<  Index mesaje de la Cristos


CRISTOS: Iluzia ego-ului că deţine controlul

Capitolul 1, partea a 2-a, "Trei Adevăruri", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „All Grace: New Teachings from Jesus on the Truth About Life” (Totul este Graţie: Noi învăţături de la Isus privind adevărul despre viaţă).  Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, ea fiind cea care îi citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 19 mai 2019).

Notă: Paragrafele scrise cu litere albastre pe fond alb provin din cartea tipărită, dar ele lipsesc din lectura autoarei Gina Lake în video-ul ataşat.

R.P.

Jesus

ILUZIA EGO-ULUI CĂ DEŢINE CONTROLUL

«Tu doar crezi că ai un control mai mare decât îl ai şi vrei să deţii controlul. Dar a dori ceva nu înseamnă că-l şi ai sau că ai avea nevoie de el. Ai mai puţin control decât crezi şi mai mult decât ai nevoie. Cu alte cuvinte, nu ai prea mult control şi nici nu ai nevoie de el.

Oamenii trăiesc sub iluzia că pot controla lucruri pe care, de fapt, nu le pot controla. De exemplu, ei cred că pot controla cât de sănătoşi sunt prin ceea ce fac pentru corpul lor. Cu toate acestea, cunoştinţele voastre despre organism sunt atât de limitate, încât încercările de a vă decide starea de sănătate sunt, de asemenea, limitate. O mare parte a stării de sănătate este guvernată de procese subconştiente şi gene, care nu sunt sub controlul vostru.

Nu numai lipsa de cunoştinţe vă împiedică să aveţi un control mai mare. Nici măcar o cunoaştere perfectă nu v-ar oferi controlul. Pe lângă faptul că acţionează o voinţă mai înaltă şi un plan superior, care vă surclasează propria voinţă, natura vieţii este, pur şi simplu, prea complexă pentru a fi controlată.

Prea mulţi factori influenţează fiecare rezultat, iar de majoritatea nu aţi putea fi niciodată conştienţi şi nu i-aţi putea influenţa ca să deţineţi controlul. Cei câţiva factori pe care îi controlaţi nu vor fi niciodată suficienţi. Când păreţi să controlaţi lucrurile, pur şi simplu, factorii pe care îi controlaţi predomină în faţa celorlalţi pentru moment. Deoarece amestecul de factori şi puterea lor se modifică mereu, chiar şi atunci când credeţi că sunteţi în control sau ar trebui să fiţi, se dovedeşte că nu sunteţi. Viaţa este plină de surprize!

Revelarea acestui fapt nu trebuie să te descurajeze a încerca să obţii ceea ce doreşti, ci doar să te ajute a vedea că nu eşti de vină atunci când nu obţii ceea ce doreşti. Când crezi că ai putea controla viaţa, dar nu eşti capabil, concluzia este adesea că tu ai eşuat, că tu eşti neputincios. Eşecurile tale de a controla viaţa sunt luate personal. Dar, de cele mai multe ori, ceea ce ai dorit nu era, pur şi simplu, dat să fie, dintr-un motiv sau altul. Nu căzuse în cărţi.

Cărţile de joc sunt o metaforă excelentă pentru complexitatea şi imprevizibilitatea vieţii. Cu toate acestea, cărţile de joc sunt mai aleatorii decât viaţa, deoarece viaţa are un plan şi o mână călăuzitoare: Graţia. Am putea spune că, în viaţă, cărţile sunt aranjate în favoarea casei.

În viaţă, factorii care generează situaţiile sau evenimentele sunt precum cărţile care sunt jucate de diverşi jucători implicaţi. Deoarece jucătorii au liber-arbitru, nu se cunoaşte niciodată ce carte va fi jucată, până când se joacă. Deşi anumite cărţi au mai multe şanse să fie jucate decât altele, nu se ştie niciodată! Mulţi factori influenţează ce cărţi se joacă şi dacă se va juca o anumită carte. Apoi, cartea jucată determină următoarea carte sau cărţi care sunt jucate. Ordinea în care cad cărţile este totul. Ceea ce vine înainte nu are cum să nu influenţeze ceea ce urmează.

