<  Index mesaje de la Cristos


A fi bun

Capitolul 5, "A fi bun", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 19 iulie 2019.

R.P.

Jesus

Capitolul 5: A FI BUN

«Bunătatea şi corelativele sale – compasiunea, acceptarea, răbdarea, seninătatea şi dragostea – toate o descriu şi sunt o condiţie pentru Conştiinţa Cristică. Cu alte cuvinte, cum vă simţiţi în Conştiinţa Cristică este acelaşi lucru cu ce trebuie să faceţi pentru a trăi Conştiinţa Cristică, dacă încă nu o trăiţi. De exemplu, bunătatea descrie Conştiinţa Cristică, iar recomandarea pentru a atinge Conştinţa Cristică este să vă comportaţi cu bunăvoinţă. Aşa cum am spus într-un mesaj anterior, când te comporţi ca şi cum ai fi luminat poate fi o punte către Conştiinţa Cristică.

Cu toate acestea, trebuie menţionat că gândirea binevoitoare nu este acelaşi lucru cu Conştiinţa Cristică şi nici nu reprezintă o punte către Conştiinţa Cristică, deşi gândurile pozitive sunt mai bune decât opusul lor şi ar putea duce la un comportament mai bun – dar nu neapărat. Gândurile nu sunt punţi de legătură cu acest tărâm misterios al sinelui tău divin, nici măcar gândurile bune sau cristice. Gândurile bune nu te vor duce la Conştiinţa Cristică.

Pentru a trăi sinele tău divin, trebuie să renunţi la toate gândurile şi doar să fii, doar să experimentezi: fii pacea, fii compasiunea, fii iubirea, fii curajul. Acestea sunt experienţe, nu atitudini sau moduri de a gândi despre tine, ci simţiri. Pentru a experimenta aceste simţăminte subtile, trebuie să încetezi să mai gândeşti, să nu mai apelezi la gândurile tale despre cum să fii, ci doar să fii.

De asemenea, poate că vei avea nevoie să opreşti orice mişcare, deoarece activitatea face mai dificilă rezonanţa cu acest tărâm subtil, unde sălăşluiesc iubirea şi pacea. Opreşte-te, stai tăcut şi experimentează dragostea, blândeţea, pacea, curajul şi puterea naturii tale divine. Acestea sunt cuvinte pe care le dăm misterului de nedescris care eşti, dar trebuie să treci dincolo de cuvinte, la experienţa indicată de aceste cuvinte. Natura ta divină poate fi trăită, dar nu poţi conceptualiza drumul către acea experienţă.

A fi bunătatea sau a fi pacea sau a fi iubirea este cu totul altceva decât a te gândi la tine ca fiind bun sau paşnic sau iubitor sau a încerca să manifeşti acele calităţi, căci doar asta poate face mintea, dar neputându-te conduce la adevărata ta natură. A manifesta aceste calităţi necesită să fii implicat în realitate – adică, în aici-şi-acum –, pe când gândirea se implică în ceea ce nu este real, în ce este imaginar.

Atunci când eşti aliniat cu bunătatea sau pacea sau forţa adevăratei tale naturi, există doar trăirea bunătăţii sau a păcii sau a forţei, aşa cum este simţită de corpul tău, dar fără senzaţia că „eu” ar avea această experienţă, fără nicio conexiune mentală cu un „eu”. Pe de altă parte, atunci când ai gânduri amiabile sau paşnice sau te gândeşti să fii bun sau senin, acesta este, de fapt, falsul sine care trăieşte în propria realitate, gândind aşa ca să se simtă el bine, concepând o imagine-de-sine pozitivă.

Acestea sunt două stări de conştiinţă diferite. Când vorbesc despre a fi bun sau a fi pacea sau a fi iubirea, înţeleg să renunţi la personalitate şi să simţi ce este dincolo de personalitate, lăsând acea stare să-ţi determine vorbele şi faptele – fără gânduri despre “tine”.

Când renunţi la persoana ta, la ego-ul tău, eşti în mod natural bun. În acea stare non-egotică, îţi este clar că bunătatea pe care o simţi nu este „a ta”. Bunătatea apare în mod natural sau se manifestă în acel moment, pentru că s-a făcut spaţiu pentru ea, deoarece ego-ul nu mai este prezent.

