevoie de ele pentru a crea o realitate imaginară în care să trăiască eul tău imaginar. Povestea despre trecutul, prezentul şi viitorul lui “eu” este realitatea iluzorie în care trăieşte “eul”. Toate sunt inventate.

Iluzia se numeşte aşa dintr-un motiv. Este ceva care pare altceva decât este de fapt. Nu-i aşa că asta înseamnă o iluzie? Vezi o pânză de apă în depărtare, dar nu este ceea ce pare să fie. Apa pe care crezi că o vezi este un miraj, o iluzie. Pare reală, dar nu este. Tot aşa, lumea iluzorie creată de mintea egotică pare reală, dar nu este. Eul tău imaginar pare real, dar nu este.

Cea mai convingătoare caracteristică a Iluziei este că ar exista un eu. De fapt, scopul Iluziei este de a crea şi menţine acest eu imaginar. Îţi oferă o descriere, identităţi, imagini de sine, o istorie, poveşti, probleme de rezolvat, dorinţe de urmărit, vise de visat, frici de care să te temi. Îţi oferă chiar şi senzaţia de eu. Poveştile, problemele, fricile şi dorinţele îl fac pe acest eu să simtă o varietate de emoţii.

Aceste emoţii conduc la acţiuni şi îţi modelează comportamentul în lumea reală. Iluzia afectează realitatea, ceea ce o face să pară şi mai reală. Dacă lumea ta interioară nu ar avea nicio legătură cu lumea reală, ai fi considerat nebun, delirant. Dar Iluzia implică şi lumea reală.

Fiindcă toţi oamenii împărtăşesc aceeaşi Iluzie, aproape că nici nu mai pare o iluzie. Dacă nimeni nu este conştient că ceva este o iluzie, oare mai este o iluzie?! Atunci pare a fi realitate, chiar dacă este mai mult un vis comun. În această situaţie se află omenirea, în această lume modelată de ego-urile oamenilor. Realitatea creată de starea egotică de conştiinţă pare a fi autentică – dar nu este! Asta da, o mare iluzie!

Aceasta înseamnă că majoritatea oamenilor consideră că convingerile pe care ego-urile le împărtăşesc ar fi adevărate: „Trebuie să lupţi pentru a supravieţui. Este o lume care-pe-care. Trebuie să fii numărul 1. Niciodată nu ajunge timpul. Resursele nu ajung la toţi. Oamenii nu sunt de încredere. Banii înseamnă fericirea.” Aceasta mai înseamnă că realitatea creată de aceste convingeri devine realitatea în care trăiesc cei mai mulţi oameni. Oamenii trăiesc într-o lume modelată de convingeri, valori, percepţii şi comportamente egoiste. Iluzia se manifestă în lumea voastră! A acoperit realitatea.

Dar realitatea este tot acolo, desigur. Deşi este ascunsă de Iluzie, realitatea poate fi accesată în orice moment, pur şi simplu, dând atenţie la ceva real în locul la ceva produs de Iluzie.

Ceea ce este real sunt experienţele senzoriale şi alte experienţe mai subtile din aici-şi-acum. Ceea ce nu este real sunt imaginaţiile, pretenţiile de cunoaştere, amintirile, fanteziile, dorinţele, visele, jinduirile, imaginile de sine, identităţile, poveştile, credinţele şi temerile. Adică o mulţime de lucruri care nu sunt reale! Păi da, căci ai nevoie de o mulţime de idei şi emoţii care decurg din ele pentru a face o iluzie să pară reală. În schimb, realitatea este foarte simplă.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
11 octombrie 2021