<  Index mesaje de la Cristos


CRISTOS: După cum gândeşte omul, aşa este el (1)

Partea 1-a din capitolul 8, "După cum gândeşte omul, aşa este el", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi). Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, ea fiind cea care îi citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 2 august 2020).

R.P.

Jesus

DUPĂ CUM GÂNDEŞTE OMUL, AŞA ESTE EL (1)

«Puţine cuvinte mai înţelepte decât acestea din Proverbe au fost rostite vreodată: „Aşa cum gândeşte omul, aşa este el.” Mulţi trăiesc într-un iad pe care şi l-au făurit singuri, fără să îşi dea seama de responsabilitatea lor. Şi pentru că nu îşi dau seama de acest lucru, rămân blocaţi. Voi face tot posibilul în acest capitol să vă ajut să-i vedeţi inutilitatea. Viaţa poate fi dificilă, dar nu trebuie să fie un iad.

Se spune că iadul este un loc al chinurilor eterne. Este ceva pe care sinele tău divin nu l-ar dori niciodată nimănui, dar ego-ul s-ar putea să-l dorească. Deoarece ego-ul este lipsit de dragoste, el nu are empatie, nici remuşcări şi nici busolă morală. Singura sa busolă sunt dorinţele sale, iar acestea îl bagă în necazuri. Aşadar, ego-ul a născocit un loc – Iadul – unde ameninţă că vor ajunge oamenii sau el însuşi, dacă nu stă cuminte. Ego-ul foloseşte teama pentru a-i intimida şi manipula pe ceilalţi, în ciuda faptului că iubirea funcţionează mult mai bine. Dar ce ştie ego-ul despre iubire? Ştie doar de frică.

Iadul este o reflexie a ego-ului, a urii, a urii-de-sine, a egoismului şi a intoleranţei ego-ului. Iadul este cel mai rău coşmar al tuturor. Este lipsit de iubire, simpatie, compasiune şi iertare, fără nicio scăpare. Este ceea ce rezultă când se elimină din viaţă dragostea, compasiunea şi iertarea.

Din fericire, dragostea, compasiunea şi iertarea compun o mare parte din viaţa pe Pământ. Şi, din fericire, adevărata voastră natură nu este deloc asemănătoare cu ego-ul. Tocmai pentru că nu sunteţi ca ego-ul, Iadul este cel mai rău coşmar al vostru. O lume sau un tărâm fără iubire ar fi, într-adevăr, oribil pentru fiinţe ca voi, alcătuite din iubire. Nefericirea, disperarea şi cruzimea ar fi insuportabile.

Şi totuşi, societăţile pot degenera într-un fel de iad. Asta se întâmplă când ego-ului i se permite să domnească. Ce ţine ego-ul sub control? Pe lângă adevărata voastră natură şi busola morală înnăscută, care vă îndreaptă spre iubire, ego-ul se ţine sub control într-o oarecare măsură prin superego, care este un aspect al ego-ului care judecă şi pedepseşte ego-ul prin sentimente de ruşine şi vinovăţie – o dezvoltare interesantă în evoluţia umană!

Prin dialogul interior negativ, ruşinare şi ura-de-sine, te judeci şi te pedepseşti în gând pentru greşelile tale şi pentru lucrurile pe care ego-ul te determină să le faci: „Eşti atât de prost! Cum ai putut face asta? " sau „N-o să ajungi nicăieri pe calea spirituală” sunt genul de lucruri pe care ţi le spui. Acesta este superego-ul. Superego-ul crede în folosirea pedepsei şi cruzimii pentru a se îndrepta pe sine şi pe alţii. Superego-ul nu este mai evoluat decât foarte primitivul ego care l-a născut.

Problema cu ruşinea este că nu este nici cel mai bun element de descurajare a comportamentului urât şi nici cea mai bună metodă de învăţare. Ruşinea este neiubitoare şi dureroasă, şi există un preţ pentru ruşine, plătit de stima-de-sine. Când beşteleşti pe cineva, aşa cum face ego-ul, acea persoană capătă sentimente negative despre ea însăşi şi rămâne vulnerabilă la manipularea ulterioară a ego-ului. Ruşinea ţine oamenii în starea egotică de conştiinţă, într-o stare de negativitate.

Pentru a reforma şi a transforma cu adevărat oamenii, ei au nevoie de sprijin pentru a ieşi din starea egotică de conştiinţă. Primul lucru de care au nevoie este dragostea şi iertarea din partea celorlalţi. Acest lucru le face mai uşor să se ierte pe sine şi să se conecteze cu iubirea din interiorul lor. Atunci, le va fi imposibil să se comporte urât.

Acesta este motivul pentru care iertarea este atât de importantă şi un instrument atât de valoros pentru transformarea personală şi socială. Iertarea le permite oamenilor să reînceapă cu un nou elan şi să se reconecteze cu natura lor iubitoare înnăscută, decât să rămână blocaţi în starea egotică de conştiinţă, din cauza vinovăţiei, ruşinii sau slabei stime-de-sine. Odată ce oamenii se racordează la dragostea adevăratei lor naturi, încep să se iubească pe ei înşişi, iar apoi se vor comporta cu iubire faţă de ceilalţi.

