<  Index mesaje de la Cristos


A vedea binele

Capitolul 3, partea întâi, "A vedea binele", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „All Grace: New Teachings from Jesus on the Truth About Life” (Totul este Graţie: Noi învăţături de la Isus privind adevărul despre viaţă)

Acest fragment nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake, el introducând partea a doua a capitolului 3.

R.P.

Jesus

Capitolul 3 (partea întâi): A VEDEA BINELE (despre Inimă şi Conştiinţă)

«Designerul şi proiectul său sunt bune. Viaţa e bună! Acesta este un alt adevăr despre viaţă. Să contemplăm natura bunătăţii pentru o clipă. Ce este ea? Ştii ce este, pentru că bunătatea stă la baza experienţei de fiinţă umană. Chiar dacă, în general, nu o simţi în tine, o poţi simţi la alţii, deoarece este şi în tine. Şi dacă o cauţi, o vei putea găsi şi în tine.

Chiar şi cea mai împietrită persoană se poate topi la vederea unui căţeluş. De ce? Pentru că acel căţeluş (şi toată creaţia) îţi reflectă propria ta bunătate inerentă. Inocenţa unui căţeluş, a unui bebeluş sau chiar a unui copac este acea bunătate. Când eşti dezbrăcat de toate ideile tale despre tine şi despre orice altceva, şi tu eşti acea inocenţă. Este ceea ce tu eşti. Tu eşti bunătatea aceasta.

Nu poţi să nu ştii ce este bunătatea. Desigur, este dragostea. Dar în contextul acestui capitol, vom numi această iubire bunătate, astfel încât să poţi cunoaşte mai bine bunătatea din tine.

Cuvintele pot fi utile în acest fel. Sunt indicii. Cuvântul bunătate este ireal, dar indică ceva real. Poate părea amuzant să spui că bunătatea este reală, când realitatea este considerată, în general, ca fiind ceva solid, tangibil sau, cel puţin, ceva ce poate fi simţit concret. Bunătatea nu pare reală minţii şi simţurilor în felul în care este un scaun, dar bunătatea este mai reală decât orice poate fi simţit. Totuşi, simţi bunătatea. Dar o simţi cu ceva mai subtil decât ochii sau urechile, ceva de care s-ar putea să nu fii nici măcar conştient, pentru că înoţi în ea: Conştiinţa.

Eşti capabil să simţi şi să trăieşti bunătatea şi orice altceva pentru că eşti conştient. Trebuia să existe Conştiinţa mai întâi, pentru ca, apoi, să poţi fi conştient de realitate. Această Conştiinţă este realitatea. Această conştiinţă conştientă este scufundată în realitate, inseparabilă de ea şi se exprimă prin realitate. Totul este îmbibat de conştiinţă. Totul este conştiinţă.

Deoarece această Conştiinţă este realitatea, se poate cunoaşte pe ea însăşi. Se ştie bine – intim, desigur. Şi tu o cunoşti, natura ta adevărată, tot intim. Doar că adevărata ta natură este atât de apropiată, încât nu poate fi experimentată cu cele cinci simţuri. Ea este ceea ce îţi foloseşte simţurile, motiv pentru care simţurile nu o pot simţi. Deşi nu poţi vedea ceea ce eşti, asta nu o face mai puţin reală, ci şi mai reală. Cel mai real lucru din jur eşti chiar tu, conştiinţa conştientă care priveşte prin ochii tăi şi îţi foloseşte simţurile pentru a experimenta realitatea fizică.

Conştiinţa, prin corpul-minte, simte nu numai realitatea fizică, ci se simte şi pe ea însăşi ca realitate şi în cadrul realităţii. Se simte ca bunătate, dragoste, pace, frumuseţe şi perfecţiune care există ca creaţie. Simte ceea ce este dincolo şi în spatele reprezentării fizice a realităţii. Simte de unde izvorăşte realitatea fizică: din Non-formă. Conştiinţa cunoaşte Non-forma, deoarece este Non-forma. Se cunoaşte pe sine.

