<  Index mesaje de la Cristos


CRISTOS: Urmând calea iubirii

Partea a 1-a din capitolul 7, "Calea, Adevărul şi Viaţa", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi). Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, ea fiind cea care îi citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 19 iulie 2020).

R.P.

Jesus

URMÂND CALEA IUBIRII

«Când am spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, afirmam Adevărul: Dumnezeu, sau forţa iubirii care animă tot ce trăieşte, este calea, Adevărul şi viaţa. Nu vorbeam despre mine ca persoana Isus. Ceea ce am vrut să spun este că iubirea este calea de a trăi, iubirea este Adevărul şi iubirea este calea către viaţa veşnică, nu în sensul de viaţă în Cer, ci ca modalitatea de a vă cunoaşte pe voi înşivă ca fiinţe eterne ce sunteţi. Când vă cunoaşteţi că sunteţi iubire, vă cunoaşteţi ca fiind Dumnezeu.

Această forţă Divină, „Eu sunt”-ul care este în mine, este aceeaşi forţă Divină care este în interiorul vostru. Conştiinţa care este înăuntrul meu se află şi înăuntrul vostru. Dumnezeu este acelaşi în toată lumea, iar numele lui Dumnezeu este Iubirea.

Am vorbit deja destul despre faptul că iubirea este felul în care trebuie să vă trăiţi viaţa. Dar mai vreau să adaug un punct important: Iubirea este singura cale. Există o singură cale şi aceea este iubirea. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”, adică prin iubire.

Iubirea este o cale îngustă şi mai puţin bătătorită. Cei care o iau pe această cale trebuie să fie dispuşi să fie diferiţi şi să se desprindă de turmă, să meargă pe calea lor şi să urmeze ceea ce este valabil pentru ei, în acelaşi timp urmând Adevărul, cu majusculă.

Calea ego-ului este calea minimei rezistenţe. Este uşoară, largă şi aglomerată, dar nu te va duce Acolo. Acea cale te duce în direcţia greşită. Drept urmare, este calea suferinţei. Oricât de succes, oricât de bogat, oricât de frumos sau oricât de admirat ai fi, acea cale nu te va duce unde vrei şi eşti menit să mergi. "Căci ce va folosi un om dacă va câştiga întreaga lume, dar îşi va pierde sufletul?"

Nu există nicio altă cale semnificativă decât calea iubirii. De ce subliniez acest lucru? Pentru că ultimul lucru pe care l-ar face ego-ul ar fi să aleagă iubirea. Iubirea este ultima variantă pe care ar merge ego-ul, deci atâta timp cât rămâi fidel ego-ului, nu vei alege calea iubirii. Cât încă mai crezi că gândurile tale sunt adevărate, necesare şi interesante, vei rămâne pe calea ego-ului. Asta nu-i o problemă, deoarece sufletul n-are nimic împotrivă, dacă alegi aşa înainte de a vedea Adevărul. Dar este o problemă dacă îţi doreşti o viaţă mai fericită şi mai împlinită decât cea pe care o ai.

Motivul categoric pentru care iubirea trebuie pusă în evidenţă este că iubirea este un fel de cuvânt inacceptabil pentru ego. Pentru el, iubirea pare slabă, penibilă, siropoasă, cuminte, emoţională, femeiască, copilărească, nerealistă, idealistă. În plus, iubirea aduce prea multe necazuri. Iubirea nu este uşoară. Necesită efort şi aceasta este adevărata problemă. Să-ţi urmezi programarea este uşor, mai ales că toată lumea face asta.

Ce-ar fi să dai importanţă iubirii atunci când nimeni dintre cunoscuţii tăi nu face asta? Ce vor crede ceilalţi despre tine? Ce se va întâmpla cu tine? Vor râde oamenii de tine, vor profita de tine, te vor evita? Pentru ego, iubirea pare riscantă şi nesigură. Ceea ce îi face pe oameni să-şi urmeze egoul este mai ales frica de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu mai fac ceea ce au făcut în trecut şi ceea ce văd că fac toţi ceilalţi. Ego-ul are o mentalitate de turmă.

Există o presiune extraordinară din partea semenilor să faci mai degrabă lucruri plăcute ego-ului decât să fii virtuos. De exemplu, ego-ului îi place să bârfească. Este greu să nu bârfeşti când ceilalţi o fac! Ego-ul este narcisist şi îi place să se gătească şi să arate bine în orice ocazie, iar asta devine etalonul pentru toată lumea. Ego-ul strânge bani, putere şi lucruri materiale şi îi priveşte de sus pe cei care nu le au. Ai vrea să fii privit de sus? Ego-ul judecă, proscrie şi chiar îi urăşte pe ceilalţi dacă nu cred, nu arată sau nu sunt aşa. Nimănui nu-i place să fie judecat. Critica ţine oamenii sub control, îi face să urmeze turma.

Să fie clar: A urma calea iubirii şi a bunătăţii cere curaj. Celor care nu aleg iubirea nu le place să li se amintească că nu o fac. În inima lor, ei ştiu că iubirea este calea, dar presupun că nicio fiinţă umană obişnuită nu poate trăi cum v-am învăţat şi asta e scuza lor pentru a nu o face şi nici măcar a o încerca.