În viaţă, mulţi factori stabilesc dacă cineva va face o anumită acţiune şi când o face sau dacă nu acţionează deloc. Deşi oamenii au liber-arbitru, nimeni nu are atât de mult control nici măcar asupra propriilor alegeri, având în vedere puterea condiţionărilor şi cât de uşor eşti influenţat de ceilalţi. Opţiunile oamenilor sunt determinate atât de factori imediaţi, cum ar fi gândurile şi sentimentele lor şi influenţele din jurul lor, cât şi de factori mai puţin imediaţi sau direcţi, care vin din trecut.

Multitudinea de factori implicaţi în crearea oricărei situaţii este determinată de numeroase evenimente anterioare şi de nenumărate persoane cu diversele lor condiţionări şi percepţii, toate acestea fiind nu numai în afara controlului tău, ci şi al celorlalţi. Cauzele care modelează orice situaţie sau eveniment sunt imposibil de identificat sau de enumerat, întrucât, în esenţă, tot ceea ce s-a întâmplat vreodată de-a lungul istoriei a contribuit la felul în care stau lucrurile, la felul cum au căzut cărţile.

Poţi crea un anumit rezultat doar cu puterea gândurilor tale, aşa cum cred mulţi? Dacă ceva nu a mers bine, oare putea fi evitat dacă gândeai mai pozitiv sau negândind ceva? Posibil. Dar, aşa cum tocmai am arătat, gândurile tale sunt doar un factor implicat în crearea realităţii.

Cu toate acestea, gândurile creează, cu siguranţă, realitatea ta imaginară, experienţa ta interioară a realităţii! Realitatea pare că este şi o simţi aşa cum îţi imaginezi că este. De exemplu, dacă îţi imaginezi că este înfricoşătoare, atunci pare şi se simte înfricoşătoare. Sau dacă îţi imaginezi că este bună, pare şi se simte bună. Dar asta nu înseamnă că imaginându-ţi realitatea aşa cum ţi-ai dori să fie o va face să fie aşa. Asta e o gândire confuză.

Gândurile tale contează, într-adevăr; dar, pur şi simplu, nu sunt responsabile pentru crearea întregii realităţi. Gândurile îţi colorează modul cum percepi realitatea şi, de asemenea, îţi influenţează alegerile şi comportamentul, dar gândurile nu creează singure realitatea. Lumea nu este proiectată pentru a se conforma gândurilor tale despre ea. Faptul că viaţa respectă ocazional gândurile tale nu înseamnă că viaţa este menită să facă asta sau că o poţi obliga să ţi se conformeze doar prin disciplină şi voinţă. Această credinţă este o fantezie a ego-ului şi, pentru mulţi, o sursă de mari suferinţe.

Va veni o vreme în care oamenii vor fi suficient de evoluaţi pentru a se manifesta doar prin puterea gândului, dar nu în viitorul apropiat. Maeştrii spirituali şi avatarii au demonstrat uneori această abilitate, dar asta nu înseamnă că oricine este capabil de acest lucru. În acest caz, practica nu e de ajuns. O anumită puritate a inimii este necesară înainte să fie acordată capacitatea de a manifesta doar prin puterea gândului şi există o mare înţelepciune, a Graţiei, în faptul că acel har nu este oferit prematur.

Unul dintre motivele pentru care crezi că ai mai mult control asupra vieţii decât ai de fapt este, pur şi simplu, acela că ego-ul doreşte mai mult control. Asta se numeşte gândire deziderativă: „Vreau să fie aşa, prin urmare, aşa este”. Credinţa că deţii controlul înlocuieşte controlul efectiv. Acesta este un mecanism de coping al ego-ului (autoprotecţie psihică), care ajută la stingerea temerilor şi neîncrederii sale în viaţă.

