<  Index mesaje de la Cristos


CRISTOS: Tu eşti Dumnezeu

Capitolul 1, partea 1-a, "Trei Adevăruri", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „All Grace: New Teachings from Jesus on the Truth About Life” (Totul este Graţie: Noi învăţături de la Isus privind adevărul despre viaţă). Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, care se adresează celor interesaţi de spiritualitate. Ascultaţi mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 12 mai 2019).

Notă: Paragrafele scrise cu litere albastre pe fond alb provin din cartea tipărită, dar ele lipsesc din lectura autoarei Gina Lake în video-ul ataşat.

R.P.

Jesus

TU EŞTI DUMNEZEU

Prefaţă

Am primit această carte de la Isus, ca şi celelalte, în următorul mod: era ca şi cum Isus stătea lângă mine, dictând aceste cuvinte, cu excepţia faptului că le auzeam intern, nu în modul obişnuit. Cuvintele pe care le aud în minte sunt distincte de propriile mele gânduri. Ele au o tonalitate şi o senzaţie, o energie specifică bunătăţii şi blândeţii celui pe care l-am cunoscut cu toţii sub numele de Isus. Acest proces se numeşte channelling conştient.

Înainte de această carte, am primit alte trei de la Isus într-un mod similar ("Trilogia lui Isus", "O viaţă eroică" şi "Să fii în lume, dar nu de-al ei") şi multe altele, înainte de ele, de la o altă fiinţă non-fizică. Aceste cărţi nu au necesitat organizare, ci doar o uşoară editare din partea mea. Am beneficiat foarte mult atât de la învăţături, cât şi din transmisia energetică ce a venit odată cu ele.

Relaţia mea cu Isus este directă şi simplă. Pntru mine, el este un învăţător, aşa cum este şi pentru mulţi alţii. El nu este un ghid personal, deoarece nu acesta este scopul său, cu excepţia lucrărilor noastre comune. Am acceptat să fiu scribul lui şi, când el simte că sunt pregătită pentru următorul proiect, începem. Nu ştiu niciodată ce formă va lua, deşi mi se spune dinainte despre ce va fi vorba, în linii generale. Să scrii în acest fel seamănă puţin cu a conduce maşina neştiind unde te îndrepţi. Este nevoie de încredere că îţi vor fi date cuvintele, că se va urmări o idee şi o organizare a materialului care va fi dezvăluită la timpul său.

Spre deosebire de numeroasele cărţi scrise despre învăţăturile lui Isus, cărţile pe care mi le-a dat Isus nu sunt un studiu sau o explicaţie a cuvintelor pe care le-a rostit acum două mii de ani. În aceste cărţi primite prin channelling, Isus ne vorbeşte aşa cum ne-ar vorbi dacă ar fi în viaţă astăzi, cel puţin, aşa mi s-a spus, şi sunt într-un limbaj modern.

Dintre toate cărţile pe care le-am scos până acum, aceasta este cea mai puţin legată de învăţăturile de demult ale lui Isus. Deci, cei care se aşteaptă să sune aşa cum vorbea Isus cu mult timp în urmă ar putea fi dezamăgiţi sau chiar sceptici. Însuşi Isus explică în această carte că Isus din Nazaret a fost doar o întrupare a sa şi că el trăieşte acum într-o altă dimensiune, nu ca acea persoană, ci ca o fiinţă multidimensională. Din această dimensiune, el foloseşte personajul Isus pentru a rămâne în legătură cu fiinţele umane, a le învăţa şi îndruma, în special pe cele dedicate lui şi învăţăturilor sale ca Isus.

Acestea fiind spuse, sper să puteţi lăsa deoparte orice preconcepţii şi aşteptări în privinţa celui care a dictat aceste cuvinte şi să lăsaţi cuvintele să vă atingă inima şi să vă transforme mintea. Deci voi face un pas lateral pentru a vă lăsa să-l simţiţi pe cel care odinioară a fost Isus, acum vorbindu-vă direct.

