<  Index mesaje de la Cristos


Tipurile de gânduri egotice

Capitolul 1, "NORII", partea a doua, din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos "In the World but Not of It: New Teachings from Jesus on Embodying the Divine" (Să fii în lume, dar nu de-al lumii: Noi învăţături de la Isus despre întruchiparea Divinului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată în 10 martie 2019).

Notă: Paragrafele scrise cu litere albastre pe fond alb provin din cartea tipărită, dar ele lipsesc din lectura autoarei Gina Lake în video-ul ataşat.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 1: NORII (partea a doua)

Tipurile de gânduri din fluxul gândirii

«Până acum, am descris modul în care mintea devine treptat mai clară odată cu progresul spiritual. Să aruncăm o privire acum asupra tipurilor de gânduri care trebuie eliminate pentru ca să strălucească Conştiinţa Cristică. Cu alte cuvinte, să aruncăm o privire asupra naturii norilor.

Fluxul gândirii este plin de gânduri – nori – generate de ego pentru a servi ego-ului. Ego-ul este o maşină care produce nori, concepută pentru a ascunde realitatea, inclusiv natura ta divină, şi a crea un fel de realitate virtuală, care serveşte nevoilor şi impulsurilor ego-ului. Fluxul gândirii reprezintă aproape întotdeauna vocea ego-ului.

Reflectează atent o clipă, deoarece nu exagerez cu nimic: vocea din capul tău este aproape întotdeauna vocea ego-ului. O parte din tine nu vrea să creadă ce spun, pentru că este o idee foarte radicală şi, dacă o crezi, îţi va schimba viaţa. Adevărul spiritual este radical. Îţi schimbă realitatea. Dar, din moment ce citeşti aceste rânduri, trebuie să fii gata să pui la îndoială realitatea consensuală.

Conştientizarea diferitele tipuri de gânduri din fluxul gândirii te va ajuta să îţi cunoşti ego-ul. Acesta este primul pas în slăbirea ego-ului, a sinelui fals, sau, cu alte cuvinte, în subţierea norilor. A recunoaşte gândurile egotice atunci când acestea apar şi a nu fi de acord cu ele sau a nu lua aceste gânduri ca fiind ale tale, produce o spărtură în nori, şi atunci începi să trăieşti în conştiinţa cerului albastru şi să întruchipezi Conştiinţa Cristică.

Majoritatea gândurilor din fluxul gândirii descriu o persoană. Dacă crezi aceste gânduri, ele devin identitatea ta. Sinele fals este creat de gânduri care-l conţin pe „eu”: „Eu sunt cel drăguţ.” „Eu nu am parte niciodată de şanse corecte.” „Eu nu voi fi niciodată fericit.” „Eu nu fac niciodată nimic cum trebuie.” „Eu sunt atât de tâmpit.” „Eu sunt mai deştept decât majoritatea.” „Eu mereu ies în frunte.” „Eu nu pot avea încredere în nimeni.” „Eu nu voi găsi niciodată dragostea.”

Astfel de idei nu sunt niciodată complet adevărate, multe dintre ele te fac să te simţi prost, toate îţi colorează şi denaturează realitatea, iar adesea devin profeţii autoîmplinite. Şi totuşi, oamenii acceptă aceste gânduri ca fiind adevărul despre ei înşişi, de parcă aceste idei ar fi cine sunt ei. Dar aceste autodescrieri descriu doar sinele fals. Sunt, pur şi simplu, îmbrăcămintea pe care o poartă sinele fals de obicei sau o poartă la un moment dat.

Necazul cu aceste idei, pe lângă aspectul evident, este că, atunci când trăieşti ca sinele fals, nu poţi trăi ca adevăratul sine, sinele tău divin. În orice moment, îl poţi trăi ori pe unul, ori pe celălalt. Oamenii alternează între cei doi, deşi, de cele mai multe ori, majoritatea se identifică cu sinele fals. Acest lucru ar putea fi descris mai elegant ca un dans între sinele fals şi sinele adevărat, după cum te identifici cu unul sau cu celălalt în fiecare clipă.

