<  Index mesaje de la Cristos


Conştiinţa vindecă

Capitolul 3, "Conştiinţa vindecă", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake este channel pentru Spiritul lui Cristos, ea fiind cea care îi citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată la 2 octombrie 2019).

R.P.

Jesus

Capitolul 3: CONŞTIINŢA VINDECĂ

«Astăzi voi vorbi puţin despre vindecare, deoarece vindecarea se desfăşoară indiferent dacă eşti conştient sau nu de ea, deci este foarte importantă în creşterea spirituală. Vindecarea face parte din viaţă. Te vindeci continuu. Evoluezi continuu. De asemenea, cel puţin potenţial, eşti rănit sau îţi întăreşti condiţionările negative continuu. Totuşi, vindecarea nu lipseşte de pe calea spirituală şi din viaţa oricui. Ceea ce este special pe calea spirituală este că, deseori, vindecarea poate fi accelerată, deoarece eşti mai conştient de ce anume trebuie vindecat şi de procesul de vindecare care se produce în mod natural în tine.

Viaţa este bună. Viaţa este plină de compasiune. Bunătatea susţine viaţa şi această bunătate vrea ce este mai bun pentru tine, aşa că îţi aduce tot ce ai nevoie, inclusiv vindecarea, în situaţiile indiscutabil dificile ale acestei vieţi de om. Spunând că bunătatea susţine viaţa, nu neg în niciun caz că viaţa este grea. Subliniez doar faptul că viaţa este, de asemenea, profund protectoare, înţeleaptă şi ştie exact ce aveţi nevoie pentru a vă vindeca şi a evolua în condiţia dificilă de fiinţe umane.

Viaţa este proiectată să fie provocatoare, dar aceste dificultăţi sunt concepute pentru a vă face să evoluaţi. Aceasta înseamnă că vi se oferă întotdeauna şi resursele de care aveţi nevoie – atât interioare, cât şi exterioare – pentru a depăşi dificultăţile cu care vă confruntaţi. Însă – şi aici este un avertisment – trebuie să utilizaţi resursele care vi se oferă, căci altfel, evoluţia va fi mai lentă decât ar trebui.

Astăzi, vreau să vorbesc cu voi despre cea mai valoroasă resursă a voastră: conştiinţa. Poate că nu pare cine ştie ce sau pare prea obişnuită şi simplă ca să fie importantă, dar vă asigur că este cheia evoluţiei. Progresul spiritual este, de fapt, determinat şi definit de câtă conştiinţă ai. Deşi toţi deţineţi o măsură egală din ea, nu toată lumea o foloseşte la fel de mult. Pe măsură ce progresaţi pe calea spirituală, capacitatea de a fi conştienţi creşte şi, prin urmare, capacitatea de a vă vindeca condiţionările. Acest lucru, la rândul său, vă accelerează în continuare evoluţia.

Am putea spune că a fi ancorat în starea egotică de conştiinţă înseamnă o lipsă de conştientizare. Eşti conştient numai de o mică felie de viaţă – în primul rând, de tărâmurile mentale, emoţionale şi senzoriale. Gândeşti, ai emoţii şi senzaţii. Ai putea întreba: „Mai există şi altceva?”, dar, de fapt, lucrul cel mai important – cel mai real – în viaţă se află dincolo de gândire, emoţie şi simţire. Ceea ce este cel mai real este însăşi Conştiinţa şi ce experimentează ea pe nivelurile extrasenzoriale.

Eul fals este conştient numai de gânduri, sentimente şi senzaţii – doar acestea sunt reale pentru el. Asta e lumea lui. Dar viaţa – realitatea – include şi ceea ce este dincolo de acestea, ceea ce le experimentează pe acestea şi animează viaţa. Ceea ce animă, experimentează şi acţionează în viaţă este, din lipsa unui termen mai bun, forţa vieţii manifestată ca omul care eşti. Această forţă a vieţii este cea care experimentează viaţa şi este conştientă de viaţă.

