<  Index mesaje de la Cristos


CRISTOS: Recunoştinţă, bucurie, iubire, bunătate, frumuseţe

Capitolul 3, partea a 2-a, "A vedea binele", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „All Grace: New Teachings from Jesus on the Truth About Life” (Totul este Graţie: Noi învăţături de la Isus privind adevărul despre viaţă).  Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, ea fiind cea care îi citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 3 martie 2019).

R.P.

Jesus

RECUNOŞTINŢĂ, BUCURIE, IUBIRE, BUNĂTATE, FRUMUSEŢE

«Recunoştinţa este atât un semn că priveşti prin ochii sinelui divin, cât şi un mijloc de a-ţi muta privirea din perspectiva ego-ului în cea a sinelui divin. Recunoştinţa este atât un instrument care te duce Acasă, cât şi un mijloc de a şti că ai ajuns. Recunoştinţa, precum pacea şi iubirea, este o calitate a adevăratei tale naturi.

Sinele tău Divin este profund recunoscător pentru viaţa într-un corp fizic şi pentru şansa de a învăţa, explora, crea, creşte şi iubi. Acestea sunt scopurile generale ale Unimii când se întrupează, dar Ea are şi un scop mai specific pentru fiecare individ, care este descoperit şi împlinit când urmezi ceea ce te bucură.

Bucuria este o altă calitate a adevăratei tale naturi. Când urmezi bucuria, ea te duce Acasă şi, precum recunoştinţa, când îţi invoci bucuria din tine, ea te poate conduce din starea egotică de conştiinţă la pacea şi dragostea adevăratei tale naturi.

S-ar putea să sune ca o dilemă fără ieşire. Pentru a trăi bucuria trebuie să trăieşti bucuria, dar nu asta spun. Ci, pentru a trăi bucuria, trebuie doar să fii dispus să o trăieşti, să fii dispus să o chemi. Această voinţă şi intenţia de a experimenta bucuria te duce la bucurie. Când te deschizi spre bucurie, ea a şi venit. Atât de binevoitoare şi încurajatoare este viaţa! Ca o baghetă magică, încrederea că bucuria îţi este disponibilă, ţi-o şi aduce în faţă.

Bucuria a fost mereu acolo, ascunzându-se la vedere. Recompensându-te cu bucurie pentru simpla deschidere către bucurie, viaţa te învaţă să spui “da” Adevărului. Viaţa te învaţă şi că, atunci când spui “da” negativului, aia primeşti. Atunci negativul ajunge sau rămâne în prim-plan şi asta devine experienţa ta de viaţă.

Eşti puternic. Poate că nu ai prea mult control asupra vieţii, dar ţi s-a dat multă putere – puterea de a-ţi determina modul în care simţi viaţa şi ce experimentezi în viaţă. Există atât de multe de experimentat în viaţă!

La ceea ce acorzi atenţie, dintre numeroasele posibilităţi, este ceea ce trăieşti. Dă-i minţii egotice negativitate şi asta vei obţine. Dă-i bucurie, pace, dragoste sau recunoştinţă şi asta obţii.

Divinul, Tatăl, este precum cel mai bun părinte înţelept. Un părinte înţelept nu-şi răsplăteşte copilul când se comportă fără iubire sau distructiv, ci când se dezvoltă în direcţii care îi sunt de folos. Toată această modelare a comportamentului pe care o face Divinul nu este pentru plăcerea sau din capriciul Divinului, ci pentru binele Întregului, care este şi binele individului, iar aceasta este încă o dovadă a bunătăţii care sprijină viaţa.

Scopul vieţii este creşterea, învăţarea, expansiunea şi creativitatea Întregului, care se realizează prin creşterea, învăţarea, expansiunea şi creativitatea individului. Ceea ce este bun pentru Întreg este, de asemenea, bun pentru individ şi invers.

Designerul a învăţat câteva lucruri despre design şi ştie ce anume funcţionează. În creaţie, funcţionează dragostea, funcţionează bunătatea. Fără iubire, ar fi imposibil să funcţioneze creaţia, la fel cum societăţile funcţionează doar în măsura în care se bazează pe iubire. Acest lucru se datorează faptului că Întregul şi părţile sale nu sunt, de fapt, separate, aşa că ar fi imposibil ca ele să fie în contradicţie. Pot fi braţele tale în contradicţie cu corpul tău?! De ce ar fi?! Şi chiar ar fi chiar posibil?!

Iubirea este cooperarea firească a Unimii cu părţile create din Ea însăşi. Iubirea face ca corpurile voastre şi lumea să funcţioneze, în măsura în care iubirea nu este stânjenită de impulsurile ego-ului şi emoţiile distructive.

Adevărul este cunoscut chiar şi de celulele fiinţei tale. Celulele cooperează perfect între ele în mod natural şi asta ar face şi oamenii, dacă nu ar exista mintea egotică. Ea pune indivizii în contradicţie cu ei înşişi, unul cu celălalt şi cu Întregul.

