<  Index mesaje de la Cristos


CRISTOS: Calea, Adevărul şi Viaţa

Partea a 2-a din capitolul 7, "Calea, Adevărul şi Viaţa", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi). Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, ea fiind cea care îi citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 26 iulie 2020).

R.P.

Jesus

CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA

«Adevăratele bogăţii le vei avea dacă nu mai faci ce face ego-ul şi trăieşti aşa cum am făcut-o eu, măcar pentru că viaţa îţi va fi mult mai uşoară. Pune dragostea mai întâi: „Căutaţi mai întâi Împărăţia cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga.” Atunci când pui lucrurile importante pe primul loc, viaţa devine mult mai uşoară şi mai fericită şi, probabil, mai abundentă.

Cine este acest tu pe care ego-ul încearcă să-l înfăţişeze ca fiind superior? Este doar un amestec de idei despre cine eşti. Atâta suferinţă şi durere, doar pentru a susţine o idee despre tine! Este o irosire de energie. Cât de fericită şi uşoară poate fi viaţa atunci când îţi investeşti energia în ce este real, trăind viaţa aşa cum este ea, bucurându-te şi curgând cu ea, în loc să te cerţi cu ea şi să vâsleşti împotriva curentului.

Râul este metafora perfectă pentru a descrie diferenţa dintre modul de a fi al ego-ului şi cel al iubirii. Viaţa este râul care te poartă în aval, prin toate meandrele şi vârtejurile. Pe măsură ce călătoreşti pe râu, îţi poate plăcea sau nu, poţi fii fericit sau nu, poţi să spui o poveste tristă sau nu, poţi să fii furios sau nu. Călătoria este tot aceeaşi călătorie, dar experienţa ta va fi foarte diferită în funcţie de starea ta interioară. De asemenea, poţi să vâsleşti în sensul râului sau invers, încercând să mergi în amonte. Este alegerea ta şi, în funcţie de ceea ce alegi, experienţa va fi foarte diferită.

Ţi s-a dat liber-arbitru. Poţi alege fie percepţia ego-ului că nimic nu e suficient de bun şi că „nu-mi place”, fie percepţia sinele tău divin, care iubeşte şi îmbrăţişează orice se petrece. Poţi fi călătorul fericit sau călătorul nefericit. Eşti liber să alegi cum te vei simţi în călătorie, dar nu ai cum să nu accepţi călătoria şi să nu experimentezi ce conţine călătoria.

Este mult mai bine să accepţi călătoria în care te afli. Ego-ul tău crede că poate dirija râul şi călătoria pe placul său, iar această credinţă greşită este cauza multor suferinţe. Nu ai prea mult control asupra vieţii care ţi s-a dat, dar, din fericire, dispui de ceva foarte înţelept şi bun. Când vezi adevărul – că viaţa este aşa cum este şi că e un cadou exact aşa cum e ea – atunci poţi să te relaxezi şi să te bucuri de plimbare, chiar şi de vârtejuri şi meandre.

În această călătorie, vei descoperi că ţi s-a dat tot curajul, forţa, răbdarea şi înţelepciunea de care ai nevoie. Şi nu eşti singur în această călătorie. Te însoţesc multe ajutoare şi prieteni.

Când vezi viaţa prin ochii sinelui tău divin, viaţa este divină, dar când priveşti viaţa prin ochii ego-ului, suferi. Înţelegând asta, eşti liber să alegi modul în care vei percepe viaţa. Acesta este darul liberului-arbitru. În cele din urmă, toţi ajung să vadă viaţa prin ochii iubirii.

Chiar acum ţi se oferă darul Adevărului, deci înseamnă că eşti pregătit pentru el. Tot ce-ţi mai rămâne de făcut este să îţi exerciţi liberul-arbitru de a alege împotriva programării, împotriva căii minimei rezistenţe. Tot ce trebuie să faci este doar să alegi cât de bine poţi iubirea în fiecare moment.