Ego-ul nu ar avea nevoie de această amăgire dacă ar percepe viaţa aşa cum este ea în realitate: binevoitoare. El nu percepe bunătatea, înţelepciunea, dragostea şi bucuria din spatele vieţii. Ego-ul nu este conectat la adevărul despre viaţă şi, prin urmare, perpetuează şi se agaţă de propriile sale născociri. Simte nevoia să-şi spună minciuni pentru a se proteja de propriile minciuni. Minciuna că are control este o presupusă protecţie a ego-ului împotriva fricii că nu va supravieţui decât dacă va avea control. Şi totuşi, adevărul este că, deşi nu aveţi prea mult control, încă supravieţuiţi bine-mersi.

În orice caz, chiar dacă ar fi posibil să aveţi mai mult control, nu aceasta ar fi soluţia, deoarece ego-ul, care este deconectat de înţelepciunea interioară, pur şi simplu, nu ştie ce alegeri îl vor conduce spre o viaţă protejată, sigură, împlinită şi fericită. El doar pretinde că ştie acest lucru. Ego-ul are ceva eficienţă în a vă proteja împotriva unui pericol imediat, iminent, dar fiind atât de primitiv, această funcţionalitate este destul de limitată şi incapabilă să vă ghideze spre o viaţă bună.

Unde se pare că aveţi un anumit control este în micile decizii. Chiar dacă nu puteţi decide dacă veţi obţine locul de muncă pe care l-aţi solicitat sau cine se va îndrăgosti de voi, puteţi alege, de exemplu, ce veţi avea la micul dejun. Totuşi, dacă analizăm mai îndeaproape chiar şi această alegere, de fapt, cât de mult control aveţi asupra a ceea ce alegeţi la micul dejun? Ce anume îţi alege micul dejun? Nu sunt oare condiţionările, inclusiv obiceiurile, preferinţele şi ceea ce ai fost învăţat despre micul dejun? Dacă condiţionările tale îţi aleg micul dejun, mai înseamnă oare că tu îl alegi cu adevărat? Controlezi tu măcar atâta?

Cine este acest tu care doreşte control şi crede că are control? Poţi să-l găseşti? Tu crezi că ai decis să mănânci fulgi de ovăz la micul dejun, dar oare n-ar fi mai corect să spui că decizia s-a întâmplat? Dar s-a întâmplat cuiva? Am putea spune că s-a întâmplat corpului-minte, deoarece s-a întâmplat în raport cu el, dar tu eşti, desigur, mai mult decât corpul-minte. Deci, dacă nu eşti corpul-minte, atunci cine este acest tu căruia i se întâmplă actul deciziei? Măcar există ceva ca un tu căruia i se întâmplă sau este mai corect să spui că, pur şi simplu, se întâmplă?

Nu sugerez să prezinţi lucrurile în acest mod atunci când vorbeşti cu alţii. Asta ar fi ciudat. Dar este util să fii conştient de cât de inexact înfăţişează limbajul realitatea şi cum limbajul te distanţează de adevărul despre viaţă.

O altă descriere ar fi că în scenă intră condiţionările şi fie eşti conştient că acţionează acele condiţionări, fie crezi că tu alegi. Este în regulă dacă încă mai ai senzaţia că iei decizii. Eşti proiectat să fii aşa. Ai un tu iluzoriu care pare să facă alegeri şi să aibă o viaţă. Dar adevărul e că tu eşti Viaţa, Divinul, care Se trăieşte în corpul-minte.

Uneori, Divinul lasă acel tu iluzoriu şi condiţionările sale să-şi urmeze calea, iar alteori Divinul îşi are propria cale şi acţionează în consecinţă, dacă acest lucru este necesar. Acest lucru se întâmplă mai des decât îţi dai, probabil, seama. Deci există în viaţă un dans perpetuu, înainte şi înapoi, între „voinţa” ta liberă, sau condiţionările tale, şi voinţa Divinului.