Mintea egotică împiedică oamenii să-şi găsească locul în Întreg. Asta-i o problemă. Cum să te trezeşti din iluzia creată de mintea egotică? Afli asta chiar acum. Ce descoperire minunată! Poţi să simţi cum divinul din tine savurează această descoperire? Poţi simţi emoţia Divinului? În viaţă, bucuria şi emoţia ta sunt bucuria Divinului.

Bucuria este iubire. Am putea spune că bucuria este o calitate a iubirii sau că iubirea este o calitate a bucuriei. Ele nu se simt diferit. Când o trăieşti pe una dintre ele, o experimentezi şi pe cealaltă. Dacă intri în contact cu ceva cu drag, înseamnă că ai fost îndeajuns de prezent faţă de acel lucru ca dragostea să curgă către el, şi trăieşti bucuria. Eşti răsplătit cu bucurie pentru că iubeşti. Aşa că, haide să explorăm puţin ce este iubirea.

Dragostea este cine eşti tu. Asta înseamnă că, de fiecare dată când eşti cel ce eşti cu adevărat, fără a mai crede că ai fi imaginarul tu, atunci trăieşti iubirea. Singurul caz în care nu poţi trăi această iubire este doar când eşti ocupat să experimentezi altceva, cum ar fi gândurile tale.

Aceasta, desigur, este condiţia umană. Oamenii îşi trăiesc gândurile despre viaţă mai mult decât trăiesc viaţa reală. Este surprinzător, nu-i aşa?! Majoritatea oamenilor trăiesc cele mai multe momente din viaţă printr-un văl de idei.

De exemplu, priveşti un scaun, dar ceea ce vezi cu adevărat este „scaunul pe care bunica mi l-a dat când eram fetiţă”. Sau vezi o persoană, dar ceea ce vezi cu adevărat este că „acea persoană este bătrână”. Sau simţi o senzaţie neobişnuită şi îţi faci griji că ceva “este foarte în neregulă”. Sau ai o experienţă şi crezi că „asta nu ar fi trebuit să mi se întâmple”.

Astfel de gânduri sunt urmate instantaneu de o emoţie, ceea ce face ca iluzia provocată de acest gând să pară şi mai reală. În realitatea iluzorie, scaunele nu sunt doar scaune, oamenii nu sunt doar oameni, senzaţiile nu sunt doar senzaţii şi experienţele nu sunt doar experienţe. Mintea transformă orice trăieşti într-o poveste şi sentimente. Aceasta este lumea iluzorie în care trăieşte sinele tău iluzoriu.

Această realitate generată de minte este formată din credinţe şi poveşti despre tine, ceilalţi, experienţele tale şi viaţă, în general. Aceste idei colorează şi distorsionează realitatea, făcând dificil să simţi iubirea care curge în mod natural din fiinţa ta către viaţă moment de moment. Percepţiile şi poveştile ego-ului blochează acest flux de iubire.

Pentru a-l debloca, realitatea trebuie percepută clar aşa cum este ea. Dragostea, bunătatea trebuie percepute. Cum arată bunătatea? Recunoşti bunătatea după cum te simţi când o vezi. Perceperea bunătăţii te pune în legătură cu propria ta bunătate. Bunătatea percepe bunătatea şi se reflectă înapoi la tine.

Aceasta poate funcţiona ca o buclă de feedback pozitiv. Cu cât trăieşti mai mult bunătatea, cu atât devine mai puternic sentimentul lăuntric al bunătăţii.

Bunătatea, desigur, se simte ca iubire şi bucurie, care sunt răsplata pentru perceperea bunătăţii. A vedea bunătatea este alegerea ta, care poate fi făcută în orice moment.

Conştient sau inconştient, alegi la ce acorzi atenţie, pe ce te concentrezi. Poţi alege în mod conştient să vezi bunătatea şi îţi poţi cultiva această alegere, astfel încât să devină mai automată.

Cu cât alegi mai des în mod conştient să percepi bunătatea, cu atât poţi deveni mai fericit. Când ai intenţia de a percepe bunătatea, activezi bunătatea din tine şi te simţi bine. Perceperea bunătăţii îţi dă o senzaţie plăcută. Acesta este un mod de a te face fericit.

La fel cum stă în puterea ta să trăieşti bucuria, stă în puterea ta să cauţi bunătatea în orice: într-un fruct, un act amabil, ochii cuiva, un câine, un sunet frumos, chiar şi o culoare. Capacitatea de a vedea bunătatea este înnăscută în tine. Tot ce trebuie să faci este să fii dispus să o vezi. Te deschizi la această posibilitate şi atunci îţi este oferită experienţa bunătăţii. Pur şi simplu, se întâmplă. Nu este ceva ce faci, ci mai degrabă o experienţă pe care te laşi s-o primeşti. Acorzi atenţie la ceva suficient de mult timp până realizezi că bunătatea e acolo.