Pentru a trăi ca sinele adevărat, trebuie mai întâi să renunţi a mai trăi ca sinele fals. Aceasta înseamnă a lăsa să treacă sau a nu mai da atenţie gândurilor din fluxul gândirii care sunt responsabile pentru crearea sinelui fals. În acest scop, este util să fii conştient de tipurile de gânduri care susţin sinele fals.

Gânduri care susţin sinele fals:

1. Gânduri referitoare la „eu”, inclusiv gânduri despre alte persoane în legătură cu tine. Deşi astfel de gânduri par a face parte din viaţă, ele nu sunt de fapt necesare pentru ca să funcţionezi. Ele fac parte integrantă doar din viaţa sinelui fals.

2. Gânduri care încearcă să te facă să te simţi mai bun sau mai puţin bun decât altcineva sau gânduri ce spun că tu ai dreptate, iar ceilalţi greşesc. Acestea includ judecăţi, critici, blamări, găsirea greşelilor şi comparaţii. Aceste tipuri de gânduri sunt concepute pentru a întări sinele fals.

3. Gânduri care presupun sau pretind că ştiu ceva cu certitudine absolută. Acestea includ opinii, convingeri şi multe dintre gândurile despre alte persoane. Şi acestea întăresc eul fals.

4. Frici şi griji. Acestea provin întotdeauna din ego şi niciodată de la sinele divin.

5. Îndoieli, neîncredere în sine, confuzie şi indecizie. Cunoaşterea sau claritatea apar în mod natural atunci când e necesară cunoaşterea şi nu înainte. Deci, atunci când te simţi confuz sau nu ştii ceva, dar vrei să ştii, acesta este ego-ul.

6. Gânduri despre trecut. Acestea rareori servesc prezentului, dar te scot din Prezenţă. Adesea, ele servesc preocupării ego-ului de a spune poveşti.

7. Gânduri şi fantezii despre viitor, inclusiv planificarea compulsivă. Şi acestea, rareori sunt utile momentului, dar te scot din Prezenţă. Sunt încercarea ego-ului de a obţine un prezent mai bun. Dar viitorul nu vine niciodată; întotdeauna există doar acum.

8. Gândirea în alb-negru şi ideile de bine şi rău, corect şi greşit. Viaţa nu este atât de simplă pe cât presupune acest tip de gândire, deşi ego-ul ar dori să fie aşa. Ego-ului îi place să numească, să clasifice, să pună lucrurile într-o cutie şi să o lege cu fundiţă. Aşa se preface el că ştie lucruri. Ego-ul nu gândeşte în nuanţe de gri.

9. Gânduri legate de lipsa sau nevoia de ceva, senzaţia că lipseşte ceva, dorinţa ca lucrurile să fie diferite, senzaţia de plictiseală, văicăreala. Senzaţia de lipsă şi frica sau dorinţa provocate de aceasta motivează ego-ul să facă ceea ce face. Dar lipsa este imaginară şi doar un concept, o credinţă că ar lipsi ceva, când, de fapt, nimic nu lipseşte. Totul este, pur şi simplu, aşa cum este şi e singurul mod în care poate fi deocamdată.

10. Gânduri care te împing să faci ceva în permanenţă, un sentiment de nelinişte, nevoia de stimulare mentală constantă. Dacă ai încetini ritmul şi nu ţi-ai mai menţine corpul şi mintea atât de ocupate, ai putea să experimentezi sinele divin şi asta ar diminua puterea ego-ului. Pentru a rămâne la putere, ego-ul trebuie să te ţină ocupat şi absorbit în lumea gândurilor.

