<  Înapoi la "Cristos şi Nondualitatea"


CRISTOS: Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima

Partea a 2-a din capitolul 5, "Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, care se adresează celor interesaţi de spiritualitate. Ascultaţi mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 28 iunie 2020).

R.P.

Jesus

IUBEŞTE-L PE DUMNEZEU DIN TOATĂ INIMA (2/2)

«Când eşti în contact cu sinele tău divin, orice moment are potenţialul de a fi plăcut, inclusiv când munceşti din greu şi activităţile care, în general, nu sunt considerate amuzante. Bucuria de a trăi momentul prezent este ceva ce majoritatea oamenilor încă trebuie să descopere, dacă rămân în prezent suficient de mult timp. Oricine are scurte momente când rămâne în prezent, dar puţini trăiesc constant în această stare de conştiinţă sau măcar îşi dau seama că este posibil sau cum să facă acest lucru.

Plăcerea de a sta în momentul prezent seamănă cu mulţumirea, completitudinea, bucuria, pacea, uimirea, minunea, încântarea şi iubirea pentru viaţă. Este un sentiment de expansiune, integralitate, conectare şi recunoştinţă pentru darul existenţei şi tot ceea ce presupune el. Ce-ai mai putea cere?!

A trăi pe deplin momentul prezent îţi dă un sentiment de bogăţie şi satisfacţie care lipseşte în starea egotică de conştiinţă. Starea egotică este ca şi cum ai mânca fast-food: oricât de mult ai mânca, totuşi nu te simţi foarte bine sau mulţumit. Asta pentru că sufletul tău nu poate fi hrănit decât în aici şi acum. Numai iubirea îl satisface şi aşa este menit să fie. Aşa îţi arată viaţa ceea ce este adevărat, important şi de valoare.

A fi în prezent nu este o experienţă mistică sau dificil de atins. Să fii prezent este o stare foarte obişnuită şi simplă, una pe care o experimentezi pe parcursul zilei ori de câte ori nu te pierzi în gândire. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu conştientizează prea mult această stare atunci când o experimentează, pentru că nu rămân suficient de mult în ea pentru a o „gusta”.

Gustul este o metaforă bună: Dacă iei o muşcătură din cel mai delicios desert, dar o înghiţi imediat, te lipseşti de experienţa completă. Tot astfel, dacă te afunzi în momentul prezent doar puţin timp, vei rata experienţa completă a acestuia. Poate crezi că l-ai experimentat, dar nu ai făcut-o. Doar ţi-ai udat vârful piciorului, ceea ce nu este acelaşi lucru cu a înota în ocean, ca să folosim o altă metaforă.

Problema este că, dacă nu ştii ce ratezi când te pierzi în gândire, nu vei alege să fii prezent; nu vei alege împotriva obişnuinţei. Trebuie să experimentezi suficient de mult frumuseţea, mulţumirea şi bucuria momentului prezent ca să doreşti să rămâi aici.

Acesta este motivul pentru care sunt atât de necesare meditaţia şi alte practici spirituale care te învaţă să fii prezent. Ele îţi arată că este posibilă o altă stare de conştiinţă şi te învaţă cum să te duci în acea stare şi să rămâi acolo. Printr-o practică de meditaţie, vei descoperi ce ratezi nefiind prezent şi vei începe să ţi-o doreşti mai mult decât gândurile tale. În acest fel, îţi slăbeşti ataşamentul faţă de vocea din cap.

Practica meditaţiei te antrenează să rămâi în momentul prezent din ce în ce mai mult. În cele din urmă, nu vei dori să te întorci la vechiul mod de a fi – de a fi pierdut în gândurile despre mie, mine şi eu. Este atât de bine să pierzi „eul”! Când o faci, descoperi că nu ai avut niciodată nevoie de acest „eu” pentru a-ţi trăi viaţa. Vezi că este un sine fals. În tot acest timp, adevăratul tău sine era acela care eşti în realitate, dar ţi-a permis să te prefaci că eşti un sine fricos şi mărginit.

Scopul căii spirituale este de a-ţi pierde simţul „eului”, sinele fals, cu toate poveştile, temerile şi dorinţele sale. Ceea ce câştigi atunci când îţi pierzi sinele fals este adevăratul tău sine şi pacea, bucuria şi iubirea sa. Este un schimb avantajos!

Trecerea de la a te considera a fi eul fals la a te cunoaşte pe tine însuţi ca fiind adevăratul sine şi a trăi aşa, se numeşte trezire. Te trezeşti din ego la realizarea a cine eşti în esenţă. Apoi, poţi începe să trăieşti după cum am făcut-o şi Eu. Aceasta este schimbarea de la a trăi în capul tău la a trăi în momentul prezent, de la a trăi într-o realitate inventată la a trăi în realitate. Şi realitatea este aşa de bună! Este a lui Dumnezeu, a iubirii, şi la fel eşti şi tu.

„Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima, din tot sufletul şi cu toată mintea ta” înseamnă dragoste, iubire: Iubeşte iubirea care este în tine! Iubeşte bunătatea, Dumnezeirea care este în interiorul tău! A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a onora iubirea şi bunătatea şi a urma iubirea şi bunătatea. Când iubeşti ceva din toată inima şi din tot sufletul şi cu toată mintea, îi oferi atenţia ta, îi eşti devotat, îl pui mai presus de orice, îl adori, îl urmezi. Venerează iubirea! Urmează iubirea!

Nu unui Dumnezeu din cer ar trebui să I te închini. Acesta ar fi un fals idol. Mulţi oameni sunt astăzi prea sofisticaţi şi raţionali pentru a mai crede că Dumnezeu este o fiinţă asemănătoare cu omul, care stă pe un tron în cer. Şi dacă cei care cred acest lucru nu ar fi fost ameninţaţi de frica de Iad să-l creadă, cu siguranţă că nici nu l-ar crede. Să-L iubeşti pe Dumnezeu nu înseamnă să te închini ideii tale despre Dumnezeu. Înseamnă să pui dragostea mai presus de toate în tot ceea ce spui şi faci, întrucât Dumnezeu este iubire.

Dacă faci acest lucru, vei fi fericit şi vei îndeplini toate poruncile. De aceea, aceasta este prima şi cea mai mare dintre toate poruncile. Relaţia ta cu Dumnezeu este relaţia principală. Dacă ai o relaţie corectă cu Dumnezeu – iubeşti – atunci vei fi într-o relaţie corectă cu tot ce este viaţa. Iubirea este prima şi cea mai mare poruncă: Cinsteşte dragostea mai presus de orice!

Acest lucru este imposibil din starea egotică de conştiinţă. De aceea, trebuie să-ţi găseşti drumul de întoarcere către iubire din această stare temătoare şi fărădelege. Starea egotică de conştiinţă este ilegitimă; nu este în conformitate cu legea divină. Este în afara Adevărului. Călătoria ta ca fiinţă spirituală te duce înapoi către iubire, depărtându-te de această stare ce se disociază de iubire.

Starea egotică de conştiinţă este o stare în care eşti pierdut, la fel cum s-a pierdut fiul risipitor, prins în apucăturile şi poftele ego-ului. La fel ca aventura fiului risipitor, călătoria ta spirituală pe pământ este o poveste de mântuire: Dumnezeu, care se încarnează în tine, se pierde pe Sine însuşi în materie, în starea egotică de conştiinţă, dar asta doar pentru a se întoarce şi mai înţelept la starea Sa originală de iubire.

Dumnezeu se încarnează în formă umană pentru a avea experienţa de a fi om şi de a avea un ego. Creştinii cred greşit că Eu sunt singurul care s-a întrupat ca Dumnezeu, singurul fiu al lui Dumnezeu, căci fiecare fiinţă umană este o întrupare a lui Dumnezeu. Toţi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, antrenaţi în descoperirea dragostei din esenţa voastră şi în găsirea drumului înapoi Acasă.

Dragostea este tot ce există. Există numai Dumnezeu şi Dumnezeu este iubire. Apoi, Dumnezeu a creat o realitate în care Dumnezeu putea fi separat de dragoste pentru a experimenta cum ar fi asta. Ego-ul face posibil ca Dumnezeu să se despartă de dragoste şi să aibă nenumărate experienţe pe care Dumnezeu nu le-ar fi putut avea altfel. Dar tot Dumnezeu a înzestrat fiinţele umane cu un sistem intern de îndrumare, astfel încât Dumnezeu să nu se piardă pentru totdeauna, şi cu un dispozitiv de autoprotecţie care să asigure că Dumnezeu se va trezi la un moment dat şi Îşi va aminti de natura Sa divină.

Dumnezeu este viu în tine! Poţi simţi asta? Poţi simţi prezenţa divină a lui Dumnezeu în tine? Nu este chiar atât de misterioasă. Este bunătatea, compasiunea, pacea, bucuria, dragostea, înţelepciunea, curajul, puterea interioară, inspiraţia, strălucirea şi adorarea lui Dumnezeu. Acela ce Îl caută pe Dumnezeu, acela ce Îl iubeşte pe Dumnezeu este Dumnezeu însuşi! Şi ceea ce cauţi, eşti deja!

Tu te trezeşti la acest fapt. Nu trebuie să devii ceva. Eşti deja. Devii conştient că eşti deja Dumnezeu. Şi acum, misiunea ta este să fi Acela în lume, ca fiinţă umană. Pentru asta, Eu sunt un model pentru tine, dar nu sunt singurul model de iubire şi iluminare.

Ţi-am oferit deja o cheie pentru trezirea la sinele tău divin şi aceea este meditaţia. O altă practică foarte puternică este rugăciunea: Roagă-te pentru ajutor de a te trezi şi a trăi în dragoste. Declară-ţi credinţa faţă de bunătate şi dragoste, iar forţele spirituale vor veni pentru a te susţine în asta. La astfel de rugăciuni se va răspunde întotdeauna. Pe de altă parte, la rugăciunile ego-ului de a i se împlini dorinţele se poate primi răspuns sau nu, iar îndeplinirea lor poate fi benefică sau nu.