Gina Lake, februarie 2017

Introducere

«Eu, cel pe care l-aţi cunoscut sub numele de Isus Hristos, vă prezint în această carte informaţii puţin mai diferite faţă de cărţile mele anterioare. Informaţiile sunt mai metafizice decât v-aţi aştepta. Am inclus adevăruri metafizice împreună cu principii despre cum să trăiţi o viaţă mai bună, mai iubitoare şi paşnică pe Pământ.

Unele idei scrise aici s-ar putea să vă deruteze sau să vă pară basme cu zâne, dar vă asigur că există zâne la fel de sigur pe cât există basme! O mare parte din univers este nevăzut, necunoscut şi nici măcar nu vi-l puteţi imagina. Lărgindu-vă mintea să includă mai multe posibilităţi, viaţa şi preocupările voastre apar într-o altă perspectivă. Sunteţi veşnici şi magnifici şi vreau neapărat să vă amintesc asta. Această carte este doar unul dintre modurile în care o fac. Aşadar, vă rog să vă deschideţi mintea şi inima, şi voi începe cu trei adevăruri importante ...

Isus, dictare prin Gina Lake, februarie 2017

 

Capitolul 1: Trei Adevăruri (1/2)

Graţia este acţiunea Unimii în timp ce se manifestă şi „se joacă” în această lume a dualităţii. Graţia este efectul Unimii asupra creaţiei, precum are vântul asupra apei. Această lume şi toate lumile din infinitul creaţiei au fost manifestate ca o expresie a Unimii şi, de asemenea, oferă experienţe pentru Unime. “Unimea” este un alt cuvânt pentru Dumnezeu sau ceea ce am numit Tatăl sau, mai simplu, inteligenţa ce susţine viaţa şi care se exprimă prin toate formele de viaţă.

Fie că sunteţi religioşi sau nu, probabil că vă daţi seama că există o inteligenţă ce susţine şi impregnează viaţa, de fapt, o inteligenţă de neînţeles din perspectiva voastră. Dacă am scrie „inteligenţa” cu majusculă, „o Inteligenţă”, poate să nu fie acceptabil pentru unii şi nici n-ar fi o reprezentare corectă, deoarece ar presupune o fiinţă distinctă, o Fiinţă Supremă.

Inteligenţa despre care vorbesc nu este o fiinţă, decât dacă am descrie acea fiinţă ca fiind Tot-ce-este sau una care cuprinde toate formele de viaţă din infinit. Această infinitate nu poate fi înţeleasă de voi şi nu aveţi niciun limbaj prin care să o descrieţi corect. Întrucât sunt limitat de limbajul vostru, va trebui să mă refer la această forţă sau inteligenţă creatoare ca şi cum ar exista separat de voi şi de creaţie, deşi nu este aşa.

Acest fapt, că Unimea nu este separată de voi, este, de asemenea, de neînţeles, deşi misticii au avut licăriri ale acestui adevăr. Spun „licăriri”, pentru că ceea ce au experimentat misticii ca Unime este limitat de corpul-minte uman şi de capacitatea sa de a experimenta Unimea.

Dacă aţi avut o experienţă mistică, poate că aţi simţit că L-aţi trăit pe Dumnezeu sau adevărul despre viaţă. Şi totuşi, este imposibil să experimentezi plinătatea acestui adevăr cât timp trăieşti într-un corp. Chiar şi eu şi alţii ca mine, care nu mai suntem fizici, nu am experimentat plinătatea acestui adevăr, deoarece această inteligenţă infinită rămâne enigmatică chiar şi pentru cei mai avansaţi decât voi pe calea evoluţiei. Şi totuşi, iată că încerc să scriu despre ea într-un mod care să vă lumineze calea.

