<  Index mesaje de la Cristos


Să vezi frumuseţea pretutindeni

Capitolul 11, "Să vezi frumuseţea pretutindeni", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 12 august 2018.

R.P.

Jesus

Capitolul 11: SĂ VEZI FRUMUSEŢEA PRETUTINDENI

«Când eşti trezit sau iluminat, vezi frumuseţea peste tot, chiar şi în ceea ce nu este considerat frumos de normele convenţionale. Asta, pentru că, atunci când eşti trezit sau iluminat, vezi prin alţi ochi, nu cei convenţionali. Înainte de trezire, ai un etalon de frumuseţe, anumite imagini şi idei despre ceea ce este frumos, care te determină să treci cu vederea o mare parte din frumuseţea din lume şi din oameni.

Ego-ul vede lumea printr-o lentilă a dualităţii: bună sau rea, frumoasă sau mai puţin frumoasă, plăcută sau neplăcută, pentru sau contra “mea”. Ego-ul nu cuprinde decât o mică parte din viaţă şi trece cu vederea sau respinge restul. Această respingere a unei mari părţi din viaţă creează multe din suferinţele pe care le trăiesc oamenii. Orice nu-i place ego-ului are potenţialul de a-l face nefericit. Şi sunt o mulţime de lucruri care te pot împiedica de a fi fericit şi în pace.

O mare parte din ceea ce îi place şi nu-i place ego-ului este arbitrar şi programat, nu are nicio legătură cu raţiunea, simţul practic sau chiar supravieţuirea. Preferinţele ego-ului nu sunt doar „Îmi plac căţeluşii şi nu-mi plac tigrii”, ceea ce ar fi de înţeles din perspectiva supravieţuirii. Preferinţele ego-ului nu se referă atât la supravieţuire, cât la crearea unei identităţi: „Sunt cineva căruia îi place x şi nu-i place y. Acesta sunt eu." Motivul pentru care ego-ul respinge atât de mult din lume şi oameni este că acest lucru îi oferă o identitate. Sinele fals este construit din atracţii şi repulsii.

Aşa se explică de ce schimbarea preferinţelor şi credinţelor poate părea foarte ameninţătoare: Punerea la îndoială a preferinţelor şi, mai ales, a credinţelor tale ridică întrebarea mai profundă despre cine eşti. Cine eşti tu fără ele?

Opui multă rezistenţă la astfel de schimbări, din cauza a ceea ce presupui că ar spune despre tine. Oare înseamnă că ai greşit sau că erai nebun să îţi placă sau să crezi acel lucru? Întotdeauna, ego-ului îi vine greu să recunoască aşa ceva şi este un motiv pentru care oamenii nu-şi pun la îndoială credinţele, adică identitatea lor personală. Oare dacă ai fi dispus să-ţi schimbi convingerile, ce ar însemna asta? Ar însemna că eşti neloial? Nestatornic? Că nu eşti de încredere? Că nu ştii ce vrei? Oamenii nu vor să-şi asume nici aceste aspecte personale, ceea ce este un alt obstacol.

Şi cum îţi va afecta viaţa schimbarea credinţelor, a identităţii personale? Oare te vor respinge prietenii şi familia? Cine îţi vor deveni prieteni? Vă veţi potrivi? Ce se va întâmpla cu tine? Acestea sunt câteva dintre preocupările care împiedică oamenii să fie mai flexibili cu privire la convingerile lor şi să exploreze mai profund cine sunt cu adevărat.

Un atentat la identitatea personală poate fi resimţit chiar ca o problemă de supravieţuire: „Oare cei care gândeau ca mine se vor întoarce împotriva mea când nu voi mai fi ca ei?” La un nivel profund, primitiv, există sentimentul că viaţa îţi este în pericol dacă schimbi ceea ce îţi place sau ce crezi. Pentru ego, să-şi schimbe preferinţele şi credinţele – adică, identitatea personală – este o problemă de viaţă şi de moarte.

Şi totuşi, sunt preferinţele şi credinţele tale mai importante decât iubirea, mai importante decât să îmbrăţişezi întreaga viaţă? Preferinţele şi credinţele îţi limitează deschiderea în faţa vieţii şi asta este problema.

Lumea ego-ului este limitativă. Există mult mai multe lucruri de care poţi să te bucuri şi pe care poţi să le îmbrăţişezi, decât lucrurile şi oamenii pe care ai ales făţiş să-i îmbrăţişezi. Ce-ar fi dacă ai ţine la preferinţele şi convingerile tale mai puţin şi ai fi mai flexibil?! Ce-ar fi să nu respingi nimic şi pe nimeni?! Chiar dacă nu ai îmbrăţişa totul şi pe toţi, ci, pur şi simplu, ai fi mai deschis la orice şi la toată lumea, aceasta ar fi o schimbare foarte mare pentru majoritatea oamenilor, care le-ar îmbunătăţi viaţa.

Există atât de multe lucruri în această lume de care să te bucuri: atâta frumuseţe, atât de multe lucruri pe care le-ai putea face şi explora, atât de multe ai putea crea, atât de multe persoane de la care ai putea învăţa. Dar majoritatea oamenilor trăiesc într-o lume mică, care le reflectă preferinţele şi credinţele.

Nu spun că ar fi ceva în neregulă cu asta. Acest lucru este firesc, dar este bine să-ţi dai seama cât de mult îţi modelează viaţa preferinţele şi credinţele şi să nu le laşi să fie excesiv de limitative. Tot ce spun este că e bine să te extinzi uneori şi să fii deschis la activităţi noi, perspective noi şi oameni noi.

