<  Index mesaje de la Cristos


CRISTOS: Designerul şi proiectul Său

Capitolul 2, partea 1-a, "Designerul şi proiectul Său", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „All Grace: New Teachings from Jesus on the Truth About Life” (Totul este Graţie: Noi învăţături de la Isus privind adevărul despre viaţă).

Acest fragment nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake, dar el introduce partea a doua a capitolului 2.

R.P.

Jesus

DESIGNERUL ŞI PROIECTUL SĂU

«Designerul este o inteligenţă de neimaginat. Designerul nu poate fi cunoscut, nici chiar de către noi, cei din dimensiunile superioare. Percepţia noastră este că Designerul, Unimea, a existat dintotdeauna şi va exista întotdeauna, deşi creaţia a avut un început. Deci, la un moment dat, s-a luat decizia de a se crea ceva din Unime.

Creaţia a fost un fel de experiment: Ce se va întâmpla dacă...? Şi astfel a început o evoluţie a creaţiei şi, ca urmare, o evoluţie a Designerului. Putem presupune că nu va exista niciun sfârşit al creaţiei sau al evoluţiei sale, deşi am putea, de asemenea, să presupunem că Designerul ar putea conduce totul la un fel de finalizare, revenind la existenţa pură, doar ca Unime, fără formă, fără manifestare.

Noi, în dimensiunile superioare, putem face doar presupuneri despre Designer şi creaţie, pe baza a ceea ce am trăit din Designer şi ca creaturile care suntem sau altele pe care le-am întâlnit. Presupunem că creaţia are un scop, deoarece pare să servească unuia. Întrucât creaţia are ca rezultat creşterea şi schimbarea – evoluţia –, este normal să presupunem că evoluţia şi rezultatele ei sunt scopul creaţiei sau, cel puţin, că aceasta ar fi un scop suficient pentru ca creaţia să continue, căci altfel ea nu ar continua.

Alte rezultate ale creaţiei şi evoluţiei sunt creativitatea, bucuria, surpriza, experienţa, înţelegerea, învăţarea, explorarea, descoperirea, stimularea curiozităţii şi rezolvarea problemelor. Deci şi acestea pot fi scopuri ale creaţiei, deşi nu putem fi siguri care dintre ele sunt cele mai importante pentru Designer.

Este posibil ca creaţia să fi fost generată cu un anumit scop, apoi s-au descoperit multe alte răsplăţi, care au devenit şi ele scopuri. Ca în orice lucru din viaţă, nu există cauze şi efecte simple. Scopul creaţiei este un efect al ei, indiferent dacă creaţia l-a intenţionat sau nu.

Fiinţele vii, după cum ştim, au anumite trăsături comune. Pe baza acestora, presupunem că ştim ceva despre Designer. Inteligenţa este cea mai evidentă trăsătură a vieţii sensibile. Şi cum definim inteligenţa? Capacitatea de a gândi, de a rezolva probleme, de a ajunge la concluzii, de a planifica, de a proiecta, de a imagina?!

Toate acestea sunt capacităţi ale inteligenţei, dar mai există ceva nedefinibil, misterios: Cine sau ce anume doreşte să facă aceste lucruri? Inteligenţa fără voinţă nu s-ar deranja să gândească, să rezolve o problemă, să creeze, să-şi imagineze. Voinţa este integrată în inteligenţă. Fără ea, inteligenţa ar fi inutilă.

Voinţa este foarte misterioasă. Ce este ea? De unde vine? Cine a pus-o aici? Care este scopul său? Dacă ceva există, trebuie să aibă un scop. Oare Designerul şi-a dezvoltat inteligenţa şi voinţa, sau ele existau inerent în Unime? Nu vom afla niciodată răspunsurile la aceste întrebări şi nici nu avem nevoie. Mai important este că inteligenţa şi voinţa sunt trăsături esenţiale ale vieţii sensibile. Vi s-a oferit inteligenţă şi voinţă şi, probabil, Designerul are şi El aceste trăsături, căci altfel ele nu s-ar fi putut manifesta în voi.

Alte caracteristici care presupunem că aparţin Designerului, deoarece sunt, de asemenea, prezente oriunde în viaţa sensibilă sunt: dragostea, curiozitatea, pofta de joacă şi imboldul de a învăţa şi de a crea. Fără aceste trăsături, viaţa sensibilă nu ar fi putut să înflorească, să evolueze şi să ajungă ea însăşi creatoare.

Într-adevăr, acestea sunt o mulţime de presupuneri! Dar nu avem pe ce să ne bazăm decât pe raţionamente şi pe experienţa noastră de viaţă şi referitoare la Unime, căci noi suntem capabili să experimentăm Unimea.

Pentru unii, poate părea ciudat că eu, pe care l-aţi cunoscut şi onorat ca Isus Cristos, nu sunt atotcunoscător, chiar dacă sălăşluiesc în altă dimensiune. Dar, relativ vorbind, sunt doar ceva mai avansat decât voi. Sunt capabil să comunic şi să mă identific cu voi, pentru că am avut multe vieţi omeneşti pe Pământ. Fără acestea, rolul meu în ceea ce priveşte Pământul ar fi limitat, deoarece doar „Fiind om, nimic din ce-i omenesc nu-mi este străin”, după cum se spune.

