<  Cuprins "Totul este Graţie"


Cap. 4 "De ce se întâmplă lucruri rele" (2/3)

Capitolul 4, "De ce se întâmplă lucruri rele", partea a doua "Imaginarul tu", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „All Grace: New Teachings from Jesus on the Truth About Life” (Totul este Graţie: Noi învăţături de la Isus privind adevărul vieţii).  Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

R.P.

Jesus

 

Capitolul 4: De ce se întâmplă lucruri rele (2/3)

«Dar eu-lui imaginar – sinelui egotic – nu-i place ce-i simplu. Fără toate acele gânduri, dorinţe şi emoţii care alcătuiesc Iluzia, eul imaginar n-ar putea exista. Aşadar, a spune doar că preferă lumea gândurilor, dorinţelor şi emoţiilor ar fi un eufemism. Eul imaginar are nevoie de ele pentru a supravieţui.

Atâta timp cât te consideri a fi acel tu care are vise, dorinţe, frici, imagini de sine, poveşti, credinţe şi aşa mai departe, vei fi mai interesat de lumea iluzorie a minţii egotice decât de lumea reală. Realitatea, lumea simţurilor şi lumea subtilă, nu-l interesează prea mult pe acel tu generat de minte, care adoră spectacolul creat de gânduri şi emoţii. Doar că mai există şi un alt Tu aici.

Cu acest Tu vorbesc eu acum şi el este cel citeşte aceste cuvinte. Nu-i aşa că-i amuzant că vorbim despre tine în acest fel? Parcă vorbim despre tine pe la spate. Vorbim despre iluzoriul tu pe la spatele lui. O putem face, pentru că este imaginar. Observă că el nu poate vorbi despre adevăratul Tu pe la spate! Invers nu funcţionează, deoarece imaginarul tu nu se poate percepe aşa cum este cu adevărat, din moment ce el nici nu există şi nici nu este aşa cum se percepe.

Cel ce percepe adevărul despre sinele imaginar este Sinele real. Salutare! Ce bine că eşti aici. Bine ai venit la trezirea ta, la descoperirea adevărului despre viaţă!

Acum primiţi Adevărul la nivel intelectual, dar mulţi dintre voi primesc şi o licărire, o realizare a adevărului – căci o realizare este doar un pas înainte faţă de înţelegerea intelectuală.

Nu există limite ale profunzimii până la care poate fi realizat Adevărul. La orice nivel l-aţi realiza, aceea este experienţa potrivită pentru voi, care vă va conduce la nivelul următor. Deşi nu puteţi trece peste niveluri, este totuşi posibil să treceţi mai repede prin unele niveluri. Cu toate acestea, nu trebuie să vă faceţi griji cum anume se desfăşoară realizarea, deoarece ceva foarte înţelept se ocupă de realizarea „voastră” şi are multă bunăvoinţă cu voi.

După cum realitatea imaginară creată de fluxul gândirii pare reală, tot aşa şi imaginarul tu pe care l-ai creat prin gânduri şi emoţii pare a fi un tu real. De asemenea, imaginile de sine ale altor persoane şi imaginea ta despre ele pare că le înfăţişează în mod corect (chiar dacă ar putea fi cu totul diferite).

Aceasta nu ar fi o problemă atât de mare dacă imaginarul tu ar semăna cu realul Tu, dar sunt aproape opuse:

❖ Imaginarul tu se teme de viaţă, în timp ce realul Tu iubeşte şi îmbrăţişează viaţa.

❖ Imaginarul tu nu are încredere în viaţă şi în sine, în timp ce realul Tu are încredere în viaţă şi are încredere în fluxul vieţii care îl străbate.

❖ Imaginarul tu se închide şi se protejează faţă de ceilalţi, în timp ce realul Tu este deschis şi iubitor.

❖ Imaginarul tu judecă mereu, în timp ce realul Tu acceptă şi iartă.

❖ Imaginarul tu este egocentric, în timp ce realul Tu ştie că nu există niciun sine personal care să aibă nevoie de ceva.

❖ Imaginarul tu se simte cu lipsuri şi inadecvat, în timp ce realul Tu ştie că are acces la orice are nevoie pentru a înflori şi a fi fericit.