Te cunoşti pe tine însuţi, dar nu ştii întotdeauna că te cunoşti. Uneori eşti în legătură cu adevărata ta natură, iar alteori nu eşti. Te pierzi în jocul luminii din realitatea fizică. Crezi în realitatea fizică. Dar realitatea fizică nu ar putea exista fără Non-formă.

Te pierzi în experienţa realităţii fizice şi uiţi de Non-formă. Dar, mai ales, te pierzi în ideile tale despre realitatea fizică, inclusiv ideile tale despre tine. Realitatea mentală devine realitatea ta, experienţa ta. Această realitate mentală este departe nu numai de formă, ci şi de Non-formă.

Calea de întoarcere către Non-formă, deci, este de la realitatea mentală la realitatea fizică, şi apoi la Non-forma din spatele realităţii fizice. Este foarte dificil să treci de la realitatea mentală direct la Non-formă. Iar când eşti prins în tărâmul mental, nici nu îţi trece prin cap să faci asta, decât dacă întâlneşti învăţături spirituale care sugerează acest lucru.

Experienţa senzorială – perceperea directă a realităţii fizice fără amestecul minţii – este uşa către Non-formă şi spre trăirea naturii tale adevărate. Trebuie să treci prin realitatea fizică pentru a ajunge la Adevăr. Forma te va duce la Non-formă, dar mintea nu. Gândirea nu o va face, pentru că nu a fost concepută pentru asta.

Mintea te duce într-o realitate imaginară, departe de Adevăr. Aceasta nu este o problemă dacă nu cauţi Non-forma. Este distractiv să te joci pe tărâmul mental şi să explorezi posibilităţi imaginare, motiv pentru care îţi plac atât de mult filmele şi romanele. Dar noi căutăm aici Adevărul, iar, pentru asta, mintea nu este utilă. Nu te poate duce la Adevăr; poate doar indica spre Adevăr, aşa cum fac eu acum. Pentru a trăi Adevărul, trebuie să laşi mintea la o parte.

Pentru a explora Adevărul, ai nevoie de un alt fel de instrument, unul la fel de subtil ca şi Adevărul. Asta e logic: ai nevoie de instrumente fizice pentru a explora realitatea fizică, deci ai nevoie de ceva de natura Non-formei pentru a explora Non-forma. Din fericire vi s-a dat un astfel de instrument: Inima.

Vi se oferă tot ce aveţi nevoie pentru a fi fericiţi şi împliniţi, iar Inima este cel mai important dar dintre toate. Chiar dacă nu vi s-ar fi dat mâini, ochi sau urechi, aveţi cel mai important dispozitiv sensibil dintre toate: Inima spirituală. Vă este întotdeauna disponibilă şi nimeni nu vi-o poate lua. Dar, ca orice alt instrument, trebuie să alegeţi să îl utilizaţi. Cu toate acestea, instrumentul vostru implicit, cel la care apelaţi în mod natural pentru orice, este mintea.

Inima este dispozitivul sensibil al sufletului, conexiunea către suflet şi staţia unde sufletul livrează informaţiile. Sufletul poartă şi administrează planul tău de viaţă cu ajutorul fiinţelor non-fizice, care orchestrează activităţile de pe Pământ şi de pretutindeni. Informaţiile de care ai nevoie pentru a duce viaţa pe care eşti menit să o trăieşti, din perspectiva sufletului, ţi se oferă prin Inimă.

Pe cât de misterioasă este Inima, ea îţi este, de fapt, foarte familiară şi e chiar mai reală decât trupul. Este mai reală prin faptul că este eternă, nemuritoare. Ea este cine eşti tu cu adevărat. Este aspectul lui Dumnezeu din tine, forţa vieţii care te trăieşte.