Eşti la fel de drag Vieţii ca viaţa însăşi. Tu eşti viaţa, aşa cum este trăită de tine, în felul tău unic. Nicio altă experienţă nu este exact ca a ta. Eşti menit să aduci o experienţă unică Divinului, acestei forţe misterioase care este viaţa şi care a creat tot ce este viaţă. Tu eşti expresia ei – şi nu doar expresia ta curentă. Te adaptezi şi te schimbi de-a lungul eternităţii, experimentând un număr infinit de expresii unice.

Contemplă acest lucru pentru o clipă: existenţa ta infinită. Ce-ar fi să gândeşti despre tine că eşti existenţa infinită şi nu un muritor limitat, restrâns la un corp? Ce-ar fi să ştii că eşti o existenţă infinită? Ai mai suferi? Dacă ţi-ai da seama cât de trecătoare este fiecare dintre experienţele tale, ai mai suferi?

Suferi pentru că te agăţi de experienţele care au trecut deja. Le ţii în viaţă, agăţându-te de ele prin gânduri. Creezi poveşti în jurul lor, care perpetuează suferinţa. Sau suferi pentru că crezi ceva neadevărat despre o experienţă pe care o ai: "Nu ar trebui să se întâmple asta. Nu voi fi niciodată fericit. Nu suport acest lucru!"

Ce-ar fi dacă gândurile, sentimentele şi chiar senzaţiile tale nu ar fi personale, adică dacă n-ar mai părea să se întâmple cuiva, ci doar vieţii? Ce-ar fi dacă tu ai fi doar experimentarea vieţii într-un anumit loc şi nu acela care are o poveste despre acele experienţe? Ce-ar fi dacă viaţa este doar viaţă, nu „viaţa ta”? Acesta este adevărul.

Faptul că tu experimentezi ceva este un miraj, pentru că tu este un miraj. Tu nu experimentezi nimic. Viaţa experimentează ceva prin corpul-minte care pare să aparţină unui tu. Există un corp-minte, care este un dispozitiv ce simte şi experimentează, dar nu există de fapt niciun tu, nicio entitate care să simtă şi să experimenteze viaţa, ci doar viaţa, care experimentează tot ceea ce acest imaginar tu pare că experimentează. Şi astfel ajungem la un mare adevăr despre viaţă: Tu eşti viaţa şi eşti infinitul!

Eşti experienţa lui Dumnezeu despre univers în colţul de univers locuit de acest corp-minte. Corpul-minte delimitează experienţa şi o face să pară că tu ai această experienţă, dar ai această experienţă în numele lui Dumnezeu, Creatorul. Tu eşti Creatorul care experimentează viaţa prin acest corp-minte, care este ataşat de senzaţia imaginară de eu.

Acest sentiment de a fi un eu este doar atât: o senzaţie, o impresie, o idee. Este încorporat în corpul-minte pentru a oferi corpului-minte şi experienţelor sale iluzia că acele experienţe aparţin cuiva, şi nu vieţii. Aceasta este marea Iluzie. Ideea că tu eşti altceva decât Dumnezeu este o iluzie. Adevărul este că există doar viaţa ce trăieşte prin forme: Cel-fără-de-formă care se exprimă prin forme.

Simţi asta atunci când, pur şi simplu, încetezi să te gândeşti la tine ca fiind o creatură. Gândurile tale îţi dau senzaţia de a fi tu. Dovada este că, atunci când nu te mai gândeşti în acest mod, ceea ce este un lucru rar pentru majoritatea oamenilor, încetezi să mai creezi acest imaginar tu şi te pierzi în Mister; trăieşti adevărul despre cine eşti cu adevărat. Dar, deoarece experienţa Adevărului este adesea incomodă, fiind stranie, majoritatea oamenilor revin repede la gândurile prin care se autocreează.

Este fascinant cum faci asta! Te autocreezi gândindu-te la tine! Dar eul pe care îl creezi nu trăieşte decât în imaginaţia ta şi a altor persoane (deşi cu totul altfel), deoarece şi ele împărtăşesc aceeaşi marea Iluzie.