Până acum, ţi-am indicat să te fereşti şi să renunţi la trei lucruri pentru a ieşi din starea egotică de conştiinţă: la judecăţi, comparaţii şi opinii neinformate. Acestea includ expresii precum „ar trebui”, „nu ar trebui”, „s-ar fi putut”, „mai bun decât” şi „mai puţin decât”. Aceste cuvinte sunt semne de avertizare că eşti prins în percepţiile ego-ului.

Alte cuvinte care te prind în starea egotică de conştiinţă sunt „Îmi place”, „Nu îmi place”, „Vreau” şi „Nu vreau”. Aceste cuvinte indică dorinţe şi preferinţe care te ţin legat în acel carusel ameţitor al simţămintelor create de ego: Dacă trăieşti ceea ce-ţi place sau ceea ce doreşti, eşti fericit; dacă nu, nu eşti fericit.

Viaţa este orice ar fi ea, dar ego-ul o etichetează ca bună sau rea, de dorit sau de nedorit. Aceste etichete determină dacă eşti fericit sau nu când mergi pe râu în jos. Fără acele etichete, rămâne doar experienţa de a merge pe râu în jos şi de a reacţiona la fiecare meandră şi obstacol când apare, folosind toate resursele date de Dumnezeu pe care le ai la dispoziţie.

Cu aceste câteva cuvinte foarte puternice – „Îmi place, nu îmi place, vreau, nu vreau” – sunt create toate emoţiile. Când viaţa nu se potriveşte cu plăcerile şi dorinţele tale, te simţi trist, furios, nefericit, nemulţumit, dezamăgit, gelos, invidios, revoltat sau fricos. Dacă nu ţi-ai mai considera preferinţele şi dorinţele ca fiind semnificative şi importante – dacă nu le-ai crede – nu ai simţi niciunul dintre aceste sentimente.

Nu spun că ar fi ceva în neregulă cu dorinţele tale sau cu aceste sentimente şi că nu ai avea niciun control dacă ele apar sau nu. Este omenesc să ai dorinţe şi sentimente ca acestea, deoarece este omenesc să ai un ego. Totuşi, destinul tău ca fiinţă umană este să-ţi transcenzi ego-ul şi să devii o fiinţă Cristică sau iluminată, adică cineva care vede adevărul despre viaţă şi adevărul despre dorinţe şi sentimente. Adevărul este că-i posibil să ai dorinţe şi sentimente, dar să nu fi prins de ele. Este chiar posibil să ajungi la nivelul la care trăieşti foarte puţine dorinţe şi sentimente negative.

Pentru a te elibera de suferinţă, iată ce trebuie să ştii: plăcerile şi dorinţele tale te păstrează într-o stare de suferinţă inutilă şi departe de iubire, pentru că nu poţi simţi emoţiile negative care rezultă din dorinţe şi, în acelaşi timp, să trăieşti iubirea. Acestea sunt două stări de conştiinţă diferite: starea egotică şi împărăţia cerurilor.

Pentru a avansa în starea în care sălăşluieşte iubirea, trebuie să vezi adevărul despre aceste gânduri: „Vreau”, „Nu vreau”, „Îmi place” şi „Nu îmi place”. Adevărul este că ele sunt minciuni. Sunt născocite. De cine? Prin programare. Ele sunt ceea ce tuturor fiinţelor umane, în general, le place şi nu le place, îşi doresc şi nu îşi doresc.

Problema este că dorinţele ego-ului tău sunt irelevante pentru ceea ce îşi doreşte Viaţa, cu majusculă. Dorinţele Vieţii – voinţa Tatălui – înfrâng voinţa ego-ului atunci când cele două sunt în conflict. Modul în care descoperi ce îşi doreşte Viaţa este să observi ce apare în fluxul vieţii. Orice ar apărea, este ceea ce îşi doreşte Viaţa, iar fericirea constă în a-ţi dori şi tu asta, în timp ce suferinţa constă în a-ţi dori altceva.