Cuvântul Inimă face ca Inima să pară un lucru, de parcă ar avea un loc şi o dimensiune, ca şi cum s-ar putea încadra în corpul tău. Orice nume pe care i l-am da o banalizează, o transformă într-un lucru. Aceasta este limita limbajului. Dar această Inimă nu este doar Inima ta; nu aparţine personajului pe care îl joci. Este Inima tuturor şi se află în totul. Aceeaşi Inimă este în toate. Şi totuşi, conţine informaţiile specifice de care ai nevoie pentru a-ţi trăi această viaţă ca personajul pe care ai ales să-l trăieşti.

Inima nu numai că îţi transmite informaţii despre planul sufletului tău, ci şi te ghidează prin viaţă, moment de moment. Închipuieşte-ţi asta! Şi tot timpul, credeai că ghidul tău de încredere ar fi vocea din cap. Nu e vina ta, desigur. Tu şi toţi ceilalţi aţi fost programaţi să vă bazaţi pe vocea din cap. Cât de convenabil este să ai pe cineva în capul tău care să-ţi spună ce să faci, când să o faci şi cine eşti! Păcat că vocea asta e atât de nedemnă de încredere.

Spre deosebire de acea voce, Inima este de încredere şi nu îţi spune ce şi când să faci sau cine eşti. Inima te lasă să alegi şi acceptă orice alegi tu să faci şi oricine alegi tu să fii, dar îţi transmite cu răbdare sugestiile sale. Nu te împinge, nu te grăbeşte şi nu te sperie. Inima foloseşte rareori cuvinte, deşi ar putea folosi câteva, dacă-i nevoie pentru a-ţi salva viaţa sau a te ajuta să eviţi un accident. Altfel, Inima comunică în alte moduri, mai ales intuitiv. Sfaturile pe care ţi le picură sunt experimentate ca o revelaţie sau un „aha!”. De asemenea, te îmboldeşte blând prin îndemnuri, impulsuri şi stimuli subtili.

Şi, spre deosebire de vocea din cap, Inima nu comunică non-stop, ci doar când e nevoie. La fel cum GPS-ul maşinii nu-ţi vorbeşte continuu când eşti pe cursul corect, nici Inima ta nu vorbeşte. Îţi vorbeşte numai când trebuie să faci o schimbare sau dacă te abaţi de la curs. Atunci intră Inima pe fir, nu prin gânduri, ci printr-un sentiment intuitiv că te-ai abătut de la cale şi că trebuie să te reorientezi. În continuare, Inima îţi oferă îndrumare prin intuiţia ta, până când revii din nou ferm pe cale.

Tot Inima îţi comunică, moment de moment, unde se găseşte conştiinţa ta: dacă este identificată cu gândurile tale şi sinele imaginar, sau este expansionată, liberă şi în contact cu sinele tău divin, sau undeva între. Aceste informaţii sunt furnizate prin senzaţia de relaxare şi pace atunci când eşti aliniat cu sinele divin sau prin tensiune şi contracţie atunci când nu eşti. Tensiunea şi contracţia sunt semne că eşti prins în Iluzie, crezând nişte gânduri. Gradul de contracţie este gradul în care eşti prins în acea credinţă greşită.

Când te simţi contractat, intuiţia ar putea încerca să te scoată din acea credinţă sau acţiune care cauzează contracţia. Inima ta lucrează întotdeauna pentru a te face mai fericit! De exemplu, când te forţezi prea tare, s-ar putea să observi brusc asta. În acel moment de claritate, poţi alege să continui să tragi de tine sau să te opreşti.

Acea revelaţie subită sau abilitatea de a vedea situaţia dintr-o perspectivă mai înaltă şi mai adevărată este modul prin care sinele tău divin introduce propriul său adevăr în situaţie. Atunci, depinde de tine să faci o modificare. Dacă nu o faci, eul tău divin poate continua să se amestece în moduri similare sau poate că cineva din jurul tău îţi va sugera să te opreşti şi să faci o pauză, căci, adesea, diverşi oameni îţi transmit mesajul pe care trebuie să-l auzi.