Desigur, ai fost conceput pentru a face acest lucru. Marea Iluzie nu este o greşeală, ci a fost proiectată pentru a-i permite Celui-fără-de-formă să se experimenteze pe sine ca având formă. Cel-fără-de-formă îşi imaginează un posibil personaj şi „Voilà!” acea imaginaţie se manifestă şi capătă o viaţă proprie, în virtutea a ceva similar cu programarea.

Eşti programat să fii aşa cum eşti, deoarece Creatorul intenţionează să experimenteze viaţa printr-o astfel de persoană ca tine. Având în vedere acest lucru, se poate concluziona că fiecare creatură este la fel de iubită şi apreciată de Creator, deoarece Creatorul a făcut ca totul să fie exact aşa cum este. Exact! Eşti menit să fii aşa cum eşti şi cum ai fost şi aşa cum vei fi.

Asta nu înseamnă că Creatorul ştie cum te vei comporta în orice situaţie, deoarece, ca parte a proiectării tale, ai fost înzestrat şi cu liber-arbitru, capacitatea de a face alegeri în condiţii date şi folosind abilităţile primite. Nu poţi alege să fii altfel decât eşti sau să ai alte talente decât cele pe care le ai, dar poţi alege cum vei fi ca personaj - cum joci acest personaj.

Asta înseamnă multă libertate, deoarece determină dacă, în experienţa ta ca acest personaj, vei fi fericit sau nu şi dacă vei avea o viaţă bună sau nu. De exemplu, fiind acest personaj, poţi fi supărat, josnic, nefericit, violent, egoist sau fricos, sau dimpotrivă. E alegerea ta. Deşi modul în care te comporţi pare să nu fie întotdeauna la alegerea ta, deoarece comportamentul este deseori modelat de condiţionări, care pot fi irezistibile, adevărul este că ai de ales. Ţi s-a dat această putere.

Modul în care alegi să fii determină modul în care vei experimenta viaţa. Nu creezi totul în viaţa ta, la fel cum nu tu îţi creezi programarea (deşi sufletul tău şi alte forţe sunt de acord cu această programare). Dar îţi creezi experienţa de viaţă prin ceea ce alegi să crezi şi cum reacţionezi la situaţiile în care te afli.

Indiferent ce experienţă interioară îţi creezi – tristeţe, mânie, regret, ură, resentimente, acuzaţii, victimizare, singurătate – Divinul este dispus să aibă acea experienţă pentru oricât timp decizi tu să o produci. Iar când creezi o experienţă interioară diferită, Divinul este dispus să o aibă şi pe aceea. În acest fel, înveţi să-ţi asumi responsabilitatea pentru starea ta interioară şi să-ţi creezi o stare interioară mai pozitivă, mai iubitoare. Viaţa este atât de binevoitoare, încât poţi să îţi alegi experienţa interioară – dacă eşti suficient de conştient –, chiar dacă nu poţi alege ce îţi aduce viaţa.

Divinul îţi oferă liberul-arbitru, dar are şi El o voinţă proprie, care uneori îţi depăşeşte voinţa ta. Nu obţii întotdeauna ceea ce doreşti, deoarece viaţa are o ordine mai înaltă şi un plan superior, în care este cuprinsă existenţa ta. Eşti ghidat de această voinţă superioară să te încadrezi în planul mai mare.

Deşi nu ai niciun control asupra planului mai mare sau a modului în care eşti încadrat în el, ai totuşi ceva control asupra planului tău: Poţi să-ţi faci planul într-un fel sau în altul. Dar, în mare parte, vei duce la îndeplinire planul general. În măsura în care liberul tău arbitru se aliniază cu planul, vei fi fericit. În măsura în care nu este aşa, vei fi nefericit şi vei întâmpina mai multe dificultăţi decât ar fi necesar.