Unii s-ar putea simţi buimăciţi că discut lucruri de natură metafizică, eu nefiind perceput ca un învăţător de metafizică. Dar Isus din Nazaret a fost doar una dintre multele, multele încarnări ale mele, indiscutabil cea mai recunoscută şi admirată.

Eu, ca şi voi, sunt mult mai mult decât o anumită încarnare de om şi am continuat să evoluez mai sus de starea iluminată din viaţa respectivă. Iluminarea marchează sfârşitul vieţilor voastre pe Pământ, cu excepţia cazului în care alegeţi să vă întoarceţi pe Pământ pentru a fi de folos. Odată ce iluminarea este atinsă, evoluţia spirituală continuă în alte dimensiuni non-fizice.

Deci vă vorbesc ca cel pe care l-aţi cunoscut drept Isus Cristos; şi totuşi, eu nu mai sunt acela. Mă prezint astfel, deoarece îmi serveşte scopului de a mă conecta cu voi şi este o modalitate de a vă putea preda, de la acest nivel, înţelepciunea universală pe care v-am învăţat-o şi atunci. Apreciez deschiderea voastră cu privire la această chestiune, deoarece nu toată lumea este dispusă să accepte existenţa altor dimensiuni. Dacă veţi continua să vă păstraţi mintea deschisă, vă voi spune mai multe despre design.

Designul are, în mod evident, o inteligenţă în spatele lui – pentru că funcţionează! Dacă ai proiectat ceva şi funcţionează, se datorează faptului că ai avut o idee şi ai încercat o serie de lucruri până când a ajuns să funcţioneze. De unde ştim că funcţionează? Pentru că este previzibil. Este guvernat de legi previzibile. Dacă proiectaţi un ceas, de exemplu, îl proiectaţi să funcţioneze în mod previzibil sau ar fi inutil. Legile ce susţin viaţa în dimensiunea voastră, ceea ce numiţi legile fizicii, sunt o dovadă a unui design, a intenţiei de a proiecta ceva care să funcţioneze. Această intenţie reflectă atât inteligenţa, cât şi voinţa de a crea, lucru pe care îl aveţi în comun cu Designerul.

Predictibilitatea face ca creaţia să funcţioneze, dar imprevizibilitatea o face interesantă! Creaţia a fost concepută nu numai să funcţioneze, ci să fie şi interesantă. Interesantă pentru cine? Asta sugerează, de asemenea, inteligenţă. La fel cum voi găsiţi că schimbarea, provocarea şi interactivitatea sunt interesante, putem deduce din creaţie că şi Designerul se bucură de schimbare, provocare şi interactivitate. Fără imprevizibilitate, designul nu ar fi distractiv, interesant şi nu ar genera progres. Imprevizibilitatea face posibile curiozitatea, descoperirea şi evoluţia nesfârşite.

Am văzut că în design a fost introdusă predictibilitatea. Dar cum este implementată imprevizibilitatea în design? Două cuvinte: liberul-arbitru. Daţi unor creaturi liberul-arbitru şi viaţa va deveni interesantă şi se va dezvolta. De asemenea, liberul-arbitru transformă creaturile în creatori. Totuşi, dacă toate creaturile ar avea liber-arbitru, am avea necazuri!

Unele creaturi sunt concepute pentru a-i susţine pe cei care sunt hărăziţi să fie creatori. Cei destinaţi a fi creatori au liber-arbitru, iar cei care nu sunt destinaţi a fi creatori nu-l au. Un plan bun, ce zici?!

Dacă ai fi Designerul, cum ai face acest design şi mai interesant, distractiv, provocator şi capabil de dezvoltare? Păi, te-ai alătura creaţiei, decât să stai separat de ea! Ai deveni creatorii pe care i-ai proiectat, în loc să-i observi doar. Şi de ce să te opreşti aici?! De asemenea, ai deveni orice alt aspect al creaţiei. Ai putea experimenta, nu doar observa, cum este să fii o pasăre, un copac, un microb, o stâncă, apa, un elefant – fiecare aspect al vieţii. Ce distracţie! Dar, precum creatorii, ai putea şi manipula ori influenţa tot ce înseamnă viaţă. Ai putea experimenta cum este să fii tot ceea ce ai creat şi, de asemenea, ai avea un mijloc de influenţă din interiorul creaţiei, nu numai din afara creaţiei.

Acum vă dezvoltaţi o abilitate similară prin tehnologia realităţii virtuale. Prin această tehnologie, puteţi experimenta realităţi pe care nu le-aţi fi putut experimenta niciodată şi puteţi face alegeri în cadrul acelor realităţi care modelează acele experienţe. O astfel de implicare şi interactivitate este mult mai interesantă decât vizionarea unui film.

Prin intermediul tehnologiei de realitate virtuală, vă extindeţi şi vă exploraţi abilitatea de creatori, iar acesta este doar începutul. Când veţi ajunge în dimensiunea noastră, atunci veţi putea crea orice doriţi fără nicio tehnologie! Până atunci, nu veţi putea crea ceva care să poată distruge viaţa înainte de sorocul ei.

Şi acum, în legătură cu cea mai importantă componentă a acestui design: dragostea. Ce aduce dragostea în design?»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
4 august 2020