<  Index mesaje de la Cristos


Acceptarea

Capitolul 16, "Acceptarea", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Embodying Christ Consciousness" (Isus vorbeşte: Despre întruchiparea Conştiinţei Cristice). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat şi la sfârşitul acestui articol). Traducerea de mai jos provine din varianta originală în engleză, publicată la 16 septembrie 2018.

R.P.

Jesus

Capitolul 16: ACCEPTAREA

«Există un truc pentru a accepta ceva ce nu vrei să accepţi, despre care vă voi vorbi astăzi. S-au scris deja multe despre acceptare. Este, evident, un aspect central al eliberării spirituale. Asta, pentru că acceptarea este opusul împotrivirii, opusul a ceea ce face ego-ul. Deci, dacă faci opusul a ceea ce eşti predeterminat să faci şi încuviinţezi în loc să respingi, te-ai eliberat de reacţia implicită, ai scăpat de ego.

Acceptarea este mai degrabă o non-acţiune, or rezistenţa este, cu certitudine, o acţiune. Împotrivirea la ceva necesită energie şi uneori timp. În schimb, încuviinţarea nu necesită energie sau timp. Acceptarea este o predare sau renunţarea la rezistenţă şi la angrenarea energiei specifice.

Rezistenţa vine de la vocea din capul tău. Spune lucruri de genul „Nu vreau asta”, „Nu-mi place aşa ceva”, „Aşa ceva nu ar trebui să existe”, „Asta este prea greu” şi aduce nenumărate alte critici şi obiecţii similare despre cum stau lucrurile. Când încetezi să gândeşti în acest fel intolerant, rămâne acceptarea. Când încetezi să opui rezistenţă, aluneci în mod natural către acceptare.

Pe de altă parte, dacă încerci să accepţi ceva, asta îţi cere efort – încerci să faci ceva. Cine este acest “tu” care încearcă să accepte ceva? Oare nu este ego-ul, care încearcă să respecte instrucţiunile spirituale?!

Încercarea de a accepta ceva este un efort mental, ceva ce încerci să faci cu mintea. Problema cu încercarea de a accepta ceva este că încă eşti în minte, încă eşti sub stăpânirea ego-ului. Mintea egotică încearcă să manipuleze şi să aranjeze viaţa prin gânduri, dar acest lucru nu este eficient. Nu poţi ajunge la acceptare gândindu-te cum s-o faci.

Pentru a accepta ceva, trebuie să ieşi din gândurile tale renunţând la ele. Aceasta este singura acţiune necesară: Nu încerca să remediezi rezistenţa (care a fost creată de gânduri) prin alte gânduri. Nu face altceva decât nu mai întreţine gândurile care au creat rezistenţa.

Nu este atât de greu pe cât ai crede să nu mai gândeşti ceva. Doar crezi că ar fi greu. Credinţa că este greu să te opreşti din gândit face parte din iluzie şi ajută la menţinerea iluziei. A merge împotriva acestei programări pare dificil, de aceea oamenii nici măcar nu încearcă. Iluzia sugerează că ar fi dificil să acţionezi împotriva programării, dar adevărul este că nu este aşa. Programarea, în sine, nu este dificil de depăşit, ci convingerea că aceasta ar fi dificil de depăşit.

Calea de a ieşi din gânduri este să acorzi atenţie la altceva decât gândurilor. Să dai atenţie este simplu; o faci tot timpul. Dar ai putea avea nevoie să înveţi să îţi direcţionezi atenţia mai cu intenţie. Dacă nu o faci, ego-ul va dirija atenţia în locul tău, deoarece aceasta este setarea ta implicită.

La ce altceva să dai atenţie? Vieţii reale: sunetul unui avion, lumina care se reflectă de ceva, propria respiraţie, senzaţia picioarelor care ating pământul, senzaţia aerului pe faţa ta, senzaţia subtilă de bucurie lăuntrică, viaţa din mâinile tale, subtila euforie de a fi viu.