O modalitate de a te extinde este prin simpla practică de a vedea frumuseţea în toată lumea şi în toate, în lucrurile obişnuite şi cele mai banale. Nu este atât de greu să faci asta. Cheia pentru a întrerupe obiceiul minţii de a trece cu vederea frumuseţea din viaţă este să înveţi să dai atenţie lucrurilor la care nu dai atenţie de obicei.

Singurul mod în care nu poţi găsi frumuseţea în ceva sau cineva este să nu-i acorzi atenţia deplină şi, în schimb, să dai atenţie gândurilor tale. Dacă atenţia ta se concentrează pe ceva, inclusiv pe o persoană, suficient de mult timp fără gânduri, vei simţi un gen de frumuseţe acolo, dacă nu chiar o frumuseţe convenţională.

Cel care îşi focalizează atenţia este eul tău divin, care este îndrăgostit de toate. Deoarece sinele divin recunoaşte totul ca fiind el însuşi, simte că totul este demn de iubit şi frumos în sine. Ori de câte ori acorzi atenţie unui lucru suficient de mult timp, sinele tău divin apare în prim-plan, iar asta îţi permite să experimentezi sinele divin pe durata aceastei focalizări.

Acest lucru este valabil pentru orice lucru căruia îi dai atenţie. Sinele divin îşi revarsă dragostea asupra orice percepe. Totuşi, de obicei, se întâmplă că gândurile interferează cu această atenţie şi aluneci în realitatea virtuală a minţii, adică ideile sale despre lucrul căruia îi dai atenţie. Şi atunci, nu mai îi acorzi atenţie, adică nu mai eşti prezent doar pentru acel lucru, ci dai atenţie ideilor, dorinţelor sau sentimentelor despre el. Sau eşti mai prezent în realitatea virtuală şi te gândeşti complet la altceva.

Atunci când acorzi atenţie la orice ar fi un timp suficient, el devine frumos, uimitor, un miracol. Devine ca iubitul tău şi te umpli de recunoştinţă. Acest lucru este evident în relaţiile cu persoanele pe care le iubeşti, inclusiv cu animalele de companie. Pe măsură ce le priveşti atent, oferindu-le atenţia ta completă şi nefragmentată (nefragmentată de gânduri), iubirea curge de la tine spre ele. Când se întâmplă acest lucru, s-ar putea să ai impresia că ele sunt cauza iubirii tale, dar, de fapt, atenţia ta totală şi fără gânduri face ca dragostea din interiorul tău să înceapă să curgă în lume.

Acest lucru este important de înţeles, deoarece înseamnă că ai putea să-ţi acorzi atenţia completă lucrurilor sau oamenilor cărora nu le acorzi în mod normal atenţie sau de care chiar nu îţi place, şi ai simţi acelaşi flux de iubire pentru ei.

Aşadar, asta vă sugerez să faceţi ca practică. Daţi deplină atenţie lucrurilor şi persoanelor pe care le întâlniţi, inclusiv celor care nu vă plac în prezent şi vedeţi câtă dragoste şi frumuseţe puteţi simţi în orice şi oricine.

Această practică este încă un exemplu legat de ceea ce vă spuneam recent, când vă sugeram să vă comportaţi ca şi cum aţi fi iluminaţi. Cei care sunt iluminaţi acordă atenţie totală vieţii cu uşurinţă şi în mod natural, deoarece nu mai sunt captivaţi de vocea din capul lor. Aceste gânduri nu-i mai afectează şi nu mai distorsionează experienţa lor de viaţă. Fără ele, participă firesc la orice vine din fluxul vieţii în orice clipă.

Aceasta este o descripţie a stării de iluminare. Aşadar, prescripţia pentru iluminare este să faceţi identic şi cât mai bine: Fiţi prezenţi la ceea ce apare din flux în fiecare moment, cât puteţi mai bine şi fără amestecul vocii din cap. Astfel de gânduri, în mod evident, nu sunt necesare, deoarece iluminaţii funcţionează armonios fără să aibă de-a face cu ele.

Intenţia de a da atenţie vieţii în acest fel este primul pas şi unul foarte important. Cu toate acestea, trebuie să spun că, fără practica meditaţiei, va fi dificil să acorzi pe deplin atenţie vieţii – să fii prezent.

Meditaţia este un mod de a exersa să fii prezent fără provocările suplimentare cauzate de activităţile vieţii, care agită mintea. Când corpul tău este nemişcat, aşa cum se întâmplă în meditaţie, mintea se linişteşte în mod natural, făcându-ţi mai uşor să dai deoparte gândurile. De aceea, este util să exersezi întâi să rămâi prezent în meditaţie, înainte de a încerca să fii prezent în timpul ocupaţiilor tale. În orice caz, încearcă să fii prezent şi în viaţa de zi cu zi, dar aceste încercări vor fi mult ajutate de o practică meditativă.

Motivul pentru care, atunci când eşti cu adevărat prezent, frumuseţea este atât de accesibilă este că, fiind prezent, poţi să priveşti viaţa prin ochii Divinului. Când eşti prezent, vezi frumuseţea pe care şi Divinul o vede când priveşte prin ochii tăi. Când eşti prezent suficient de mult timp, devii dragostea. Tu eşti dragostea, iar dragostea vede frumuseţea peste tot.

Vă mulţumesc că aţi fost prezenţi. Vă preţuiesc şi sunt aici să vă susţin în orice fel pot. Sunt mereu cu voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
25 septembrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=ulCOzKRGajw