❖ Imaginarului tu îi lipseşte dragostea, compasiunea, curajul, puterea interioară, răbdarea, înţelepciunea şi claritatea care îl caracterizează pe realul Tu.

❖ Imaginarul tu produce produce emoţii negative, în timp ce realul Tu produce dragoste, pace, recunoştinţă, bucurie, curaj, forţă, răbdare, compasiune, bunătate, inspiraţie şi înţelepciune.

❖ Imaginarul tu se simte nevrednic şi insuficient de bun, în timp ce realul Tu îşi acceptă şi iartă propriile imperfecţiuni şi greşeli şi nu este caracterizat de acestea. Realul Tu recunoaşte că progresul apare învăţând din greşeli.

Acel eu pe care multe religii tradiţionale ţi-l pun în faţă, eul care cred ele că ai fi, seamănă mai mult cu imaginarul eu decât cu realul Eu. În măsura în care religiile fac asta, ele întăresc şi menţin Iluzia. Ele te văd a fi separat de Dumnezeu şi nu recunosc că Dumnezeu locuieşte în tine. Ele presupun că tu eşti eul tău egotic, care te ţine (ca şi pe ele) în închisoarea limitării, inadecvării, fricii, vinovăţiei şi neîncrederii în propria putere. Acest lucru le avantajează, pentru că le menţine ierarhia şi puterea, dar nu este în avantajul tău să te priveşti astfel.

Spre meritul lor, religiile încurajează oamenii să aspire a semăna cu adevăratul lor Sine. Cu toate acestea, majoritatea religiilor nu oferă o modalitate foarte eficientă de a deveni astfel, în afară de faptul că le spun oamenilor ce trebuie să nu facă. Puţine religii oferă tipul de practici spirituale care permit oamenilor să-şi experimenteze adevărata natură, deoarece ele nici măcar nu-l consideră un scop.

Dacă te crezi a fi acest eu imaginar –care se simte cu lipsuri, nevrednic, înfricoşat şi neîncrezător – atunci ai o problemă, pentru că un astfel de eu nu este foarte eficient în lume, decât în cazul în care devii aşa cum religiile nu îţi recomandă să fii: egoist, lacom, nemilos şi însetat de putere. Oricum, imaginarul tu nu are prea are şanse să găsească adevărata fericire sau dragoste.

Dacă simţi că aşa ai fi, dragostea nu poate curge uşor către ceilalţi sau către tine însuţi. Ironia este că dragostea – tocmai lucrul pe care îl venerează religiile – este blocată dacă te priveşti ca fiind păcătos, nevrednic, cu defecte, slab, neîncrezător şi fricos. Desigur, iubirea este blocată şi de personajul opus: egoist, lacom, nemilos şi însetat de putere.

Marea problemă este că, crezând că ai fi acest imaginar tu, îţi va veni greu să crezi că eşti realul Tu, cu calităţile lui. Cum să treci de la credinţa că eşti imaginarul tu la recunoaşterea a cine eşti cu adevărat?

Chiar dacă ar vrea, imaginarul tu nu te poate ajuta să descoperi cine eşti cu adevărat – din cauză că este imaginar! Singurul care te poate ajuta să descoperi asta este adevăratul Tu. El a făcut totul în viaţa ta, inclusiv să se prefacă a fi imaginarul tu.

Pentru a trece de la imaginarul tu la cel real, trebuie să ai o experienţă cu adevăratul Tu. Pentru asta, trebuie să fi pătruns prin vălul Iluziei măcar un pic. Asta se întâmplă când adevăratul Tu începe să se trezească în interiorul tău. Acesta este un eveniment misterios şi crucial în evoluţia spirituală, de care mulţi devin conştienţi doar atunci când analizează viaţa mai profund. Acest lucru îi conduce adesea spre calea spirituală, unde, din fericire, pot primi ajutor pentru a trece de la imaginarul tu la adevăratul Tu.

În schimb, religiile tradiţionale şi metodele de dezvoltare personală încearcă, în general, să îi ajute pe oameni să treacă de la imaginarul tu la o versiune mai bună a acestui tu imaginar, unul mai fericit, mai blând şi amabil şi mai de succes. Însă dacă tot mai crezi că eşti păcătos şi nedemn, aceste eforturi sunt ca şi cum ai încerca să te ridici în sus trăgându-te de păr. Imaginarul tu poate învăţa să se simtă mai bine în propria piele şi să se comporte mai frumos, dar identitatea sa de bază va rămâne aceea a cuiva cu lipsuri şi defecte.