11. Gânduri menite să stârnească emoţii sau să creeze dramă. Ego-ul iubeşte problemele şi drama, deoarece acestea oferă sinelui fals ceva de făcut şi o modalitate de a se simţi important – de a se simţi cineva, chiar dacă e un cineva a cărui viaţă este o mizerie. Cea mai bună modalitate de a crea dramă şi probleme este prin stârnirea emoţiilor.

12. Gânduri care conţin „ar trebui” şi alte exigenţe de a fi într-un anumit mod, ca şi cum un părinte sau o altă autoritate te comandă şi te judecă. Astfel de gânduri provin din super-ego, care se formează în copilărie pentru a ţine ego-ul sub control. Dar supra-ego-ul este, pur şi simplu, o altă formă de ego.

Este esenţial să te familiarizezi cu gândurile din fluxul gândirii pentru a te elibera de ele. În acest scop, fă-ţi puţin timp pentru a scrie câteva din gândurile tale. Poţi găsi vreunul care nu provine din ego? Apoi, uită-te mai atent la aceste gânduri ca să vezi ce are de gând ego-ul tău.

Ce urmăreşte ego-ul tău?

Încearcă să aibă dreptate?

Încearcă să deţină controlul pretinzând că ştie?

Încearcă să fie mai bun decât alţii?

Încearcă să-ţi împlinească aşteptările când crezi că nu o faci?

Încearcă să repare trecutul?

Încearcă să obţină un viitor bun sau să capete siguranţă pentru viitor?

Încearcă să te reducă pentru a menţine o imagine-de-sine negativă sau a nu fi ameninţător pentru ceilalţi?

Încearcă să îi impresioneze pe ceilalţi pentru a câştiga respect sau altceva?

Încearcă să fie drăguţ ca să obţină dragoste sau altceva de la alţii?

Încearcă să-i manipuleze pe alţii în diverse moduri pentru a obţine ceea ce doreşti?

Încearcă să dea un ajutor necerut altor oameni ca să te simţi bine sau să te simţi mai bun decât alţii?

Încearcă să obţină ajutor sau simpatie ori să creeze dramă prin văicăreli?

Încearcă să calmeze supra-ego-ul acţionând corect şi fiind perfect?


Maniere subtile camuflate de ego

Ego-ul are întotdeauna un plan. Acest plan poate fi evident sau mai subtil şi ascuns. Când ego-ul se comportă în mod evident gelos, lacom, manipulator, egoist, insensibil, critic, arogant, mânios, tiranic sau în orice alt mod obişnuit pentru ego, este uşor să-l observăm. Dar pe măsură ce oamenii avansează spiritual şi devin mai conştienţi de ego, tactica acestuia devine mai subtilă. Ego-ul supravieţuieşte chiar şi după ce te-ai prins de manifestările sale cele mai evidente. Nu poţi fi niciodată sigur că ai terminat cu ego-ul. Dacă îţi analizezi gândurile îndeaproape, vei vedea că ego-ul încă există în fluxul gândirii sub o formă sau alta.

Chiar şi la cei mai avansaţi spirituali, ego-ul poate reapărea. Un mod prin care face acest lucru este răstălmăcind, pervertind şi deturnând sentimentele pozitive şi intuiţiile care provin în mod natural de la sinele tău divin. De exemplu, ego-ul poate, într-o clipă, transforma o înţelegere profundă într-o judecată sau poate folosi acea cunoaştere pentru a încerca să te facă să pari corect sau superior. Ego-ul poate apărea în tonul vocii tale în timp ce comunici acea înţelegere sau chiar în nevoia ta de a o împărtăşi. Ascultă-te în timp ce dezvălui orice înţelegere şi vezi dacă poţi auzi ego-ul vorbind sau întreabă-te: "De ce simt eu nevoia să transmit această înţelegere? Este cu adevărat util să fac asta acum?"

Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu alte daruri sau calităţi ale sinelui divin:

Recunoştinţa poate trece pe nesimţite în euforie, îngâmfare sau lăudăroşenie egotică.