Ca societate, trebuie să ajutaţi oamenii să oprească cercul vicios al urii-de-sine, iertându-i şi oferindu-le abilităţi pentru a se îmbunătăţi şi a deveni mai iubitori. Prima abilitate de oferit lor este meditaţia. Învăţaţi-i să mediteze. În acest mod, oamenii se pot conecta cel mai uşor cu adevărata lor natură şi pot vedea adevărul despre acea voce din cap. Odată ce intră pe acest drum, transformarea devine posibilă. Nimeni nu este atât de refractar încât să nu poată fi elevat ajutându-l să se branşeze la natura lui iubitoare înnăscută. Există o soluţie la o mare parte a criminalităţii şi violenţei din societate.

Celălalt mijloc de înălţare sufletească a oamenilor este să vă preocupaţi de nevoile lor de bază, dacă ele nu sunt satisfăcute. Iubiţi-i oferindu-le ceea ce le trebuie pentru a fi membri sănătoşi ai societăţii. Au nevoie de mâncare? Daţi-le. Au nevoie de instruire sau educaţie? Daţi-le. Au nevoie de vindecare emoţională sau de îngrijirea sănătăţii? Daţi-le.

Acest lucru este evident, nu-i aşa?! Dacă oamenii comit infracţiuni fiindcă le lipsesc necesităţile de bază ale vieţii, atunci societatea le-a înşelat aşteptările. Slujirea în acest fel a celor din societatea în care trăiţi este o politică bună şi face bine societăţii. Dacă nu o faceţi, veţi plăti preţul prin crime, închisori, tulburări sociale şi nefericire.

„Orice faceţi celui mai mic dintre fraţi, Mie îmi faceţi” înseamnă că orice bine sau rău faceţi altuia, vi-l faceţi singuri. Ceilalţi sunteţi voi sub o altă mască. Aveţi grijă de ei pentru că aşa vreţi să fiţi trataţi şi voi. Vă „iubiţi unul pe celălalt” fără excepţii – pentru că nu există excepţii: Toţi sunt Dumnezeu. Fiecare om este chiar sinele tău, eul tău divin, deghizat.

Oamenii sunt vindecaţi şi înălţaţi sufleteşte de un singur lucru: de iubire. Societatea se poate îmbunătăţi doar prin iubire, nu prin pedepse sau tratamente discriminatorii. Iubirea nu aşteaptă nimic în schimb, este grijulie şi miloasă. Iubirea este dreaptă şi înţeleaptă. Iubirea dăruieşte, dar este suficient de înţeleaptă să dăruiască doar ce este necesar şi nu mai mult. Sunteţi întotdeauna ghidaţi în ce dăruiţi prin intuiţie, înţelepciunea interioară şi simţirea a ce-i just.

Motivul invocat adesea pentru a nu dărui celor în nevoie este că i-ar răsfăţa sau i-ar face să fie leneşi sau slabi. Este adevărat că a dărui în mod nepotrivit sau a dărui prea mult îi poate duce la dependenţă sau lipsă de încredere-în-sine. Din păcate, acest raţionament este deseori doar pretextul pentru a fi egoist şi nepreocupat de alţii. Fii tu „îngrijitorul fratele tău” (Geneza 4). „Fă-le altora aşa cum ai vrea să-ţi facă şi ei ţie.” Dăruieşte – fie şi numai ca să te asiguri că şi ţie îţi va fi dat când vei avea nevoie, în conformitate cu legea karmei.

Când oamenii dăruiesc, descoperă că generozitatea este propria sa răsplată şi vor continua să dăruiască pentru că se simt bine, pur şi simplu. Şi de ce vă face dăruirea să vă simţiţi bine? Pentru că este lucrul care trebuie făcut. Bineînţeles, faceţi ceea ce vă reconfortează, dar nu în sensul plăcerii fizice, ci ceea ce este bun în esenţă. Iubirea vă face să vă simţiţi bine, iar acest sentiment plăcut face parte din sistemul vostru de ghidare interioară.

Am spus că este imposibil să te iubeşti pe tine însuţi dacă crezi că eşti ego-ul şi dacă te comporţi ca ego-ul, deoarece ego-ul se comportă urât. Când începi să dăruieşti mai mult şi să iubeşti mai mult, totul se schimbă, deoarece faci opusul ego-ului. Recompensa pentru că dăruieşti nu este doar că îi faci pe ceilalţi să se simtă bine, lucru absolut cert, ci că te face să te simţi bine cu tine.

Această ultimă parte este importantă: te face să te simţi tu bine! Ai puterea de a te face să te simţi bine şi de a face lucruri care te conduc la iubirea-de-sine. Aţi avut întotdeauna această putere, dar majoritatea oamenilor nu o folosesc la maxim. Sunt prea ocupaţi să se facă să se simtă rău, creându-şi singuri iadul.

La fel cum viaţa poate fi iadul, viaţa poate fi şi raiul, în funcţie de ceea ce gândeşti şi crezi. Aşadar, revenim la tema capitolului: „Aşa cum gândeşte omul, aşa este el.” Şi am putea adăuga: Aşa cum gândeşte omul, aşa se simte. Gândurile tale te determină să fii într-un anumit fel şi să te simţi într-un anumit fel. Deci, hai să explorăm chestiunea asta în continuare.