Oricare şi toate acestea te vor scoate din lumea ego-ului la realitate, care include tărâmul subtil unde te recunoşti ca fiind sinele divin. A fi prezent în corpul şi simţurile tale este o uşă către tărâmul subtil. Mintea nu poate intra pe acest tărâm. Trebuie lăsată la poartă. Realitatea înseamnă orice se întâmplă acum, în acest moment prezent, în vecinătatea ta: experienţa reală a vieţii corpului şi a Fiinţei tale, dincolo de orice idei despre ele.

Când accepţi ceva, pe cineva sau o anumită situaţie, reacţionezi precum eul tău divin. Acceptarea aparţine sinelui divin, în timp ce împotrivirea, aşa cum am spus, aparţine ego-ului. Acesta este un mod la îndemână de a spune cu ce eşti aliniat: Accepţi sau te împotriveşti? Sau, te-ai putea întreba astfel: eşti relaxat şi în pace sau nu? Aşa poţi spune dacă eşti aliniat sau nu cu sinele divin. Este chiar foarte simplu.

Lucrurile stau aşa cum stau. Împotrivirea critică felul cum stau lucrurile, fapt care, dacă-l analizezi, nu are sens. Toate modalităţile pe care mintea ta le născoceşte ca să contreze viaţa sunt zadarnice. Rezistenţă este inutilă! A dori ca lucrurile să fie altfel decât aşa cum sunt este o pierdere de energie şi, totuşi, acesta este reflexul involuntar al ego-ului.

Schimbarea nu se produce prin rezistenţă. Rezistenţa nu schimbă nimic, decât starea ta de conştiinţă. Rezistenţa doar te face nefericit, iar asta îţi scade din eficienţă. Rezistenţa este disfuncţională.

E în natura vieţii să se schimbe, iar viaţa se schimbă în felul şi la timpul său. Singurul lucru care poate împiedica cursul firesc al acestei desfăşurări naturale a vieţii este ego-ul, care are propriile sale interese şi idei despre cum ar trebui să se desfăşoare viaţa. Sinele divin lasă ego-ul să încerce să schimbe lucrurile conform ideilor şi dorinţelor lui, dar astfel de schimbări sunt mai degrabă nesatisfăcătoare şi, deseori, conduc la nişte lecţii dure. Împotrivirea afectează viaţa prin faptul că o face mai dificilă. Sinele divin aduce schimbările necesare, prin intermediul tău, fără vreo durere sau suferinţă suplimentară.

Pentru a te elibera de rezistenţă, este necesar doar să vezi adevărul despre ea: Este inutilă, nu te duce nicăieri, este epuizantă, te face nefericit şi provine mereu de la ego. Sinele divin iubeşte totul şi acceptă totul. Rezistenţa nu se află în repertoriul eu-lui divin, ci doar al ego-ului.

Odată ce-ţi dai seama cât de inutilă este rezistenţa şi că este felul ego-ului de a te face nefericit, vei înclina mai uşor către acceptarea specifică sinelui tău divin, care coexistă alături de rezistenţa specifică ego-ului. Motivul pentru care nu eşti mai conştient de această toleranţă înnăscută şi mereu disponibilă este că sinele divin nu are o voce mentală. Nu îţi vorbeşte în cap, aşa cum face ego-ul.

Vocea ego-ului este dominantă şi puternică şi este setarea ta implicită, deci trebuie să cauţi puţin până găseşti acceptarea specifică adevăratului sine. Ca şi celelalte calităţi ale adevăratului sine, cum sunt iubirea şi curajul, acceptarea există înlăuntru, în dimensiunea subtilă, nu în mintea ta.

Pentru a trăi acceptarea, tot ce trebuie să faci este să nu mai fii de acord cu vocea ego-ului. Despre această non-acţiune vorbesc. Nu mai fi de acord cu ego-ul. Vocea din capul tău nu este vocea ta. Vezi ce este cu adevărat vocea din capul tău şi respinge-o. Tu eşti acela care poate vedea asta şi care poate decide să refuze vocea din cap.

