<  Index mesaje de la Cristos


Scopul căii spirituale

Capitolul 13, "Scopul căii spirituale", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 12 ianuarie 2020.

R.P.

Jesus

Capitolul 13: SCOPUL CĂII SPIRITUALE

«Astăzi, vreau să fac anumite clarificări cu privire la scopul căii spirituale. În primul rând, te întreb: de ce te afli pe calea spirituală? De ce vrei să devii iluminat? Răspunsurile tale vor fi, cel mai probabil, că nu doreşti să suferi, că vrei să fii fericit sau că doreşti să ieşi din roata Karmei. Acestea sunt motivaţii suficiente pentru eforturile tale, dar nu sunt cauza reală pentru care sufletul tău se află pe calea spirituală. Acestea sunt mai mult motivele ego-ului sau sinelui tău uman pentru a face toate lucrurile pe care le faci în numele creşterii tale spirituale.

Însă care este motivul sufletului tău de a fi pe calea spirituală? Sufletul tău se bucură de experienţa de a fi în trup, aşa că nu se grăbeşte să plece nicăieri altundeva. Sufletul nu este preocupat de suferinţă mai mult decât cu ce te-ai îmbrăcat ieri. Asta poate suna dur, dar pentru suflet, suferinţa este doar un alt lucru în viaţă care vine şi pleacă, precum vremea. De îndată ce suferinţa s-a dus, s-a dus.

În plus, suferinţa serveşte scopului sufletului de a învăţa, aşa că ea nu este o problemă pentru suflet şi din acest motiv. Lecţia cea mai profundă a sufletului tău, care este şi lecţia căii spirituale, este să înveţi cum să trăieşti fără a suferi, aşa că sufletul acceptă suferinţa ca fiind parte a planului. Şi el apreciază cât de eficient te învaţă suferinţa ceea ce trebuie să înveţi.

Sufletul nu este preocupat nici de fericire, deoarece şi asta vine şi pleacă. Sufletul tău nu s-a întrupat pentru amuzament, deşi viaţa este adesea minunat de distractivă. Sufletul tău a venit la viaţă pentru experienţă, oricum ar fi ea. Poate fi amuzantă sau nu, dar acest lucru nu este important.

Experienţele sunt acelea importante pentru sufletul tău, iar viaţa are multe. Orice se întâmplă, este o experienţă, una unică. Sufletul tău este lacom de experienţe – tot felul de experienţe – şi Pământul este un loc excelent să le găseşti.

Dualitatea oferă o gamă largă de experienţe, atât bune, cât şi rele, în opinia ta. Sufletul tău apreciază dualitatea pentru varietatea pe care o oferă, nefăcând judecăţi de valoare. Nu există bun sau rău pe tărâmul sufletului, sau am putea spune că totul este bun pentru suflet, pentru că totul oferă experienţe. Ce-ar fi să-ţi imaginezi că asta este şi perspectiva ta!? Imaginează-ţi cât de eliberator ar fi să întâmpini cu bucurie orice experienţă pe care o ai! Asta ar fi o atitudine foarte iluminată din partea ta!

Iluminarea înseamnă să trăieşti viaţa aşa cum o trăieşte sufletul tău: fără împotriviri sau evaluări, fără bine sau rău, ci totul fiind bun. Acesta este obiectivul căii spirituale: să îmbrăţişăm viaţa pe deplin, să nu o împărţim în bine sau rău, în atracţii sau repulsii.

Problema cu aceste judecăţi de valoare este că toate îl au pe „eu” în centru. Evaluările sunt făcute întotdeauna din perspectiva „eu-lui”: „Îmi place asta. Nu-mi place aia.” Există întotdeauna un „eu” de care este ataşată preferinţa, iar acel „eu” este sinele fals. Dar pentru suflet sau pentru cei iluminaţi, viaţa este doar aşa cum este ea şi, oricum ar fi, este acceptată în mod natural – nu-i nevoie de evaluări, de argumente sau dezbateri despre ea!

Nu-ţi sugerez să spui mereu „Îmi place” despre orice şi nici că ar fi posibil să te simţi tot timpul aşa. Oricât de iluminată ar fi această atitudine, ceilalţi ţi-ar pune la îndoială, cu siguranţă, raţiunea sau chiar sănătatea mintală dacă ai face-o. Sinelui tău uman nu-i vor plăcea în mod firesc o mulţime de lucruri. Dar nu contează. Există altcineva aici care este îndrăgostit de viaţă aşa cum e ea. Şi cu acesta îţi sugerez să iei legătura.

Îţi sugerez doar să observi atracţiile şi repulsiile tale umane atunci când apar şi apoi să le laşi în pace. Pentru a fi iluminat, nu trebuie să-ţi dispară preferinţele şi nu vor dispărea atâta timp cât eşti om. Sinele tău uman şi preferinţele sale pot coexista confortabil cu adevăratul sine, care este un aspect al sufletului tău şi îndrăgostit de viaţă aşa cum e ea.

A fi iluminat nu înseamnă că nu mai ai preferinţe sau sentimente. A fi iluminat înseamnă că nu eşti conştient doar de trăirea realităţii de către sinele fals, ci şi de către sinele real, şi că eşti mai aliniat cu aceasta din urmă decât cu a sinelui fals. Să fii iluminat înseamnă să te muţi în perspectiva adevăratului tău sine, care iubeşte şi acceptă sinele tău fals, preferinţele şi evaluările acestuia şi orice altceva.

Sinele tău adevărat are o relaţie afectuoasă cu sinele tău fals. Iubeşte experienţele unui sine fals la fel de mult pe cât iubeşte orice altceva. Nu simte nevoia să scape sau chiar să suprime sinele fals. Îi plac experienţele pe care le aduce sinele fals, chiar şi suferinţa şi drama. Dar, odată ce te iluminezi, recunoşti că suferinţa şi drama sunt ceea ce sunt – ceva creat ca prin magie de sinele imaginar.

