<  Index mesaje de la Cristos


Totul este sacru

Capitolul 7, "Totul este sacru", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 15 iulie 2018.

R.P.

Jesus

Capitolul 7: TOTUL ESTE SACRU

«Priveşti lumea cu două perechi de ochi: ochii ego-ului şi ochii Divinului. Lumea ego-ului arată şi se simte foarte diferit de cea a Divinului. Calea spirituală înseamnă să înveţi a vedea cu ochii Divinului. Aceasta este o metaforă, desigur, deoarece nici ego-ul şi nici Divinul nu au ochi. Mă refer la nu doar a percepe viaţa, ci şi a o experimenta. Aceşti „ochi” sunt diferite stări ale creierului, stări diferite de conştiinţă.

Este timpul să-ţi schimbi modul de a vedea, să te naşti din nou sau să renaşti în lume. În primul mod de a percepe, lumea suferă, iar în celălalt, ea este binecuvântată, sacră, cel mai mare dar şi cea mai mare bucurie.

În Inima ta, ştii că este posibil să trăieşti viaţa în acest fel. Ceva din tine ştie acest lucru şi de aceea cauţi. Cauţi în sus şi-n jos, până când, poate, vei întâlni pe cineva cu această nouă viziune, acest nou mod de a vedea, care confirmă ceea ce bănuiai tot timpul. Această cunoaştere interioară este implantată în tine, la fel ca şi căutarea ei. Ceva din tine ştie că este posibil şi un alt mod de a trăi viaţa.

Ego-ul caută şi el, dar nu ştie unde să privească. Aşadar, încerci toate modalităţile sale de a căuta acest sfânt mister până oboseşti. Şi apoi într-o zi, vezi. Vezi prin ochi proaspeţi. Vezi ce au văzut misticii şi sfinţii, chiar dacă vezi doar pentru scurt timp. Dar este suficient să-ţi confirme bănuielile şi să te împingă mai departe în căutarea transformării.

Această transformare nu se poate produce peste noapte. Aproape niciodată nu se întâmplă aşa. Este nevoie de timp pentru ca lentilele percepţiei să se cureţe, ca să poţi vedea lumea aşa cum este ea cu adevărat. Odată ce poţi vedea mai autentic, ceea ce descoperi şi înţelegi este că totul este sacru, totul – inclusiv tu – este conectat la ceva atât de magnific încât sfidează orice descriere. Unii îl numesc Dumnezeu, la fel şi eu. Dumnezeu este în orice. Totul este sacru.

Când înveţi să vezi prin ochi tăi divini, trăieşti adevărul despre lume: Ea este pe deplin şi absolut iubită de Dumnezeu, complet susţinută, hrănită şi îngrijită de cel ce a creat-o. Niciun singur fir de praf nu este nelalocul lui sau neiubit de Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, creaţia este o comoară, o plăcere şi o minune. Şi când priveşti cu ochii lui Dumnezeu, aşa simţi şi tu.

Aceasta este percepţia neîncetată a lui Dumnezeu, dar nu este percepţia unei persoane. Oricât de mult ai încerca sau oricât de mult ţi-ai dori să menţii această percepţie, ca fiinţă umană, nu poţi. Ai putea avea câteva experienţe de vârf cu această viziune şi multe experienţe mai mici, dar toate vor veni şi vor pleca, după cum variază starea ta de conştiinţă în mod natural.

Cu toate acestea, după ce înveţi să vezi în acest mod, nu mai pierzi niciodată această abilitate. Poţi accesa această percepţie la dorinţă şi asta este important. Nu este important că nu vezi mereu lumea în acest fel şi ar fi nerealist să crezi că ai putea. Este important doar să ştii că această percepţie este adevărul şi că o poţi invoca odată ce ai avut destule licăriri ale sale.

O mare parte din timp, din necesitate, ţi-l petreci doar la suprafaţa acestei trăiri, şi aşa îţi trece ziua. Când eşti ocupat cu responsabilităţile tale, este firesc să nu fii afundat în această percepţie, ci într-una mai „normală”, unde scaunele sunt doar scaune, iar murdăria este doar murdărie şi trebuie curăţată. Nu este posibil să menţii în toate situaţiile o stare de uimire, de prospeţime şi de conectare cu tot ce există, iar lucrul acesta trebuie acceptat. Dacă crezi că ar trebui să poţi percepe în fiecare moment în felul cum percepe Divinul, aceasta este o capcană a ego-ului.

Oricum ai percepe este foarte bine şi nu-i o nicio problemă. Dacă transformi într-o problemă felul în care percepi sau te simţi inferior din cauza asta, înseamnă să cazi pradă judecăţilor ego-ului. Oricum ai percepe lumea, asta este. Oriunde te-ai afla pe această cale, e perfect. Nimeni nu se aşteaptă şi nu-ţi cere să fii altfel decât cum eşti acum. Fiecare este iubit la fel de mult exact aşa cum este.

Nu îţi dau această învăţătură pentru ca să te judeci aspru sau să-ţi doreşti ca experienţa ta să fie altfel decât este, ci ca să te încurajez să înţelegi această veste foarte bună despre viaţă: Viaţa este frumoasă şi infuzată cu divinitate, şi este destinul tău de a vedea şi trăi acest lucru din ce în ce mai mult, pe măsură ce progresezi pe calea spirituală. Îţi ofer această învăţătură şi ca încurajare să te familiarizezi cu această nouă percepţie.

Pentru schimbarea percepţiei sunt necesare unele învăţături, şi, la fel ca în cazul oricărei învăţări, este importantă intenţia de a învăţa. Dacă ai aflat despre acest alt mod de a percepe, atunci îţi poţi pune în intenţie să experimentezi mai mult. E de ajuns să ştii că direcţia creşterii tale spirituale conduce la această percepţie, apoi doreşte-ţi să ai această experienţă, invit-o, iar ea va deveni tot mai posibilă.