Roagă-te pentru lucruri care sunt neîndoielnic benefice: Roagă-te pentru o mai mare dragoste, acceptare, compasiune, putere, curaj, creştere şi capacitatea de a-i ierta pe ceilalţi şi de a te elibera de trecut. Roagă-te să fii de un mai mare serviciu pentru ceilalţi şi să capeţi ajutor în îndeplinirea scopului vieţii tale. Roagă-te pentru aceste lucruri şi rugăciunilor tale li se va răspunde întotdeauna.

Cei care ghidează umanitatea vă aşteaptă să le cereţi ajutorul pentru trezire şi trăirea în dragoste. Deşi nu controlaţi complet momentul şi modul în care vă treziţi la natura voastră divină, intenţia şi angajamentul vostru sunt factori importanţi pentru a vă uşura şi grăbi trezirea sau a o încetini, dacă vă lipseşte acea intenţie şi dedicaţie.

Forţele spirituale vă duc la îndeplinire intenţiile şi vă oferă ajutor suplimentar, dar numai atunci când le arătaţi că sunteţi gata să îl primiţi. Unul dintre modurile de a le demonstra disponibilitatea voastră este să le cereţi ajutorul. Cuvintele pe care le utilizaţi nu sunt importante. Contează ce se află în inima voastră. Forţele spirituale răspund la intenţia voastră sinceră, la năzuinţa şi acţiunile voastre, care indică gradul vostru de angajament.

Rugăciunea vă va ajuta să dezvoltaţi o legătură cu Dumnezeu şi să vă întăriţi credinţa în forţele călăuzitoare. Acest lucru este important, pentru că deschide calea şi către alte beneficii din partea forţelor non-fizice. Ele există şi sunt acolo pentru a vă ajuta. Cu cât realizaţi mai mult acest lucru, cu atât veţi ştii mai clar că Dumnezeu este bun, că inteligenţa ce susţine viaţa este bună.

Îmi place să mă refer la Dumnezeu ca la inteligenţa din spatele tuturor formelor de viaţă sau la forţa vieţii din tot ce este viaţă, deoarece vă ajută să înţelegeţi că Dumnezeu nu este o entitate separată. Când eraţi copii, cei mai mulţi dintre voi au fost învăţaţi că „Dumnezeu l-a creat pe Om după chipul Său”, aşa că v-aţi imaginat un Dumnezeu care arată ca voi. Totuşi, ceea ce se înţelege prin aceasta este că fiinţele umane au calităţile divine ale lui Dumnezeu şi sunt, în mod inerent, bune şi alcătuite din iubire.

Dumnezeu nu este deloc precum o fiinţă umană. Apropo, nici tu nu eşti om! Tu eşti Dumnezeu care se joacă de-a fiinţa umană. Fiinţele umane sunt doar una din formele pe care Dumnezeu le ia. Dumnezeu este o forţă şi o inteligenţă de neimaginat, motiv pentru care, poate, fiinţele umane au avut nevoie să-L vadă pe Dumnezeu ca pe ceva la care se pot raporta. Şi asta e-n regulă.

Este bine să vorbiţi cu Dumnezeu ca şi cum Dumnezeu ar fi un părinte bun, dar vă rog să înţelegeţi că, de fapt, nu e chiar aşa. Necazul imaginării că Dumnezeu seamănă cu o fiinţă umană este că se poate presupune că Dumnezeu are şi înclinaţiile negative ale fiinţelor umane, şi nimic nu poate fi mai departe de adevăr.

De exemplu, Dumnezeu nu ar pedepsi niciodată ceea ce El a creat. Ar însemna ca Dumnezeu să se pedepsească pe El însuşi şi ce folos ar putea rezulta din asta?! Pedeapsa este un mijloc primitiv şi crud de a învăţa, care întemniţează, nu elevează. Suferinţa pe care o experimentaţi în viaţă nu este o pedeapsă pentru aşa-numitele păcate, ci ceva ce generaţi în voi înşivă prin gândire incorectă, prin gândire egotică.

Dumnezeu este atât de bun şi de iubitor, încât Dumnezeu v-a oferit – Lui însuşi – o cale de a ieşi din suferinţă, care este aceea de a vedea adevărul despre viaţă. Adevărul este că programarea pe care aţi primit-o este greşită şi ea este sursa suferinţei, dar nu este nimic greşit cu viaţa în sine.

Viaţa este frumoasă, minunată şi, deşi plină de provocări, este un cadou preţios, ales de sufletul vostru să-l experimenteze din anumite motive. În general, motivele sunt creşterea şi evoluţia voastră şi întoarcerea la iubire. Suferinţa din starea egotică de conştiinţă vă motivează să descoperiţi cum să nu mai suferiţi, iar soluţia este iubirea!

Aşadar, vă rog, iubiţi-l pe Dumnezeu şi dezvoltaţi o legătură cu Dumnezeu şi cu forţele ajutătoare pe care Dumnezeu le-a pus în acţiune pentru voi. Ele sunt suficient de individualizate pentru ca să le simpatizaţi şi să vorbiţi cu ele. Categoric, chemaţi-le şi ele vă vor îndruma pe drumul spre Acasă!»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
10 iulie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=7pHEML4MIXY