Imaginarul tu poate deveni mai fericit, mai bun şi mai de succes preluând noi convingeri şi imagini de sine mai aliniate cu Sinele adevărat. Aceasta este o bază de pornire obişnuită, care adesea face o gaură în vălul Iluziei, îndeajuns să permită oamenilor să înţeleagă mai clar cine sunt cu adevărat, nu doar ca o idee sau o imagine, ci prin experienţă. Există o mare diferenţă între a crede că eşti iubitor şi bun, şi a experimenta Sinele, care este însăşi iubirea şi bunătatea. Cu toate acestea, puntea către experimentarea a ceea ce eşti cu adevărat este, adeseori, credinţa în bunătatea ta înnăscută.

Ca să ajungi să crezi că eşti iubitor şi bun trebuie să recunoşti că imaginile pe care le ai despre tine – cum că ai fi cu defecte, rău, nevrednic, inadecvat şi insuficient de bun – nu sunt adevărate şi apoi să afirmi contrariul lor. Vraja Iluziei este, în cele din urmă, destrămată prin această reprogramare a credinţelor greşite şi a imaginilor de sine. Afirmând că ai calităţile adevăratului Sine, ţi se deschide uşa către fiinţa care eşti cu adevărat şi către calităţile pe care ţi le-ai dorit.

Dar să nu înţelegi greşit, noua imagine de sine mai sănătoasă şi mai fericită nu este chiar cine eşti cu adevărat. Doar te ajută să descoperi mai uşor cine eşti. Această imagine de sine mai sănătoasă încă poate fi coruptă de ego. De exemplu, imaginarul tu, acum mai fericit şi mai de succes, ar putea concluziona că acum eşti mai bun decât alţii pentru că ai descoperit cum să „manifeşti” succesul prin încredere în sine şi o atitudine pozitivă. Dar acesta nu este încă adevăratul Sine, ci doar o altă imagine de sine ceva mai eficientă.

Experienţa a cine eşti cu adevărat nu te transformă într-o persoană specială, ci, dimpotrivă, elimină orice senzaţie de distincţie de care s-ar fi bucurat ego-ul. De asemenea, elimină impulsurile egotice care îi împing pe oameni să aibă succes doar de dragul succesului. Când îţi dai seama cine eşti, totul se schimbă. Nu te mai poţi pierde în Iluzie ca înainte. Asta te face diferit de ceilalţi, ceea ce poate fi o provocare. Nu te mai conformezi social ca înainte, dar asta nu mai contează pentru tine. Eşti mulţumit cu ce ai şi nu mai cauţi nimic în afara ta care să te facă fericit.

Cel mai miraculos lucru în privinţa acestei stări de conştiinţă, care este starea ta naturală, este că-ţi permite să accepţi viaţa aşa cum este şi să vezi mereu binele din ea. Nu mai eşti acea persoană cu lipsuri şi nevoi care se luptă cu o lume înfricoşătoare, în care te paşte ghinionul. În schimb, te simţi ca un copil al unui Tată generos şi iubitor, care ţi-a dat tot ce ai nevoie pentru a supravieţui şi a fi fericit.

În această stare de conştiinţă este uşor să vezi adevărul despre viaţă: bunătatea, frumuseţea şi sprijinul ei. Odată ce vezi asta, atunci bunătatea şi abundenţa devin şi mai disponibile. Ceea ce crezi că este adevărat despre realitate devine realitatea ta. Dacă crezi într-o lume care este împotriva ta, atunci asta vei trăi. Dacă crezi într-o lume care te sprijină, atunci asta vei trăi.

Dovada este că, în starea egotică de conştiinţă, experimentezi în primul rând lupta şi suferinţa, în timp ce în starea ta naturală trăieşti Graţia sau Harul. Şi totuşi, realitatea este aceeaşi – doar percepţia ta despre ea s-a schimbat. Când îţi schimbi convingerile, se schimbă şi experienţa realităţii. Adevărul este că realitatea a fost întotdeauna aşa: bună, protectoare şi abundentă. Doar că majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de acest lucru.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
12 octombrie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=f8bK0mKE7m8

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 3 octombrie 2021.