Viaţa-i aşa cum este ea. Uneori îţi place şi alteori nu, dar asta nu schimbă nimic. Nu-i prea mult să repet asta, pentru că ţie, cu adevărat, ţi se pare că dorinţele tale contează, de parcă ar avea cumva puterea de a schimba ceea ce este. Dar este prea târziu pentru a schimba ceea ce este. Nu spun că nu poţi schimba ceva în viitor, luând măsuri în acest scop. Poţi lua măsuri pentru a schimba lucrurile care vor veni, dar nu poţi schimba ceea ce este deja în curs doar fiindcă nu-ţi convine şi doreşti să fie altfel. Dorinţele tale nu au niciun impact asupra momentului prezent, ci doar te pot face nemulţumit.

Te rog, iartă-mă că mă repet, dar o fac pentru că programarea se destructurează prin repetare. Fiinţele umane cred ceea ce aud în mod repetat, acesta fiind unul dintre motivele pentru care crezi ce este în capul tău. Vocea din capul tău şi vocile din capul celorlalţi v-au repetat anumite lucruri atât de des, încât sunteţi convinşi că aceste minciuni şi jumătăţi de adevăr sunt adevărate.

Aşa că, mai ai puţină răbdare şi îţi voi repeta încă ceva: Nimeni nu poate face această muncă pentru tine. Doar tu poţi neutraliza gândurile din capul tău, văzându-le falsitatea şi îndepărtându-le, alegând să acorzi atenţie numai realităţii, ceea ce trăieşti concret aici şi acum.

Ce simte corpul tău? Ce intuiţii, motivaţii şi inspiraţii apar, dacă apar? Ce eşti îmboldit să faci sau să nu faci? E timpul să faci ceva sau să te odihneşti şi doar să exişti, pur şi simplu? Răspunsurile la aceste întrebări sunt destul de uşor de găsit, dar trebuie să doreşti să priveşti în această direcţie. Trebuie să vrei să fii prezent la actul vieţii.

Pentru a ajunge aici, sunt necesare două lucruri preliminare. În primul rând, trebuie să fi pierdut atracţia pentru vocea din capul tău, pentru că ai văzut cât de neadevărată şi de inutilă este şi ce face din viaţa ta. În al doilea rând, trebuie să-ţi fi dat seama că momentul prezent este fermecător şi are răspunsurile despre cum să-ţi trăieşti viaţa.

"Împărăţia cerurilor este întinsă pe Pământ, dar oamenii nu o văd." Te aşteaptă o viaţă de frumuseţe şi încântare dacă, pur şi simplu, eşti atent la viaţa care ţi-e dată în chiar acest moment şi nu la o viaţă imaginară pe care ţi-ai fi dorit-o. Vei şti că ai intrat în împărăţia cerurilor când vei simţi această încântare şi simpla bucurie de a exista.

Calea iubirii presupune să exersezi contrariul a ceea ce face ego-ul. Asta înseamnă adesea să nu faci, pur şi simplu, ceva ce faci de obicei, cum ar fi lamentarea. De fiecare dată când renunţi la văicărelile obişnuite, la bârfe, lăudăroşenie, judecăţi şi comparaţii, în care ego-ul se implică atât de uşor, atunci slăbeşti tendinţa de a face aceste lucruri.

Observă-ţi dorinţa de a te plânge, de a bârfi, de a te lăuda, de a judeca sau orice îi place ego-ului să facă şi, pur şi simplu, spune-i “nu”. În loc să acţionezi conform acestei dorinţe, nu o face. Apoi, observă cum este să nu-i faci pe plac. Tocmai ţi-ai îmbunătăţit relaţiile şi viaţa. Tocmai ai făcut mai uşor de realizat să te iubeşti pe tine şi pe ceilalţi şi să te iubească ceilalţi.

Cine anume este cel care poate să devină conştient, să spună “stop” şi să nu facă ceea ce faci de obicei? Este acel tu care se trezeşte din programarea egotică. Adevăratul tu se trezeşte. Tu devii mai conştient şi acea conştientizare nu poate duce decât la o şi mai intensă conştientizare şi trezire. Eşti pe cale să devii un maestru spiritual în viaţă!

Odată ce păşeşti pe calea iubirii, vei fi răsplătit de iubire la fiecare pas şi-ţi va fi tot mai uşor să înaintezi. Odată ce încetezi să te comporţi ca ego-ul cel lipsit de iubire şi încetezi să te crezi că eşti el, vei descoperi cât de uşor este să te iubeşti şi să iubeşti viaţa. Ce descoperire minunată să realizezi că eşti bunătatea întruchipată! Când mergi neabătut pe această cale, exact asta descoperi.