Ceea ce rămâne atunci când o faci este tot ceea ce ţi-ai dorit vreodată, tot ceea ce te va face cu adevărat fericit. Iar ego-ul te ţine departe de aceasta cu vocea sa. Uimitor! Doar nişte cuvinte din capul tău te împiedică a fi sinele tău divin, de a fi în flux, te ţine departe de fericire şi de comoara care ţi s-a dat pentru a naviga prin această viaţă.

Aşadar, sfatul meu ca să devii mai îngăduitor este să încetezi, pur şi simplu, să îţi oferi puterea vocii din cap şi să te orientezi spre ceea ce este mai subtil şi, totuşi, mai real. Îndreaptă-te spre orice este realmente prezent aici şi acum: orice simţi şi trăieşti în acest moment la nivel senzorial şi la un nivel mai subtil, inclusiv intuiţii, inspiraţie, bucurie, iubire şi pace.

Când încetezi să dai atenţie vocii din cap, este posibil să descoperi un alt mod de a trăi care se simte atât de diferit de lumea ego-ului, încât este ca o altă lume. Aşa şi este. Poţi trăi în această lume ca ego şi să simţi durerea, suferinţa şi lecţiile corespunzătoare sau poţi trăi în această lume ca sinele divin şi să o experimentezi bucurându-te de viaţă.

Sinele divin iubeşte viaţa. Nu trăieşte decât dragostea şi bucuria. Această dragoste şi bucurie se găsesc în lumea subtilă. Când îţi îndrepţi atenţia către lumea subtilă, iubirea şi bucuria devin şi experienţele tale. Ştii ce este lumea subtilă, pentru că ai fost scufundat în ea toată viaţa, iar acum, când vezi că merită să-i acorzi mai multă atenţie, poţi începe s-o faci.

Te trezeşti la faptul că eşti sinele divin şi nu ego-ul sau falsul sine. În procesul de trezire, uneori te identifici cu ego-ul şi alteori, cu eul divin. Când vei pătrunde Iluzia mai adânc, îţi vei da seama mai profund şi mai complet că eşti eul divin. Până atunci, trebuie să înveţi trucurile iluziei – cum încearcă ea să te păcălească şi cum este menţinută. Devino înţelept în faţa ei!

Rezistenţa este unul dintre lucrurile care menţin iluzia. Temerile, îndoielile, neîncrederea, neajunsurile şi alte minciuni sunt alte gânduri care o susţin. În esenţă, iluzia se sprijină pe minciuni. De aceea am spus că „Adevărul te va elibera”.

La fel cu toate gândurile care susţin iluzia, nu este uşor să treci de această rezistenţă. Când te identifici cu ego-ul, rezistenţa este atât de persistentă şi atotcuprinzătoare, încât este dificil să fii conştient de toate modurile în care, automat, te împotriveşti vieţii. Fiecare „vreau” şi „îmi place” este un semn de rezistenţă. Aceste gânduri implică respingerea a ceea ce nu-ţi place sau nu vrei. Deci, ai grijă la aceste gânduri! Observă-le şi înţelege că te ţin prizonier al ego-ului.

Deoarece „vreau” şi „îmi place” sunt automate, ele par atât de inocente. Par atât de normale. Aceste cuvinte umplu lumea interioară a oamenilor. Observă acest lucru. Observă cât de răspândite sunt gândurile despre ceea ce îţi place şi nu îţi place ori ce doreşti şi nu doreşti.

Fără acestea, cine eşti tu? Fără părerile tale despre ceea ce este bine şi ce este rău, cine eşti? Dacă nu împarţi lumea în bune şi rele, cine eşti? Ego-ul fuge de această descoperire, dar acel “tu” care se trezeşte este interesat de această investigaţie, interesat de această învăţătură şi este gata să vadă adevărul.

Vă mulţumesc pentru că vreţi să exploraţi Adevărul. Vă mulţumesc că aţi fost aici. Sunt mereu cu voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
9 octombrie 2020

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=k9z5EZSF0n0