Această forţă a vieţii este adesea numită Conştiinţă, ca şi cum ar fi o entitate sau un lucru, dar este mai mult un verb: trăirea vieţii. Ceea ce acţionează prin tine şi orice alt lucru viu este această trăire conştientă fără margini, atotcuprinzătoare, mereu prezentă. Această Conştiinţă care eşti este aceeaşi Conştiinţă din orice – experimentând totul din puncte de vedere diferite, dar nedivizată de limitele corpului biologic sau de altceva.

Trezirea şi iluminarea înseamnă realizarea faptului că tu eşti aceea ce conştientizează şi experimentează viaţa „ta”. În măsura în care realizezi acest lucru, te eliberezi de suferinţă. Ceea ce te face să suferi sunt minciunile pe care vocea din capul tău le emite, pe care le crezi automat. Vocea din capul tău îţi spune minciuni sau jumătăţi de adevăr, care sunt cam inutile, dar par adevărate. Atâta timp cât vei crede în jumătăţile de adevăr ale minţii egotice, vei suferi. Cu adevărat, n-ai cum să scapi de asta. N-ai cum să ai în acelaşi timp şi gândurile bazate pe “eu”, şi eliberarea de suferinţă. Gândurile personale, inclusiv credinţele, opiniile şi emoţiile care provin din ele, sunt sursa suferinţei tale.

Pentru a progresa pe calea spirituală, aceste gânduri, credinţe, opinii, dorinţe egotice, temeri, îndoieli şi fantezii, care aparţin ego-ului – toate trebuie abandonate. Dacă încă nu eşti dispus să le abandonezi, este în regulă, dar a venit timpul să vă spun adevărul, astfel încât aceia dintre voi care sunt gata să progreseze să ştie care este preţul libertăţii. Nu este altul decât să renunţi la gândurile despre “tine”: toate credinţele şi ideile care creează falsul eu.

Cum să faci acest lucru? ai putea întreba. Nu este suficient să spui: „Bine, sunt gata să-mi abandonez gândurile. Ia-le de la mine.” Trebuie să decizi asta în mod conştient. Trebuie să le abandonezi. O faci îndepărtându-te de ele şi alegând, în schimb, să fii conştient de gândurile tale. Faci această simplă schimbare de la a te implica în gânduri la doar a le observa şi apoi a nu le mai atinge. În loc să te pierzi în gânduri, îţi acorzi atenţia – conştienţa – oricărui lucru pe care îl experimentezi aici-şi-acum.

În mod inerent, gândurile nu sunt aici-şi-acum. Ele sunt despre trecut, despre viitor şi despre prezent. Gândurile te ţin la distanţă de experienţa în aici-şi-acum. Pun o barieră în faţa realităţii, colorând-o şi distorsionându-ţi experienţa realităţii.

Dacă îţi conştientizezi gândurile şi emoţiile, te detaşezi de ele şi revii în contact cu realitatea, deoarece Conştiinţa este realitatea. Când te uneşti cu Conştiinţa, te uneşti cu realitatea. În orice moment, este real doar ceea ce nu vine şi nu pleacă, aşa cum spunea marele înţelept Ramana Maharshi. Singurul lucru care nu vine şi nu pleacă este Conştiinţa. Când vei realiza asta, te vei elibera de suferinţă.

Conştiinţa este, de asemenea, ceea ce vindecă toate credinţele greşite, jumătăţile de adevăr şi emoţiile negative inerente condiţiei umane. Când le conştientizezi, ele îşi pierd puterea de a te păcăli, de a te atrage în falsa lor realitate. Doar Conştiinţa vindecă, deoarece este singurul lucru aflat dincolo de falsa realitate. Cum ar putea ceva din falsa realitate să o vindece?! Doar ceva aflat dincolo de ea poate. Ori de câte ori apare vindecarea, este implicată conştientizarea.

Când spun „conştientizare”, nu mă refer la intuiţie sau înţelegere, deşi acestea pot apărea în spaţiul Conştiinţei când ceva străluceşte în lumina Conştiinţei. Conştientizarea despre care vorbesc conţine intuiţie, înţelepciune şi înţelegere, dar mai conţine şi iubire, acceptare şi compasiune, care sunt, mai presus de orice, ingredientele vindecării.