Se pare că nu am cum să vorbesc despre acest mod de a percepe fără să menţionez şi faptul că mulţi dintre voi l-au experimentat deja, ca urmare a consumului de droguri. Plantele care produc astfel de efecte sunt numite plante sacre din acest motiv: Ele vă oferă o licărire asupra sacralităţii vieţii, a sensibilităţii vieţii şi a conexiunii dintre toate formele de viaţă.

Deşi aceasta este o experienţă autentică a percepţiei divine, drogurile oferă doar o trăire trecătoare şi nu vă pot învăţa cum să permanentizaţi această percepţie. Ele vă pot deschide către posibilitatea de a vedea astfel, dar dincolo de asta, nu vă facilitează creşterea spirituală în această direcţie. Totuşi, drogurile sunt de folos pentru că arată, într-un mod destul de dramatic, ce este posibil.

Dar ceea ce vreau, de fapt, să vă spun este că totul este sacru. Dacă aţi ştii, nu doar intelectual, ci mai profund, că totul este sacru şi aţi acţiona în consecinţă?! Aceasta ar fi o lume diferită, nu-i aşa?! Atâta suferinţă şi pagube sunt cauzate de percepţia contrară care domină în această lume!

Ce-ar însemna să fiţi în contact mai strâns cu sacralitatea vieţii? Cum ar schimba asta ceea ce faceţi şi cum o faceţi? Cum aţi pieptăna atunci părul copilului vostru? Cum aţi pregăti atunci mâncarea? Cum aţi plia atunci rufele? Cum v-aţi purta atunci cu ceilalţi?

Dacă aţi percepe lucrul cu care interacţionaţi ca fiind sacru, i-aţi acorda întreaga atenţie, întrucât aţi vedea că vă merită atenţia – iubirea voastră. Orice este perceput ca fiind sacru, prin definiţie, este apreciat şi respectat şi tratat cu dragoste şi reverenţă. Şi cum ar arăta această reverenţă? În niciun caz ca nerăbdare, lamentare, furie sau alte expresii de opoziţie la viaţă, atât de comune stării egotice de conştiinţă, ci invers, ca: răbdare, atenţie, acceptare, iubire, blândeţe şi alte atribute ale sinelui vostru divin.

Dacă ai vedea totul ca fiind sacru, unul dintre lucrurile care ar lipsi ar fi simţul „eu-lui”, care domină conştiinţa majorităţii oamenilor în mare parte din timp. Dacă totul este sacru, te-ai concentra pe preţiozitatea acelui obiect sau persoane şi preţiozitatea acelei clipe şi nu te-ai mai preocupa de tine: temerile „tale”, dorinţele „tale” sau povestea vieţii „tale”. Ai interacţiona pe deplin cu viaţa reală, cu realitatea, nu te-ai mai pierde în realitatea virtuală a falsului sine.

Ai uita de tine în faţa a orice, fie că ar fi vorba de nişte rufe ori nişte murdărie. Iar această lipsă de focalizare asupra propriei persoane îţi va permite să poţi manevra rufele sau murdăria (sau să nu le manevrezi) în cel mai înţelept şi eficient mod.

Tu eşti Dumnezeu, precum sunt şi rufele şi murdăria, iar când te conectezi profund cu rufele şi murdăria, atunci chiar Dumnezeu te mişcă faţă de acele lucruri. Dumnezeu aranjează rufele şi curăţă murdăria. Dumnezeu există în lume ca tine, ca rufe, ca murdărie şi ca altele. Toate acestea sunt legate, în virtutea faptului că toate sunt Dumnezeu.

Când tratezi lucrurile şi orice altceva ca fiind sacre, te aliniezi cu sacrul, cu Divinul din tine şi te comporţi ca atare. Ca punte către Conştiinţa Cristică, v-am învăţat să vă comportaţi ca şi cum aţi fi iluminaţi. Şi iată de ce această recomandare funcţionează: Când tratezi lucrurile ca fiind sacre, te comporţi ca şi cum ai fi iluminat şi, în acel moment, nu există nicio diferenţă! În acel moment, eşti iluminat şi capeţi toate avantajele iluminării. Beneficiile sunt că înţelepciunea, dragostea şi bucuria lui Dumnezeu curg prin tine către lume. Ce ar putea fi mai bine?! Chiar dacă nu percepi lucrurile ca fiind sacre, comportă-te ca şi cum ai face-o, iar asta te va pune în legătură cu natura ta esenţială, cu bunătatea ta esenţială – Dumnezeirea. Reaminteşte-ţi că totul este sacru. Aminteşte-ţi-o în timpul zilei, iar asta va evoca natura ta Divină şi tot ceea ce vine cu ea: iubire, bucurie, înţelepciune, putere, curaj, răbdare, claritate şi acceptare.

Aceasta este o practică spirituală care îţi va fi de mare folos. Apoi, vei începe să ai mai multe licăriri ale sacrului din viaţă: faptul că totul este legat de tot, că este viu şi frumos. Această percepţie este cultivată de intenţia de a vedea totul ca fiind sacru şi prin practica de a vedea lucrurile astfel pe parcursul zilei.

Sunteţi binecuvântaţi, cu adevărat, să vă aflaţi într-o fază a creşterii voastre spirituale când sunteţi gata să primiţi această învăţătură, căci vă va schimba viaţa, cu siguranţă. Această practică este puternică şi vă va aduce mare bucurie.

Vă mulţumesc pentru sinceritatea şi deschiderea voastră faţă de această învăţătură. Sunt mereu cu voi. »

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
11 septembrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=i-oCYmG8mc8