Dar eu n-am pretins că v-aş fi superior; doar religia a făcut asta. Am spus: „Cine crede în mine (adică, crede în iubire) va face lucrările pe care eu le-am făcut şi va face chiar lucruri mai mari decât acestea.” V-am învăţat iubirea, neacceptând justificările naturii voastre umane. Da, iertaţi-vă pe voi şi pe ceilalţi atunci când nu reuşiţi să trăiţi cu iubire, lucru pe care îl veţi face uneori, dar încercaţi mai departe să alegeţi iubirea în locul ego-ului. Nu renunţaţi la iubire doar pentru că ea necesită efort şi, uneori, şovăiţi.

Şovăiala face parte din calea iubirii. Ceea ce o diferenţiază de calea ego-ului este intenţia voastră de a iubi şi dorinţa voastră de a pune dragostea pe primul loc. Nimeni nu urmează perfect iubirea, dar a nu încerca deloc este o altă poveste. Intenţia voastră este importantă – şi atenţia voastră. Ce aveţi de gând cu viaţa voastră şi la ce daţi atenţie? Răspunsul la această întrebare vă va spune pe ce cale sunteţi.

Semnalez acest lucru din următorul motiv: mulţi nu încearcă cu adevărat să urmeze ceea ce v-am învăţat. Ei nu pun dragostea pe primul loc. Acest lucru se poate întâmpla pentru că nu ştiu cum arată ea, deoarece există prea puţine modele sau pentru că îşi imaginează că a pune dragostea pe primul loc este prea greu sau neplăcut. Când oamenii aud pe cineva vorbind despre o viaţă dedicată iubirii, ei se gândesc adesea la Maica Tereza şi, dacă aşa arată calea iubirii, majoritatea oamenilor nu vor să aibă de-a face cu asta, lucru de înţeles.

Vedeţi cum foloseşte ego-ul exemplul Maicii Tereza pentru a descuraja oamenii s-o ia pe calea iubirii? Călugăriţă şi misionară? Acesta este cel mai rău coşmar al ego-ului: să fie sărac, lipsit de apărare (şi femeie) şi să renunţe la plăcerile vieţii. Sugestia ar fi că, prin urmare, calea iubirii este aspră, dacă nu chiar imposibilă pentru omul obişnuit, şi necesită sacrificii pe care nu ai dori niciodată să le faci.

Adevărul este că, aşa cum spuneam, calea iubirii îţi oferă tot ceea ce ai dorit vreodată. Este, de asemenea, o cale uşoară, nu una dificilă, dar mai întâi trebuie să intri pe ea, care este partea mai grea. Pentru a face asta, trebuie să te separi de gloată. Majoritatea dintre voi, cei aflaţi pe calea spirituală, ştiţi despre ce vorbesc. Știţi cât de greu este să fii diferit de membrii familiei şi de alţii care nu pot înţelege aspiraţiile spirituale.

Nu spun că, pentru a păşi pe calea iubirii, ar trebui să vă retrageţi din lume sau să nu socializaţi, dar relaţia voastră cu lumea şi cu ceilalţi va trebui să se schimbe şi se va schimba. Dacă vă amestecaţi în conversaţiile obişnuite, cu bârfe, lamentări, judecăţi, autojustificări şi opinii nefondate, nimic nu se va schimba în viaţa voastră sau în lume. Nu vă veţi schimba şi nu veţi fi o forţă a iubirii şi schimbării, ci un susţinător al stării egotice de conştiinţă.

Pentru a aduce schimbarea de care are nevoie lumea – iar ea are nevoie de mai multă iubire – trebuie să fii împreună cu alţii în mod diferit. Când eşti cu ceilalţi, nu trebuie să faci ceea ce face ego-ul. Astfel, se va face loc pentru dragoste. Dacă umpli conversaţiile cu taclalele obişnuite, efectul va fi doar atât: ego-uri vorbind cu ego-uri. Lumea nu mai are nevoie de asta; ci are nevoie de mai multă iubire. Are nevoie să nu mai faci ceea ce face ego-ul tău.

Haide să examinăm rolul obişnuit al ego-ului în conversaţie, astfel încât să poţi deveni mai conştient de cum se exprimă ego-ul tău şi ce pune el la cale. În general, el încearcă să îşi susţină dreptatea şi să pară superior celorlalţi. Știind acest lucru, îţi va fi mai uşor să alegi să nu exprimi punctul de vedere al ego-ului.

Judecăţile sunt unul dintre cele mai evidente şi comune semne că vorbeşte ego-ul tău. Toate judecăţile provin din ego. Dacă încetezi să mai crezi şi să dai voce judecăţilor tale, inclusiv judecăţilor despre cei care nu sunt prezenţi, relaţiile tale se vor îmbunătăţi mult. Cuvintele-cheie nelipsite din judecăţi sunt „ar trebui”, „nu ar trebui”, „ar fi trebuit”, „ar putea” şi „ar fi putut”, ca în „El n-ar fi trebuit să facă asta” sau „Ea ar trebui să fie mai drăguţă.”