De exemplu, dacă planul tău pentru această viaţă este de a educa copii, există multe moduri în care poţi face asta: ca mamă, ca profesor, ca psiholog pentru copii sau ca cercetător al comportamentului copilului, pentru a numi doar câteva posibilităţi. Având acest plan, te vei simţi atras în mod firesc de astfel de roluri. Modul în care îţi vei îndeplini în mod concret planul este determinat de liberul tău arbitru şi de circumstanţe. Familia ta, oamenii pe care îi întâlneşti, unde locuieşti, evenimentele, oportunităţile şi alte circumstanţe vor contribui toate la conturarea rolului şi direcţiei pe care o vei lua.

Dacă îţi îndeplineşti planul, te vei simţi în mod natural împlinit. Dacă nu îl îndeplineşti, nu te vei simţi împlinit. În acest fel, sufletul tău îţi comunică clar direcţia în care trebuie să mergi. Ia-o în direcţia către împlinire şi bucurie şi nu vei avea cum greşi.

Dacă, din anumite motive, nu mergi în această direcţie, inteligenţa din spatele vieţii, Graţia, va încerca să te redirecţioneze. Dacă rezişti la ghionturile sale blânde, Graţia te va stimula cu mai puţină blândeţe sau îţi va pune blocaje ca să nu mai continui în direcţia curentă. Îţi va îngreuna viaţa.

Graţia îţi uşurează calea pe direcţiile în care eşti menit să mergi şi te stânjeneşte în celelalte. Viaţa este foarte amabilă în acest fel. Îţi arată drumul folosind fie morcovul, fie băţul. Dar cel mai important, Graţia îţi oferă o busolă interioară care îţi spune ce drum trebuie să urmezi: Urmează-ţi bucuria, împlinirea, pasiunea, iubirea!

Da, Dumnezeu are o voinţă, iar această voinţă este dusă la îndeplinire de Graţie. Dar acea voinţă nu este separată de voinţa ta. De fapt, tu vrei ce vrea Dumnezeu, deşi nu ştii întotdeauna asta. Uneori crezi că vrei altceva, dar te înşeli. Iar Dumnezeu te îndrumă fie lăsându-te să capeţi ceea ce crezi că vrei, fie nelăsându-te. Ţi-ar fi mai bine mereu dacă ai vrea numai ce vrea Dumnezeu.

Ce vrea Dumnezeu şi cum să afli ce anume vrea?

❖ Când Dumnezeu vrea să înveţi ceva, Dumnezeu îţi permite să capeţi ceea ce crezi că doreşti.

❖ Când Dumnezeu vrea să faci o alegere diferită, Dumnezeu nu te lasă să capeţi ceea ce crezi că vrei.

Când vrei ce vrea Dumnezeu, eşti fericit. Aşa îţi dai seama că ceea ce gândeşti şi faci este în acord cu proiectul lui Dumnezeu pentru tine: Eşti fericit, în pace şi în fluxul vieţii.

A fi în fluxul vieţii nu este neapărat o stare remarcabilă sau fantastică. “Fantastică” este o idee despre fericire şi un sentiment extraordinar, trăit un timp relativ scurt, de obicei atunci când ego-ul primeşte în final ceea ce îşi dorea. A fi în flux este ceva atât de obişnuit, încât s-ar putea să nici nu observi că eşti în flux, mai ales că, prin natura sa, a fi în flux implică foarte puţină auto-reflecţie.

În fluxul vieţii, nu există un eu care să se gândească la sine. Fluxul acţionează în absenţa gândului sau în ciuda oricăror gânduri care ar putea apărea, în special gânduri despre mine. Deoarece auto-reflecţia este absentă sau minimă, a fi în flux e o senzaţie naturală, simplă şi fără probleme. Este modul în care viaţa poate fi trăită aproape mereu odată ce ai realizat acest lucru: Nu tu controlezi viaţa şi nici nu trebuie, pentru că o face sinele tău infinit! Acesta este un alt adevăr despre viaţă.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
 22 iulie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=URlDaF0A4Ps