Bucuria poate trece pe nesimţite în insensibilitate la durerea altora.

Pacea poate trece pe nesimţite în complacere şi încântare-de-sine.

Iubirea poate deveni mândră că este iubitoare şi bună, pe măsură ce se formează o identitate în jurul ei.

De asemenea, ego-ul tinde să transforme experienţele spirituale sau stările extinse de conştiinţă într-o nouă identitate de care este mândru: „Sunt trezit”, îşi proclamă el sieşi sau chiar altora. Orice ai spune despre „eu” are neapărat ceva ego în el.

Iată câteva exemple de gânduri care trec deseori prin mintea oamenilor, care sunt expresii subtile sau mai puţin subtile ale ego-ului.

Exemple de judecăţi ale ego-ului deghizate în întrebări sau observaţii:

Chiar că-i place să mănânce! (însemnând că mănâncă prea mult).

Nu înţeleg de ce face asta! (însemnând că comportamentul persoanei este anormal sau ciudat).

Ce ciudăţenii se întâmplă aici? (însemnând că ceva este o prostie, o stupizenie).

El e atât de drăguţ astăzi! (însemnând că este ceva neobişnuit pentru el).

Exemple când ego-ul simte nevoia să aibă dreptate sau crede că ştie mai bine decât altcineva:

Ţi-am spus eu!

Nu suport să-l văd risipindu-şi viaţa aşa.

Nu a făcut ce i-am spus să facă. Aşa se întâmplă atunci când...

Nu mă ascultă niciodată (însemnând că ar trebui să asculte, pentru că am dreptate).

Nu ştie nimic despre gestionarea banilor (însemnând că tu ştii).

Exemple când ego-ul pretinde că ştie prin prezicerea viitorului sau prin citirea minţii:

Dacă nu voi primi acel loc de muncă, nu voi mai găsi niciodată altul.

O să ajung să nu mai suport să mă întâlnesc cu ei.

El este omul perfect pentru mine.

Este un snob.

Ea crede că este mai inteligentă decât mine.

Va avea un atac de cord dacă mai continuă să facă asta.

Exemple când ego-ul creează o senzaţie de lipsă:

Această zi nu a fost foarte interesantă.

Voi fi fericit când...

Aş vrea să am o viaţă mai interesantă.

De ce toţi ceilalţi par capabili să-şi găsească o relaţie?

Nu sunt la fel de deştept ca el.

Aş fi putut proceda mai bine.

Astăzi e atât de frig.

Mi-aş dori să am un covor nou.

Nu am făcut suficiente exerciţii azi.

Sora mea nu sună niciodată.


Gradele de identificare cu gândurile

Când vine vorba despre gândurile tale, încrederea completă şi neîncrederea completă în ele nu sunt singurele posibilităţi. Există nuanţe de încredere. Ai putea crede un gând doar puţin sau foarte mult. Sau ai putea crede un gând pentru o secundă sau pentru o viaţă. Cât de intens şi pentru cât timp crezi un gând influenţează decisiv cât de mult acest gând îţi va afecta experienţa de viaţă şi cât de mult vei suferi din cauza lui. Deci, nu atât gândurile în sine provoacă suferinţă, deoarece oamenii au, în general, gânduri foarte similare, ci cât de profund se identifică cineva cu aceste gânduri şi pentru cât timp. Prin identificare înţeleg: cât timp petreci cu un gând, cât de profund îl crezi şi dacă îi dai glas şi acţionezi conform lui.

Există, totuşi, o avertizare importantă la afirmaţia că oamenii au, în general, gânduri similare: Cei care au fost abuzaţi, neglijaţi sau traumatizaţi au, de obicei, mult mai multe gânduri negative decât cei care nu au avut aceste experienţe. Pentru cei cu minţi deosebit de negative, fluxul gândirii va trebui să devină întâi mai pozitiv şi neutru înainte ca ei să se poată detaşa de gânduri. Acest lucru poate fi realizat prin psihoterapie şi alte metode de vindecare.