Totul începe cu un gând: Un gând îţi apare în minte. Nu tu l-ai pus acolo, nu tu l-ai chemat, nu l-ai ales dintre alte multe gânduri; doar s-a afişat spontan. N-ai avut nimic de-a face cu apariţia lui. De unde a venit acest gând?

A venit din mintea ta inconştientă. Deşi mintea inconştientă este misterioasă, nu este chiar un teritoriu complet necunoscut. Oamenii au aflat despre mintea inconştientă de multă vreme. Este un depozit. Stochează amintiri şi tot felul de informaţii şi condiţionări pe care le-ai adunat de-a lungul acestei vieţi şi al tuturor celorlalte vieţi ale tale. De asemenea, găzduieşte inconştientul colectiv, care stochează impresiile provenind din istoria umanităţii. Şi stochează programarea care este ego-ul.

Dar asta nu este totul: Mintea inconştientă este şi un portal către suflet. Prin asta vreau să spun că, din programarea stocată în mintea inconştientă, fac parte lecţiile sufletului şi planul sufletului, inclusiv personalitatea, karma, talentele, problemele psihologice, rănile şi tendinţele din vieţile trecute.

Pe scurt, mintea inconştientă stochează informaţii din viaţa actuală, vieţile trecute şi istoria umanităţii, precum şi programele sufletului şi programarea ego-ului. La fel cum computerul este programat pentru a îndeplini sarcini specifice, aveţi o programare care vă determină să reacţionaţi la viaţă prin obiceiuri şi tendinţe.

Aceasta înseamnă că nu controlaţi ce gânduri se ivesc din mintea inconştientă şi apar sub forma acelei voci din cap. Ele sunt determinate de forţe mai presus de voi, dintre care unele sunt binevoitoare, dar altele nu, căci mai există un aspect al minţii inconştiente care trebuie menţionat: influenţa negativă a entităţilor non-fizice.

La fel cum cei care vă ghidează lucrează cu mintea inconştientă pentru a vă ajuta şi a vă vindeca, şi entităţile non-fizice negative vă pot influenţa prin mintea inconştientă – dacă sunteţi într-o stare negativă. Acesta este un motiv în plus pentru a avea gânduri cât mai pozitive, aspect despre care voi spune mai multe imediat.

Menţionez aceste entităţi negative, deoarece este important să înţelegeţi că unele dintre cele mai urâte, odioase şi violente gânduri pe care le aveţi vin de dincolo de voi şi de dincolo de ego, de la entităţi non-fizice care şi-au pierdut direcţia şi sunt deconectate de la dragoste.

Ezit să folosesc cuvântul „posedat”, pentru că este atât de încărcat, dar aceste entităţi negative pot folosi mintea inconştientă pentru a determina oamenii să facă lucruri pe care ei nu le-ar face niciodată dacă nu ar fi fost sub influenţa lor. Această influenţă se produce în mare parte prin vocea din cap, care apare din mintea inconştientă.

Nu trebuie să vă fie teamă de aceste entităţi, deoarece nu sunt puternice. Dar ele îi fac pe mulţi să se urască pe ei înşişi şi chiar să-şi facă rău lor şi altora. Ele sunt cu certitudine implicate în majoritatea sinuciderilor şi crimelor violente şi a altor comportamente sociopate. În cele din urmă, aceste entităţi negative vor „vedea lumina”, concret şi la figurat, şi vor reveni la iubire, aşa cum face toată lumea.

Dacă acest fenomen ar fi înţeles mai pe larg, ar exista mai multă compasiune pentru comportamentul infracţional şi instrumente mai bune de abordare. Aşa cum se întâmplă acum, negativitatea direcţionată de societate faţă de cei influenţaţi în acest fel le face pe entităţile negative să fie câştigătoare, căci ele nu-şi doresc altceva decât să propage frica şi ura în societatea umană.

Dacă doriţi să înţelegeţi mai multe despre acest fenomen şi cum să abordaţi această negativitate, vă trimit la cartea autorului de faţă “A deveni liber: trecerea dincolo de negativitate şi credinţele limitative” (Gina Lake – “Getting Free: Moving Beyond Negativity and Limiting Beliefs”). Ideea pe care vreau să o exprim aici şi acum este că gândurile voastre de ură şi foarte negative, literalmente, nu sunt ale voastre. Gândurile cele mai întunecate nu provin din ego, ci de dincolo de voi. Sunt plantate în mintea voastră inconştientă de cei care doresc să vă manipuleze şi să creeze haos în lume.

Nu există niciun motiv să vă simţiţi rău că aveţi aceste gânduri sau chiar gândurile propriului ego. Ele nu vă caracterizează. Adevărata voastră natură este dragostea şi nimic din ce fac aceste entităţi nu poate schimba asta. Aşa cum am spus, aceste entităţi nu sunt puternice, decât dacă le credeţi şi le faceţi jocul.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
6 august 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=AxF2luXnJ1c