Aceste revelaţii intuitive sunt mici sclipiri ale adevărului, scurte deschideri care îţi oferă imaginea unei alte posibilităţi, a unui alt mod de a fi, nedeterminat de ego-ul tău. Dacă eşti suficient de conştient şi decis să te eliberezi de tirania şi distorsiunile iluziei egotice, vei putea să-ţi angrenezi voinţa în acel moment şi să schimbi direcţia. Cu cât îţi foloseşti mai des voinţa în acest fel pentru a-ţi schimba starea de conştiinţă, cu atât devine mai uşor, iar Iluzia va începe să-şi piardă stăpânirea asupra ta.

Există bunătate, Graţie, în faptul că ţi se dă o cale de ieşire din Iluzie. Există bunătate şi în faptul că ţi s-a dat un corp care semnalează adevărul. Prin starea de contracţie, tensiune, stres şi emoţii negative, corpul tău te anunţă când eşti pierdut în Iluzie. Iar când eşti în legătură cu adevărul despre viaţă, corpul îţi spune şi asta prin starea de relaxare, pace, mulţumire şi fericire.

În acest fel, Graţia te instruieşte să mergi Acasă şi îţi arată când eşti Acasă. Dar mai întâi trebuie să îţi dai seama că există un astfel de loc, Acasă. Nu toţi oamenii sunt conştienţi că există şi alte posibilităţi decât să sufere şi, chiar dacă sunt conştienţi, s-ar putea să nu se simtă demni de dragoste şi pace. Acestea sunt cele mai mari două blocaje în a vedea şi a primi milostivirea Graţiei.

Graţia – bunătatea şi ajutorul care stă la baza vieţii – este întotdeauna acolo:
❖ Inspirându-te să acţionezi şi să creezi,
❖ Aducându-ţi informaţiile de care ai nevoie,
❖ Aducându-ţi relaţiile de care ai nevoie,
❖ Aducându-ţi-i pe cei destinaţi pentru a-ţi sluji şi pe cei destinaţi pentru a-i servi,
❖ Aducându-ţi slujba de care ai nevoie,
❖ Aducându-ţi orice ajutor ai nevoie,
❖ Aducându-ţi înţelegere şi revelaţii,
❖ Aducându-ţi situaţiile în care poţi evolua cel mai bine,
❖ Aducându-ţi puterea de a persevera atunci când este necesar,
❖ Încurajându-te să îţi dezvolţi talentele,
❖ Încurajându-te să creşti şi să înveţi,
❖ Dându-ţi curajul să rămâneţi aliniat cu Adevărul,
❖ Înghiontindu-te când ai nevoie de imbolduri.
❖ Arătându-ţi calea când te-ai pierdut,
❖ Ajutându-te să mergi mai departe când suferi,
❖ Ajutându-te să te ridici când ai căzut,
❖ Ajutându-te să vezi pozitivul,
❖ Permiţându-ţi să faci greşeli, în acelaşi timp, aducându-ţi mijloacele de a învăţa din ele,
❖ Iubindu-te,
❖ Vindecându-te,
❖ Aducându-ţi bucurie şi iubire,
❖ Îndrumându-te şi
❖ Supraveghindu-te şi protejându-te.

Nu eşti niciodată singur. Dacă ai şti asta! Dacă ai recunoaşte cadoul care ţi se oferă în fiecare moment, ai putea profita de aceste cadouri. Cei care ştiu acest lucru sunt capabili să strălucească şi să-şi manifeste cel mai mare potenţial al lor.

Ego-ul te ţine prins într-o lume în care crezi că eşti singur, fără resurse suficiente, neîndrumat decât de minte, şi neapreciat (adică, doar un individ din mulţime). Te simţi mai mult ca un copil al străzii decât ceea ce eşti de fapt: copilul unui tată inimaginabil de puternic, bun şi generos.