Marea minciună, aici, este că cineva ar trebui sau ar putea fi altfel decât este, sau că ar fi trebuit sau s-ar fi putut comporta diferit. Aceasta este o minciună, deoarece majoritatea oamenilor nu deţin controlul comportamentului lor. Nu aleg în mod conştient să se comporte aşa cum o fac, ci sunt conduşi de programarea lor. Asta merită să-ţi trezească compasiunea şi înţelegerea, nu dispreţul şi judecata. Şi tu eşti condus de programarea ta atunci când îi judeci, aşa că ai grijă: „Nu judeca, pentru a nu fi judecat!”.

Judecarea este un cerc vicios: îi judeci pe ceilalţi şi atunci devii nemulţumit, pentru că te-ai îndreptat împotriva iubirii. Apoi, îi judeci şi mai mult, în încercarea de a te simţi mai bine, dar asta nu face decât să aibă un efect contrariu şi te face să te simţi mai rău. Atunci când oamenii îi judecă pe cei dragi sau se adună şi îi judecă pe alţii, ei îşi sapă tot mai adânc groapa nemulţumirii-de-sine, iar ciclul continuă.

Aceasta este, în esenţă, povestea stării egotice de conştiinţă: Strategiile ego-ului pentru a se simţi mai bine nu funcţionează. Dar aşa este menit să fie. Judecarea şi alte strategii egotice nu funcţionează pentru că sunt anti-iubire. Viaţa este, de fapt, protejată împotriva ego-ului şi te întoarce la iubire prin suferinţă.

De asemenea, judecăţile conţin deseori opinii şi comparaţii, cum ar fi „Ea nu-i la fel de drăguţă ca el”. Ego-urilor le place să compare un lucru cu altul şi o persoană cu alta. Acest lucru are o posibilă valoare când alegi nişte mere la magazinul alimentar, dar a compara o persoană cu alta este limpede opera ego-ului.

Fiinţele umane sunt unice. De ce să compari pe cineva cu altcineva? Făcând asta, este ca şi cum ai compara un măr cu o portocală. Prin astfel de comparaţii, ego-ul se evaluează pe sine şi pe alţii, pentru a vedea unde se încadrează în ierarhia din mintea lui, şi încearcă să se plaseze pe o poziţie mai înaltă. Acest lucru nu funcţionează, pentru că întotdeauna vei putea găsi pe cineva care este mai bun decât tine într-un aspect sau altul.

Să te compari cu ceilalţi este un sport preferat al ego-ului, dar nu vei rămâne niciodată pe primul loc prea mult timp. În acest fel, ego-ul te ţine legat de el prin suferinţă. Menţinându-te într-o stare contractată, eşti predispus la o contracţie suplimentară, deoarece continui să apelezi la ego pentru a ieşi din contracţiile pe care tot el le-a provocat. Singura cale de ieşire este iubirea, ceea ce înseamnă să nu îi mai judeci şi să nu te mai compari cu alţii. Judecăţile şi comparaţiile doar te adâncesc în minciunile şi suferinţele ego-ului.

Totodată, ego-ului îi place să-şi împărtăşească opiniile cu alţii, ceea ce poate fi util dacă transmiţi informaţii utile. Totuşi, în general, nu asta face ego-ul. Ego-ul are o altă agendă, care este aceea de a dovedi că are dreptate şi că este superior. Pentru asta, va folosi orice opinie, pentru că, prin modul în care îşi împărtăşeşte această opinie, dă impresia că ar avea dreptate şi că ar fi superior, iar pentru ego, impresia este totul. De fapt, majoritatea opiniilor ego-ului nu sunt informaţii, ci ipoteze, prejudecăţi, preferinţe şi condiţionări neanalizate. Ego-ul se preface că ştie mult mai multe decât ştie de fapt. Observă asta şi te poţi elibera de această tendinţă.

Ego-ul îşi transmite opiniile, judecăţile şi vederile cu mare convingere şi autoritate, ca orice bun escroc. Oamenii cred ce spune vocea din capul lor, pentru că vorbeşte cu atâta convingere şi autoritate. Apoi, mândria îi păstrează în starea egotică de conştiinţă, pentru că nu vor să vadă că, de fapt, nu ştiu mai nimic.

Pentru a te elibera de ego, trebuie să fii suficient de umil pentru a admite că nu ştii sau că ai greşit: „Cine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se smereşte va fi înălţat.” Smerenia este o calitate a naturii tale divine. Când încetezi să faci ceea ce face ego-ul – care se laudă pe sine – şi eşti dispus să recunoşti că nu ştii deloc prea multe, numai atunci vei putea intra în împărăţia lăuntrică şi vei experimenta gloria adevăratei tale naturi.

Am spus ceva similar când am rostit: „Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni Pământul”. Cei care sunt blânzi, modeşti şi nu caută puterea asupra altora, vor fi bogaţi lăuntric trăind în această dimensiune pământească.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
25 iulie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=KWzIBxtWjF8