Aceste condiţionări se pot manifesta în multe moduri diferite: Azi ai putea avea fulgi de ovăz, iar mâine, iaurt. Asta doar măreşte iluzia liberului-arbitru. În cadrul condiţionărilor sunt multe opţiuni posibile, iar acestea sunt cărţile care ţi s-au dat să le joci. În orice situaţie, fiecare om poate juca multe cărţi, sunt multe alegeri posibile pe care le-ar putea face, toate încadrându-se în condiţionările personale.

Deci viaţa nu este în niciun caz predeterminată. Aceasta s-ar petrece numai dacă toată lumea ar avea o singură alegere posibilă. Viaţa este mult mai interesantă decât atât! Şi totuşi, controlul şi alegerea sunt iluzii, din moment ce se manifestă condiţionările. Pare că alegi, dar mai degrabă intră în joc anumite probabilităţi legate de corpul-minte şi de condiţionările lui.

Se întâmplă ceva foarte interesant când începi să te trezeşti din aceste condiţionări. Descoperi adevărul mai profund despre viaţă: Există şi a existat întotdeauna o altă forţă care se manifestă şi determină viaţa ta, în afară de imaginarul tu şi condiţionările lui. Această forţă care te trăieşte aduce cu sine, de asemenea, multe posibilităţi şi este foarte imprevizibilă.

Odată ce realizezi existenţa acestei forţe, poţi alege să te aliniezi mai mult cu ea, în loc să laşi condiţionările să regizeze spectacolul. Cine este acest tu care poate alege asta? Cu adevărat, aici este un mare mister. Este Divinul din tine care se trezeşte către Sine!

Există o forţă misterioasă, o voinţă care conduce viaţa fiecăruia într-o anumită direcţie. Există un flux, o direcţie a vieţii fiecăruia, iar în acest flux există multe posibilităţi. Din aceste posibilităţi sau probabilităţi se manifestă o anumită experienţă. Şi totuşi, în mijlocul imprevizibilităţii şi aparentului hazard, fluxul are o direcţie, care e determinată de ceva. Acest ceva a fost adesea numit Voinţa Domnului, referindu-se desigur la Dumnezeu, forţa vieţii sau inteligenţa din spatele vieţii.

Acest lucru ne conduce la un alt adevăr despre viaţă: Inteligenţa din spatele vieţii are un proiect (design).

Permiteţi-mi să vă explic cum, din inteligenţă, rezultă în mod natural un design. Un semn de inteligenţă este creativitatea. Aceasta este unul dintre lucrurile care îi diferenţiază pe oameni de animale, care operează în mare parte din instinct. Oamenii au nu numai instinct, ci şi o voinţă liberă de a-şi folosi inteligenţa în diferite moduri. Unul dintre aceste moduri este cel de a crea.

Designul este inerent creaţiei, indiferent dacă acest design a fost intenţionat sau nu. Chiar şi fără o anumită intenţie sau proiectare iniţială, se dezvoltă un design; ceva este creat. Artistul sau muzicianul, de exemplu, face unele alegeri iniţiale, un lucru duce la altul şi se creează ceva care pare să fi fost proiectat. Chiar şi cea mai haotică pictură are propriul design unic.

Având în vedere acest lucru, este oare atât de surprinzător că acest lucru numit viaţă, acest univers, are şi el un design? Dacă credeţi că există o inteligenţă în spatele vieţii, atunci este logic că şi viaţa are un design sau, cel puţin, este ordonată pe măsură ce se desfăşoară.

Dacă viaţa are un design (şi are), atunci acest fapt ridică multe întrebări: Cine sau ce o proiectează, în ce scop, care este rolul fiecărei creaturi şi cum se dezvăluie şi este dus la îndeplinire acest design? Despre asta este vorba în următorul capitol.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
28 iulie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=QzIGlkVIXSY