De exemplu, atunci când cineva este bun cu tine, poţi observa cum acea bunătate îţi deschide inima, fie şi numai pentru o secundă. Cât timp anume îţi rămâne deschisă inima depinde de cât de multă atenţie îi dai şi dacă hrăneşti sentimentul de bunătate şi recunoştinţă produs de acel act amabil. Fiecare act de iubire, fie că primeşti sau dăruieşti iubire, este o şansă de a experimenta bunătatea din interiorul tău.

Pentru a experimenta bunătatea dintr-un obiect, obiectul nu trebuie să fie frumos în sensul obişnuit, deoarece totul are propria sa frumuseţe. Cu toate acestea, este adesea mai uşor de observat bunătatea într-un cer frumos sau o floare frumoasă, decât într-un cer ameninţător sau o floare ofilită, din cauza asociaţiilor de idei. Totuşi, odată ce te-ai obişnuit să vezi bunătatea în lucrurile frumoase, devine mai uşor să vezi bunătatea în lucrurile mai obişnuite. Observă cum te simţi când îţi laşi privirea să se umple de ceva frumos, fără a pune etichete sau a comenta mental despre asta.

Frumuseţea îţi deschide inima în mod natural şi uşor. Observă cum se simte energetic în corp această experienţă. Bunătatea se simte într-un anumit fel în corp. Această experienţă este dificil de descris, dar, din fericire, descrierile nu sunt necesare, deoarece cunoşti deja acest sentiment.

Aşadar, atunci când experimentezi bunătatea şi frumuseţea naturii sau a unei persoane sau a unui obiect, doar observă asta şi zăboveşte în acea experienţă. Această frumuseţe şi bunătatea ei este un cadou pentru tine. Este recompensa pentru a fi om, pentru a avea un corp şi simţuri. Acestea îţi sunt date pentru a putea simţi frumuseţea şi bunătatea ta şi a vieţii. Dumnezeu te iubeşte şi, prin tine, iubeşte orice altceva, prin instrumentul remarcabil care este corpul tău. Poţi simţi şi tu bunătatea corpului în care trăieşti şi darul pe care-l reprezintă pentru tine?

Neîntreţinând nicio idee despre acest lucru uimitor care este corpul tău, de exemplu, doar simte-ţi degetele în timp ce zboară pe tastatură ca şi cum ar avea o minte proprie, pe care, de altfel, o şi au. Ce bunătate este că eşti capabil de a scrie şi citi în acest mod! Ce minune este că poţi face tot ce faci! Ce bunătate se află în spatele inteligenţei care îţi permite să faci acele lucruri! Orice poţi face este un cadou, un miracol.

Voi sunteţi cea mai mare minune, căci inteligenţa şi designul vostru este foarte potrivit pentru a evolua, mai mult decât al animalelor şi plantelor, a căror evoluţie este mai lentă şi mai mărginită.

Sunteţi capabili să deveniţi creatori în moduri în care alte creaturi nu pot. Ce har vi s-a dat printr-o asemenea capacitate! Acest lucru vă permite să experimentaţi distracţia, bucuria, emoţia, descoperirea şi curiozitatea, pe care alte creaturi nu le vor cunoaşte niciodată. Ce har este viaţa pe care aţi primit-o!

Şi apoi, această planetă vă satisface toate nevoile. Ce cadou, câtă bunătate! Ploaia furnizează apa necesară fiecărui lucru viu. Soarele vă încălzeşte, vă luminează şi oferă energia care întreţine viaţa care vă susţine. Solul furnizează nutrienţii necesari pentru tot ce înseamnă viaţă. Totul susţine totul în acest ecosistem extrem de magnific şi complex, care se adaptează şi evoluează după nevoie. Ce har este că viaţa este atât de inteligentă, încât ştie exact cum să crească, cum să supravieţuiască, cum să se adapteze şi cum să servească restul creaţiei!

Viaţa susţine viaţa. Totul este pus aici pentru a servi totului. Cât de iubitor, cât de binevoitor, cât de bun!

Şi apoi, sunt ochii. Puteţi vedea bunătatea în ochii oamenilor? Bunătatea este atât de puternic vizibilă la unii, ei bine, în alţii este întunecată de gânduri, pierduţi temporar în iluzie. În ochi este cel mai vizibil sinele divin. Aceeaşi fiinţă divină priveşte prin ochii tuturor. Cel ce priveşte este acelaşi în toată lumea, aceeaşi Unime sub aparenţe diferite. Ce vedeţi în ochii celor a căror ochi sunt limpezi – de exemplu, în Dalai Lama? Afecţiune, bunătate, dragoste, încântare – aceasta este adevărata voastră natură.

V-am convins? Căutaţi în interior şi vedeţi unde puteţi găsi această bunătate. Descoperiţi-o şi hrăniţi-o în voi şi în ceilalţi. Acest act mărunt va schimba lumea.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 august 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=VJlq7ZQaoUU