Aşadar, permite-mi să fac câteva sugestii care te vor ajuta să te stabileşti mai ferm pe această cale. Prima dintre ele este să înlocuieşti tânguielile, dorinţele şi orice-ţi răpeşte fericirea cu practica observării motivelor de recunoştinţă. Indicaţiile pe care ţi le-am dat mai devreme erau să nu faci ceea ce face ego-ul. Practica recunoştinţei uşurează mult acest efort, deoarece îţi oferă altceva de făcut în loc de ceea ce făceai de obicei.

De exemplu, dacă ego-ul tău se plânge că trebuie să plimbi câinele, reaminteşte-ţi cât de recunoscător eşti că poţi să te plimbi şi cât de recunoscător eşti pentru că ai timp să te plimbi sau cât de bine îi face corpului tău sau cât de minunat te vei simţi după aceea sau cât de fericit va fi câinele tău. Concentrează-te pe ceea ce este bun şi pozitiv în ceea ce există şi nu pe ceea ce nu-ţi place sau pe ceea ce ai fi dorit să fie altfel. Poţi găsi întotdeauna lucruri de apreciat în momentul prezent.

Ego-ul are obiceiul să se concentreze mai degrabă pe dorinţele sale, decât pe ceea ce este bun şi frumos aici şi acum. El trece cu vederea şi nu apreciază ceea ce are şi se concentrează pe ceea ce nu are, ca şi cum asta ar fi cheia fericirii, când, de fapt, este exact invers.

Întotdeauna există un motiv pentru care să fii fericit. Ego-ul ar putea să obiecteze, dar sinele divin este fericit, pur şi simplu, că este viu, că există. Acest lucru e de ajuns, cu adevărat, faptul că exişti este suficient pentru a fi fericit. Fericirea este doar o chestiune de coborâre a pretenţiilor!

Când stai foarte liniştit şi doar îţi trăieşti fiinţa, vei simţi în cele din urmă liniştea, bucuria şi mulţumirea adevăratului tău sine. Aceste sentimente minunate apar acolo şi sunt mereu acolo. Poţi învăţa să aduci aceste sentimente în prim-plan. Cu cât petreci mai mult timp păstrându-te în prezent, cu atât vei experimenta mai multă pace, iubire şi bucurie în prim-plan, mintea cea plângăcioasă şi nemulţumită rămânând în fundal.

O altă sugestie pentru când observi că eşti prins de ego este să respiri mai profund şi rar timp de câteva minute. Acest lucru îţi va schimba starea de conştiinţă mai uşor decât orice altceva. Te rog să nu subestimezi puterea respiraţiei rare şi profunde de a te transforma la 180 de grade. Aceasta te va ajuta să vezi lucrurile într-un mod mai pozitiv. Aşadar, dacă întâmpini dificultăţi cu practica recunoştinţei, fă mai întâi câteva respiraţii lente şi profunde, apoi priveşte în jur şi numără-ţi binecuvântările.

Priviţi lumea cu ochii proaspeţi plini de recunoştinţă, care văd frumuseţea peste tot! Sinele vostru divin este îndrăgostit de viaţă şi îndrăgostit de a vedea, auzi, simţi şi experimenta. Starea egotică de conştiinţă întunecă experienţa vieţii reale, dar, fără vălul dorinţelor şi nefericirii ego-ului, viaţa reală este minunată, frumoasă, bogată, intensă şi vie.

Cei dintre voi care meditaţi ştiţi despre ce vorbesc. Cei care nu ştiţi veţi afla dacă vă dedicaţi meditaţiei pentru o perioadă de timp. Există acolo o lume cu totul nouă, vă aşteaptă un mod cu totul nou de a experimenta lumea odată ce renunţaţi la imaginarul eu şi începeţi să trăiţi viaţa din perspectiva sinelui vostru divin.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
31 iulie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Nd3YCacqvZM