Drept urmare, atunci când eşti iluminat, este dificil să mai apară suferinţa. După ce ai descoperit un truc magic, nu mai poţi fi păcălit de această iluzie şi, odată ce ai pătruns prin iluzia sinelui fals, ea nu te mai poate face să suferi. Doar atunci când crezi în iluzie, o poate face.

Sufletul tău se bucură că a priceput iluzia pe cât i-a plăcut să creadă în iluzie. Pentru sufletul tău, o experienţă nu este mai bună sau mai rea decât alta; sunt doar diferite. Toate experienţele sunt egale – la fel de iubite şi la fel de apreciate.

Aceasta este o schimbare dramatică a percepţiei, o schimbare ca de la noapte la zi. Aceasta este libertatea despre care vorbesc înţelepţii şi misticii: eliberarea de suferinţă. Dar nu sufletul tău devine liber, întrucât a fost întotdeauna liber. El a privit întotdeauna viaţa ca pe o aventură minunată şi perfectă. Te eliberezi de falsul sine şi de percepţiile sale false – devii liber să simţi viaţa aşa cum o simte sufletul tău. Aceasta este iluminarea.

Scopul căii spirituale este de a scăpa de percepţii false şi neînţelegeri şi de a trăi aşa cum ai fost menit să trăieşti, ca sinele tău divin. Ego-ul te determină să percepi şi să înţelegi greşit viaţa şi, astfel, lupţi pentru lucruri care nu te vor face niciodată fericit. Când lentilele percepţiei sunt curăţate, înţelegerea ta se schimbă şi, astfel, viaţa ta se schimbă.

Cei care sunt iluminaţi, sau aproape iluminaţi, se bucură de viaţă enorm, pentru că sunt atât de multe prilejuri de bucurie. Dar, de asemenea, nu au nevoie de prea multe pentru a fi fericiţi. Sunt fericiţi de fiecare lucru mic şi se mulţumesc cu puţin. Dacă au mult, sunt mulţumiţi. Dacă au puţin, sunt mulţumiţi şi aşa.

La fel ca sufletul tău, cei iluminaţi se bucură de tot ceea ce creează sau co-creează împreună cu viaţa. Asta nu înseamnă că nu vor prefera să creeze ceva în locul a altceva, dar oricum ar ieşi lucrurile, ei se bucură. Încă mai fac alegeri, adesea în funcţie de preferinţe, dar nu se ataşează faţă de rezultate. Orice se întâmplă, este în regulă.

Şi, oricum, care ar fi rostul să te simţi altfel decât mulţumit?! Ce ţi-ar aduce?! Asta vezi clar când eşti iluminat. Nu are sens să preferi o anumită desfăşurare a vieţii, deoarece viaţa va decurge oricum aşa cum vrea ea. La ce îţi folosesc preferinţele?!

Ideea că preferinţele tale contează este una dintre cele mai greşite percepţii sau iluzii dintre toate. Nu contează ce îţi place sau nu îţi place. Ai observat asta?! Acest lucru contează doar pentru falsul sine, care e alcătuit din simpatii şi aversiuni şi nu ar putea exista fără ele.

Sinele tău adevărat şi sufletul tău nu au preferinţe. Nu încearcă să ajungă nicăieri. Acest lucru poate părea să contrazică ideea că viaţa este o şcoală în care obiectivul este să evoluezi. Ambele sunt însă adevărate: Viaţa este o şcoală care provoacă evoluţia sufletului, iar sufletul nu are preferinţe pentru modul cum se va întâmpla asta.

Există ceva mai presus de sufletul tău care trage sforile, iar sufletul este fericit oricum ar fi ele trase. Există o forţă mai mare decât sufletul tău, pentru care el nu este decât un instrument. Poţi numi această forţă cum îţi place: Dumnezeu, Graţia, Divinul, Sursa. Sufletul tău şi fiinţele non-fizice ca mine, îngerii şi altele nu sunt decât instrumente ale acestei forţe iubitoare care se află în spatele întregii vieţi. Această forţă este înţeleaptă, este iubitoare şi este preocupată de binele tău. Poţi avea încredere în ea.

Sufletul tău ştie acest lucru, aşa că se cufundă relaxat în viaţă şi se bucură, orice ar fi. Sufletul nu are nicio iluzie că ar deţine controlul. Poate crezi că sufletul tău controlează ceea ce se întâmplă în viaţă, dar sufletul tău nu este factorul determinant principal, ci doar un dispozitiv util pentru a împlini voinţa a ceva inimaginabil mai mare.

Eşti pe mâini bune. Te poţi relaxa şi bucura de aventură. Poţi lua mâinile de pe volan şi lăsa inteligenţa divină care a creat totul şi se exprimă prin toate să acţioneze prin tine. Îţi aduce experienţele de care ai nevoie şi vei învăţa în mod natural orice ai nevoie. Această şcoală a vieţii este bine concepută. Poţi chiar să nu-ţi faci griji dacă vei învăţa ceva, deoarece ar fi imposibil să nu înveţi.

Sunteţi atât de binecuvântaţi că sunteţi atât de aproape de Adevăr acum, să înţelegeţi atât de multe. Sunteţi mult mai liberi decât majoritatea oamenilor, cu mult mai gata să treceţi în următoarea fază a existenţei voastre, una mai fericită şi mai îndrăgostită de viaţă decât v-aţi imaginat vreodată.

Vă mulţumesc că aţi fost aici. Vă mulţumesc pentru deschiderea voastră către Graţia divină. Eu sunt cu voi mereu.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
1 octombrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=WZPH8hxJ1JM