Conştiinţa vindecă, deoarece Conştiinţa este dragoste. Dragostea vindecă. Iar motivul pentru care vindecă este acela că vine din Dumnezeu, din adevărata ta natură. Nu eşti menit să suferi, iar atunci când te aliniezi cu natura ta divină, nu suferi. Dragostea şi suferinţa nu pot coexista. Suferi pentru că blamezi, judeci, simţi vinovăţie, îndoială, frică, dorinţă şi trăieşti tot felul de emoţii umane. În starea de iubire, niciuna dintre acestea nu există.

Poţi avea emoţii negative, nostalgii după trecut, fantezii despre viitor, ranchiuni şi resentimente, sau poţi avea iubire şi acceptare, dar nu le poţi avea pe amândouă. Acestea sunt două stări de conştiinţă distincte. De îndată ce intri în starea de dragoste, toate negativităţile şi suferinţele sunt vindecate pe loc, cât timp rămâi în aliniere cu iubirea. Vindecarea înseamnă o mutare de la o stare la alta: de la starea egotică la adevărata ta natură.

Deci, cum să treci de la o stare la alta, de la nemulţumire, frică, ură şi respingerea vieţii la iubire şi acceptare? Pur şi simplu, îţi muţi atenţia de la gânduri şi emoţii la aici-şi-acum. Mutarea atenţiei asupra experienţei reale de aici-şi-acum, care este în primul rând o experienţă senzorială, te va scoate din mintea egotică şi are potenţialul să te introducă în Prezenţă sau Conştiinţă, dacă rămâi atent la corp şi simţuri suficient de mult timp.

Această ultimă parte este cheia. Oamenii spun că e dificil să rămână în momentul prezent, deoarece vocea din capul lor îi atrage în lumea gândurilor şi a emoţiilor, în lumea sinelui fals. Şi totuşi, este nevoie doar de o deplasare a atenţiei. Numai că această schimbare a atenţiei trebuie să se stabilizeze în aici-şi-acum. Deşi menţinerea atenţiei în aici-şi-acum nu vine în mod natural, deoarece, în mod implicit, creierul se pierde în gânduri, totuşi, poţi învăţa să faci asta, prin meditaţie.

Odată ce îţi poţi menţine atenţia în aici-şi-acum şi ţi-ai dezvoltat o anumită capacitate de a-ţi observa gândurile, atunci condiţionările care pun în mişcare aceste gânduri pot fi vindecate; întâi, fiind capabil să vezi că acele gânduri sunt neadevărate sau doar parţial adevărate, şi apoi, acceptând că acele gânduri care vin şi pleacă sunt specifice condiţiei umane. Nu vei scăpa de vocea din capul tău, dar acea voce îşi va pierde puterea de a te capta pe măsură ce-ţi vei observa gândurile, fără să le crezi. În cele din urmă, acele gânduri nu vor mai apărea la fel de frecvent sau de intens.

Asta-i tot ce-i nevoie pentru a-ţi vindeca condiţionările, dar secretul este să înveţi să rămâi în Prezenţă suficient de mult timp, ca să poţi aduce acea Prezenţă sau Conştienţă în gândurile şi emoţiile tale. Când eşti prezent în gânduri şi emoţii, ele se relaxează, la fel cum te relaxezi când cineva te acceptă şi te lasă să fii aşa cum eşti. Aceasta este definiţia iubirii, nu-i aşa? Dragostea îl lasă pe el sau pe ea să fie aşa cum este, fără să-l judece, fără să-l respingă sau fără să-l certe. Poţi face acelaşi lucru cu gândurile şi emoţiile tale.

Dragostea vindecă şi o face atât de uşor! Când apare în momentul prezent un gând sau un simţământ, atunci iubeşte ce a apărut. Iubeşte-l din poziţia Conştiinţei, a conştientizării lui şi îngăduie-i să stea acolo până se relaxează şi pleacă. Acest mod de a fi nu este chiar atât de greu. Oricine îl poate face. Fiecare om are această capacitate de a accepta şi a sta în prezenţa unui gând sau sentiment suficient de mult timp pentru a-l vedea aşa cum este, a-i permite să existe şi a-l lăsa să plece.

Vă mulţumesc că aţi fost deschişi la acest mesaj. Vă mulţumesc că aţi fost aici. Sunt mereu cu voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
27 august 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=kUCBfJLhyZk