Aveţi tot ce-i nevoie pentru a fi fericiţi şi înfloritori. Dar pentru că majoritatea dintre voi nu ştiţi asta, este ca şi cum nu le-aţi avea. Este ca şi cum ai avea un cont bancar de care nu ştii nimic sau o familie bogată şi iubitoare pe care nu ai cunoscut-o niciodată. Dacă nu ştii că le ai, este ca şi cum nu le-ai avea. Dar dacă ştii că îţi aparţin, le vei revendica.

Dacă cauţi Graţia în viaţa ta, o vei găsi. Dar trebuie să o cauţi. Căutând-o, vei realiza că Graţia a fost întotdeauna aici. Dacă nu deschizi uşa, vei continua să trăieşti de cealaltă parte a uşii. A trăi în starea egotică de conştiinţă este ca şi cum ai trăi într-o cameră mică, fără ferestre. Nu ai nicio idee ce se află în afara ei, dar acea cameră îţi este familiară şi pare sigură, în timp ce orice altceva pare ciudat şi înfricoşător.

Ego-ului îi este teamă să te uiţi în afara acelei camere. Încearcă să te convingă să rămâi înăuntru: "Nu este destul de bine aici?! Acolo e periculos. E o prostie să explorezi. Te vei pierde. Toată lumea va crede că eşti nebun. Vei fi de unul singur." Indiferent dacă acestea sunt mesajele minţii tale sau nu, există o teamă profundă şi o neîncredere în propria putere care îi face pe oameni să facă ceea ce au făcut mereu şi să asculte la ceea ce au ascultat mereu: la mintea lor şi mintea celorlalţi. Mai există şi altceva?! Mulţi oameni nu ştiu că mai există şi altceva menit să-i îndrume, ceva care îi va face extrem de fericiţi.

Pentru a auzi mica voce liniştită a intuiţiei, a Inimii, trebuie să asculţi foarte atent. Trebuie să te consacri s-o auzi şi s-o urmezi, deoarece nu va insista s-o asculţi. Spre deosebire de vocea din cap, Inima nu îţi va da motive să o asculţi şi nici nu va încerca să te convingă de justeţea punctului ei de vedere.

Inima vorbeşte fără cuvinte, cu blândeţe, cu răbdare şi cu bunătate. Şi dacă îi spui nu, va respecta această alegere. Inima va aştepta până când vei fi gata să te întorci la ea şi să-i ceri singur răspunsuri. Atunci vei începe să-ţi auzi Inima mai clar şi să-ţi dai seama de ajutorul care este acolo pentru tine.

Apoi mai este un pas: trebuie să alegi să urmezi acea mică voce, pas la care mulţi se împiedică. Ei aud vocea Inimii, dar lasă vocea din cap să le spună să nu-şi urmeze Inima. Această tendinţă nu este uşor de depăşit.

Programarea care te obligă să asculţi şi să crezi vocea din capul tău nu este dezactivată peste noapte. Este cea mai insistentă programare dintre toate.

Dacă nu ai fi fost programat să-ţi crezi gândurile (oricât de neadevărate ar fi cele mai multe dintre ele), atunci Iluzia nu ar fi putut fi menţinută. Faptul că crezi gândurile tale egotice este ceea ce susţine Iluzia. Singura modalitate de a ieşi din Iluzie este să nu mai crezi acele gânduri sau să încerci s-o faci încetul cu încetul. Descoperirea fiecărei credinţe greşite slăbeşte Iluzia, uşurându-ţi perceperea Iluziei ca iluzie. Atunci rămâne numai îndrumarea Inimii.