Întotdeauna vei avea un anumit grad de identificare atunci când eşti ocupat cu diverse activităţi şi interacţionezi cu oamenii. Aceasta nu este o problemă dacă identificarea durează puţin. Totuşi, cu cât crezi mai mult un gând, cu atât este mai probabil să se transforme într-o poveste, apoi o emoţie, apoi mai multe poveşti şi apoi mai multe emoţii. Apoi acţionezi conform acelor emoţii, adesea în mod compulsiv, distructiv sau neînţelept. Atunci gândul devine o problemă.

Iată un exemplu ilustrativ. Să spunem că gândul este: „Nu voi obţine niciodată un alt loc de muncă care să-mi placă”. Aceasta este o poveste, adică o presupunere sau o concluzie despre tine şi viaţa ta. Poveştile nu sunt niciodată complet adevărate, deşi de obicei conţin un anumit adevăr în ele. Ştii că îţi spui o poveste dacă te face să te simţi rău.

Dacă crezi povestea „Nu voi primi niciodată un alt loc de muncă care să-mi placă”, te vei simţi rău. Când te simţi rău, gândeşti gânduri mai negative, care stârnesc şi mai multe sentimente negative. Apoi ai putea încerca să faci faţă acestor sentimente mâncând prea mult sau răsfăţându-te cu alte comportamente distructive, cum ar fi shopping-ul compulsiv, somnul toată ziua, consumul de droguri, urmărirea la nesfârşit a unor emisiuni TV plictisitoare şi aşa mai departe.

Astfel de gânduri, sentimente şi activităţi subminează orice motivaţie care te-ar putea readuce pe piaţa muncii şi te-ar face un angajat atractiv. S-ar putea să pierzi ocaziile pe care ţi le oferă viaţa, deoarece nu eşti deschis sau disponibil pentru ele. Astfel, o poveste precum „Nu voi găsi niciodată un alt loc de muncă care să-mi placă” poate deveni o profeţie autoîmplinită. Cu alte cuvinte, gândurile şi sentimentele tale pot crea experienţa descrisă de gândurile şi sentimentele tale.

Cu cât ai mai multe credinţe neanalizate şi inconştiente, cu atât te vei identifica mai mult cu ele şi îţi vor afecta starea emoţională, comportamentul şi, prin urmare, viaţa. Oamenii au gânduri neanalizate, deoarece în gânduri este încorporată senzaţia că ar fi adevărate, astfel încât oamenii presupun automat că ceea ce gândesc ei este adevărat. Dar acest tip de certitudine şi alte convingeri şi opinii puternice nu sunt un semn al adevărului sau al forţei interioare, ci un semn al unui ego puternic. Ego-ul crede în credinţele şi opiniile sale. Acesta este unul dintre modurile în care este menţinut eul fals.

Dacă nu ai fi programat să-ţi crezi automat gândurile, ai putea vedea mult mai uşor adevărul despre fluxul gândirii şi despre ego. Dar viaţa nu face adevărul atât de uşor de văzut! Fiinţele umane sunt programate să creadă gânduri care îi induc în eroare şi îi fac nefericiţi. Ce dilemă!

Suferinţa care vine din încrederea în fluxul gândirii îi motivează în cele din urmă pe oameni să-şi pună la îndoială gândurile, iar apoi descoperă adevărul despre ele. Viaţa îţi dă un ego care produce suferinţă, dar îţi oferă şi o cale de ieşire din suferinţă: conştientizarea şi investigaţia. Cel ce este capabil să vadă adevărul este, desigur, sinele tău divin, deoarece acesta este, de fapt, singurul lucru real. Ego-ul sau sinele fals nu-i decât o grămadă de gânduri, iar aceste gânduri sunt menite să te ispitească, nu să-ţi dezvăluie adevărul.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
5 septembrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=2FymR_U9d4Q