Când se întâmplă acest lucru, este evident că „tu” nu ai niciun merit că eşti bun şi nici nu există vreun „tu” care ar încerca să pretindă asta. Bunătatea, pur şi simplu, se exprimă prin tine, deoarece i-ai permis asta. Ego-ul tău nu-i mai stă în cale. Adevărata smerenie provine din alinierea cu acest mare adevăr: Atunci când manifeşti cel mai bun sine al tău, de fapt, n-are cine să se laude cu asta, pentru că bunătatea doar se exprimă prin tine.

Ori de câte ori „tu” ieşi din peisaj, rămâne adevărata ta natură. Spiritualitatea nu înseamnă atât a ajunge la o anumită stare, cât a elimina orice îţi întunecă starea ta naturală. Starea ta naturală – sinele tău divin – este întotdeauna aici, nu undeva într-o altă dimensiune sau în altă parte unde ar trebui să ajungi. Nu trebuie să mergi nicăieri pentru a trăi cine eşti; trebuie doar să-ţi dai seama că cine eşti este deja aici, dar ascuns de gândurile despre tine, care alcătuiesc sinele fals.

Cu toţii aţi mai auzit, fără îndoială, această învăţătură. Este învăţătura clasică nondualistă: Cel care eşti cu adevărat este deja aici. Dar am să adaug ceva care v-ar putea face să înţelegeţi mai concret. Ori de câte ori vă simţiţi bine, fericiţi, iubitori, mulţumiţi sau în pace, trăiţi cine sunteţi cu adevărat, chiar şi pentru o clipă. Atât de aproape este adevăratul sine. Şi de fiecare dată când vă comportaţi binevoitor, este adevăratul vostru sine cel ce o face.

Ştiţi deja cine sunteţi cu adevărat! O trăiţi de mai multe ori pe zi, fie şi numai în fugă. Poate că vă aşteptaţi ca această experienţă să fie mai profundă, mai cutremurătoare, mai interesantă decât aceasta – şi ego-ul îşi doreşte, cu siguranţă, să fie aşa –, dar sinele vostru adevărat este numai atâta: această pace, această iubire, această simplă fericire, această mulţumire, această bunătate.

Acum, dacă te concentrezi pe aceste simţiri – această trăire a sinelui tău adevărat – te vei scufunda mai profund în sinele tău adevărat şi vei avea o experienţă mai profundă despre cine eşti. Aceste sentimente de fericire, pace, dragoste şi mulţumire, care sunt adevărata ta natură, se vor simţi mai profund şi mai plăcut decât atunci când le atingi în treacăt. Poţi învăţa să extinzi astfel de trăiri ale adevăratei tale naturi, concentrându-te pe calităţile adevăratei tale naturi atunci când ele apar. Te concentrezi pe experienţa subtil-energetică a iubirii, bunătăţii, acceptării, păcii, puterii sau bucuriei, prezentă în corp.

Când apar astfel de clipe când trăieşti iubirea, bunătatea, acceptarea, pacea, puterea sau bucuria a cine eşti cu adevărat, ego-ul tinde să te priveze de ele, minimalizând experienţa sau trecând-o cu vederea şi apoi acoperind-o cu obişnuitul său comentariu la modă. Vocea din capul tău te distrage de la experienţa sinelui tău divin cu vreun gând. De obicei, aproape orice gând va fi de ajuns să te tragă înapoi în gândire. Vocea din capul tău nu are o misiune prea dificilă, pentru că fiinţele umane sunt uşor distrase de la simpla mulţumire, dragoste, bunătate, fericire şi pace a adevăratei lor naturi. Pur şi simplu, aşa se întâmplă.

După ce înţelegi şi accepţi că aşa stau lucrurile – anume, cum eşti programat – atunci, în loc să continui conform programării egotice, poţi face o altă alegere. Poţi alege să rămâi mai mult în experienţa simplă a sinelui adevărat. Dacă poţi face asta, vei începe să descoperi cât de mulţumitoare este această experienţă.

Desigur, asta este exact ceea ce ego-ul nu vrea să descoperi. Are alte planuri cu atenţia ta. Vrea să-ţi concentrezi atenţia pe dorinţe, văicăreli, opinii, judecăţi, resentimente şi alte gânduri distractive şi inutile, doar pentru că nu vrea să te scufunzi în Conştiinţa Cristică.