Ai urmat întotdeauna îndrumările Inimii într-o oarecare măsură. Deşi tăcută şi neimpunătoare, Inima, totuşi, doar ea, îţi trăieşte viaţa. Inima te lasă să-ţi crezi gândurile şi să te prefaci că ai fi ceea ce spun ele că eşti, până în clipa când eşti gata să vezi adevărul despre ele. Între timp, Inima îţi oferă îndrumări aşa cum poate ea: prin inspiraţie, impulsuri, motivaţie, îndemnuri, stimuli, entuziasm, atracţie şi bucurie. În fiecare moment, Inima te conduce cu ajutorul acestor comunicări subtile.

Cunoşti deja bine aceste comunicări. Nu poţi să nu urmezi impulsurile, pulsiunile, bucuria şi inspiraţia Inimii, cel puţin o parte din timp, căci atunci te simţi bine, când îţi urmezi Inima. Aşadar, atunci când vei trece complet de la urmarea minţii la urmarea Inimii, vei face doar mai mult din ceea ce ştii deja să faci şi o vei face mai conştient, mai intenţionat.

Viaţa te conduce cu bucurie, entuziasm şi un sentiment de justeţe. Fluxul te duce acolo unde eşti menit, răplătindu-te cu aceste sentimente plăcute. Desigur, atunci când nu mergi după flux, nu te simţi bine, dar chiar şi asta este experienţa potrivită la momentul respectiv. Când mergi în direcţia greşită, nu e cazul să te simţi bine. Totuşi, o poţi alege dacă vrei.

Prin urmare, aşa funcţionează viaţa: te conduce fie prin senzaţii bune, fie prin senzaţii proaste. Când te simţi rău, aşadar, nu este dovada că viaţa nu ar fi bună sau că tu nu ai fi suficient de capabil ori bun. A te simţi rău, pur şi simplu, îţi sugerează să trăieşti într-un alt mod sau să te îndrepţi către o altă direcţie care este bună, adică, mai plină de satisfacţii. Arătându-ţi ce te face să te simţi rău, viaţa te ajută să descoperi ce te face să te simţi bine.

Deoarece eşti programat să căuţi fericirea, ai putea concluziona că scopul vieţii este să găseşti fericirea. Totuşi, acesta ar fi un obiectiv mult prea mărunt. Designerul are un plan mult mai înalt decât acela să te simţi tu bine. Fericirea este oferită doar ca stimulent pentru un obiectiv mai înalt. Acest obiectiv este să îţi îndeplineşti scopul vieţii. Designerul te-a proiectat pentru un scop specific şi, atunci când slujeşti acest scop, te simţi fericit.

Acesta este modul în care Designerul face lumea să se învârtă. O lume fericită este cea în care fiecare îşi cunoaşte locul, rolul în Întreg şi îşi joacă cu bucurie rolul. Lumea voastră nu a ajuns încă acolo, dar va fi cândva. Vocea învechită şi inutilă din capul oamenilor va dispărea în cele din urmă la toţi, iar atunci nu vor mai fi obstacole în calea îndeplinirii scopului vieţii lor.

Până atunci, sarcina voastră este de a găsi fericirea acum, în ciuda minţii egotice. O modalitate de a deveni mai fericiţi este să căutaţi bunătatea în viaţă, lucru la care mintea egotică nu vă poate ajuta. Pentru aceasta, aveţi nevoie de alţi ochi, care să poată vedea ce există cu adevărat, dincolo de Iluzie. Aceşti ochi trebuie să-i dezvoltaţi şi cultivaţi prin folosire. Trebuie să învăţaţi să percepeţi prin ochi care văd clar adevărul: ochii sinelui vostru divin. Aceasta este Inima.

Faptul că aveţi o Inimă este dovada bunătăţii ce stă la baza vieţii, şi numai Inima este capabilă să perceapă această bunătate. Cu cât exersaţi mai mult să observaţi bunătatea din viaţa voastră, cu atât se dezvoltă această capacitate a Inimii. Ea se dezvoltă până când Adevărul devine clar. Când se întâmplă asta, apare recunoştinţa faţă de Viaţă.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
29 septembrie 2020