De ce se întâmplă asta? De ce există o asemenea dihotomie în fiinţa umană, un fel de război între ego-ul uman şi sinele divin? De fapt, nu este un război, deoarece un război are nevoie de două tabere opuse, iar sinele divin nu este în contradicţie cu ego-ul. Sinele divin lasă ego-ul să-ţi capteze atenţia. Sinele divin nu luptă şi nu îşi dispută atenţia ta. Aşa că ego-ul câştigă acest „război” de fiecare dată – până în momentul când nu o va mai face, atunci când soseşte vremea sinelui divin şi e timpul să înceapă trezirea.

Drama în care ego-ul e în centrul atenţiei mereu şi mereu se întâmplă până într-o zi, când „tu” eşti gata. Sinele divin este pregătit să se trezească în tine şi începe să se afirme mai ferm, mai convingător. Dintr-odată, devii extrem de interesat de Adevăr, de libertate şi de a deveni un maestru în viaţă. Graţia este cea care pune în practică acest plan. Până atunci, ego-ul tău va câştiga de cele mai multe ori. Cei dintre voi care citiţi acest mesaj aţi trecut de acel punct. Setea voastră de Adevăr a fost deja trezită, căci altfel, acest mesaj nu v-ar fi interesat.

În acest moment, singura cale de a merge înainte este aceea de a accepta că, clipă de clipă, trebuie să alegeţi altceva decât ceea ce ar alege programul implicit. Trebuie să deveniţi foarte conştienţi de acest program predefinit – anume, ce doreşte el să aleagă – şi atunci, trebuie să alegeţi invers. Atunci când programul vine cu o judecată, alegeţi bunătatea în schimb. Când vine cu o reclamaţie, alegeţi bunătatea în schimb. Când vine cu o remarcă furioasă, alegeţi bunătatea în schimb. Asta e lucrarea ce vă aşteaptă s-o faceţi.

Chiar dacă iniţial nu vă simţiţi buni atunci când alegeţi bunătatea, bunătatea va apărea odată ce o alegeţi. Cultivarea bunătăţii este ca şi cum ai exersa un muşchi: Trebuie să alegi contrar căii minimei rezistenţe până când această alegere devine mai uşoară, mai naturală şi automată.

Bunătatea care apare atunci când decizi să te porţi cu bunătate este cel care eşti tu cu adevărat. Actul de a alege bunătatea este puntea care te duce spre experienţa mai profundă a bunătăţii. Devii bunătatea. Apoi, cât timp anume rămâi în bunătate depinde de cât timp continui să te concentrezi pe experienţa subtil-energetică a bunătăţii din corp, în loc să te laşi atras în gândire. Experienţa bunătăţii sau a oricărei alte calităţi a adevăratei tale naturi este o simţire subtilă, pe care o poţi amplifica prin focalizarea atenţiei asupra ei.

Concentrându-te asupra acestei simţiri, poţi învăţa să rămâi în fluxul bunătăţii şi să-l laşi să îndeplinească el acţiunile tale. Asta vreau să spun prin întruchiparea Conştiinţei Cristice. Dacă rămâi suficient de mult într-una dintre calităţile naturii tale divine, cum ar fi bunătatea sau pacea, vei deveni sinele tău divin şi vei începe să trăieşti ca atare. Te vei adânci în fluxul Conştiinţei Cristice, iar Conştiinţa Cristică va deveni conştiinţa ta, Conştiinţa Cristică va lucra prin tine. Acesta este obiectivul.

Cultivarea bunătăţii sau a oricărei alte calităţi a naturii tale divine prin faptele tale te va aduce într-o stare de Har, o stare în care trăieşti răsplata pentru că ai ales iubirea. Bunătatea este propria sa răsplată, pacea este propria sa răsplată, virtutea este propria sa răsplată. Acest lucru devine evident odată ce le alegi îndeajuns de des. În acest fel, devii cel ce eşti menit să fii.

Vă mulţumesc că aţi fost aici. Vă mulţumesc că aţi fost deschişi la acest mesaj. Sunt mereu cu voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
3 septembrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=2Av-BiYGBJc